7,862 matches
-
făcut cu mine. E destul să dai o singură dată cu pensula peste un portret, peste un peisaj sau în aer, peste un nevăzut și nevăzutul se vede iar peisajul sau portretul învie... Culorile, toate, se hrănesc cu foc din adâncul Pământului și se adapă cu ploaia luminii din stele, Soarele nostru fiind și el o stea. Dar să-i urmărim în continuare, prieteni, pe cei patru fii de împărat și pe cei doi „oșteni” ai lor, Zâna Inventica și Măiastra
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cei care ajung pe aproape, sunt unii, mai obosiți sau prea încrezători, care își pot pierde capul stând la palavre cu monștrii, care îi lingușesc, îi mint, îi fac să-și uite drumul, sau chiar izbutesc să-i atragă în adâncul întunecat al mlaștinii lor, pentru totdeauna. În clipa asta, toți cei din Castelul Prințului Culorilor lucrează. Toată lumea lucrează la PROIECT, în afară de mine. Nu m-au invitat să lucrez cu ei. Probabil că - deocamdată - de mintea mea n-au nevoie. Nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
din cauza zmeilor. Ei pot ajuta oamenii bolnavi și bătrâni să se simtă bine, pe cei sănătoși îi pot ajuta să-și păstreze sănătatea până la adânci bătrânețe. Copiii pot fi cei mai buni reporteri. Ei au vederea clară, pot vedea până în adâncul pământului și până departe în timp. Cei care vor avea norocul să lucreze cu copiii, vor fi fericiți pentru că vor avea prieteni de nădejde și vor obține mari succese în tot ce fac”. ...Ați înțeles, prieteni? Acum PAM a visat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
descărcare sexuală. Probabil, aceasta putea să fie, și în unele cazuri era, satisfăcută de multe femei. Dar masculul se simțea atras mai ales de o femeie de vârsta sa, sau mai tânără, care, conform teoriei psihologice, îi amintea, undeva în adâncurile ființei sale, de mama sa. Așa că, în esență, o femeie tânără care îi provoca dragostea, îl făcea să capete o fixație. Și ea trebuia să facă numeroase lucruri care erau nepotrivite pentru o mamă până ce sentimentul de necesitate se diminua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
încântat. Deci ai văzut cu ochii tăi. Așa că trebuie să presupunem că alți oameni, care au văzut-o cu ochii lor, îți spun adevărul? - În parte, da. Dar presupunerile care ar trebui să te intereseze sunt cele existente undeva. În adâncurile ființei tale, fără ca tu să-ți dai seama că ele sunt acolo sau să știi care sunt ele. Dar în anumite situații de viață te porți ca și cum ele ar fi adevărate. - Păi - eu sunt împăratul. Acesta este adevărul. - Cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
seama că este întins pe podeaua acoperită cu un covor din dormitorul Institutului de Semantică Generală, trecură. Se simți ușurat când văzu că ușa era închisă și că era singur. Și apoi... Avu o senzație vagă de vârtej. Undeva în adâncul ființei sale. Deși se așteptase la asta, fu dezamăgit. "Bine, bine, gândi el necăjit, în timp ce se ridicase în picioare. Cel puțin acum știu ce este și la ce poate duce." După câteva secunde care-i trebuiră să se ridice, deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de cunoaștere (sau de conștiință) superior. În sfârșit, este alegoria unei reînnoiri a ceva care așteaptă să fie extras și adus la suprafață, dintr-un adânc oarecare, unde zace ascuns asemenea unor minerale în viscerele pământului, ca înțelepciunea ascunsă în adâncul ini-mii omului, sau ca focul interior care locuiește în inima omu-lui. 3. Preotul și secretul măgarului. Semnificația ascunsă și pozitivă a identității măgarului ne este explicată metaforic în Peau d'âne (Pielea de măgar), o fabulă populară franceză făcută celebră
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de toate. De acolo el vorbește credincioșilor și adresându-se lor cu limbajul elaborat și însușit în meditație, el va apare ca fiind acasă în templul Domnului; și sacrele cuvinte ale Misalului, ale Breviarului, ale Ritualului, trebuie să răsune în adâncurile misterioase ale sufletului său, mai înainte ca ele să răsune sub bolțile sanctuarului” (GIOVANNI XXIII, Primo discorso sinodale [25.1960], în Discorsi Messaggi Colloqui, II, [28 ottobre 1958 - 28 ottobre 1960], Città del Vaticano 1960, pp. 139-140). 1. Adevăratul „ecleziastic
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
care nu se vedea a fi avut de suferit, a readus barca pe curs cu cîteva bătăi scurte și a spus că ar trebui să continuăm. "La drum, din nou." Vocea lui era întotdeauna calmă. Mă simțeam tremurînd pînă în adîncurile ființei mele în vreme ce intram sub pod. Iar pe alee, știam, marele Schneiderhahn aștepta susținîndu-și bicicleta. Eram deja convins că Doctor Schneiderhahn greșise cînd mă selectase și pe mine alături de David pentru a vîsli sub supravegherea sa în regina competițiilor. Dar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Nu auzisem expresia pînă atunci, dar am înțeles imediat ce vrea să zică. Astfel, modul în care vîsla mea s-a preschimbat deodată dintr-o unealtă de încredere într-o creatură înșelătoare cu o voință a ei, proprie, care plonjase în adîncuri cu viteza luminii, purta numele de crab. Era tipic pentru David să știe de îndată numele potrivit pentru ceea ce ni se întîmplase. Dar ceva din vocea sa trăda totuși faptul că și el fusese alarmat. "Și aproape am făcut baie
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mișcarea însăși a cerut un tempo sporit. David m-a urmat. Era neobișnuit de liniște în jurul nostru. Singurul lucru pe care îl auzeam era atotstrăpungătoarea grabă a ploii și, în planul din față, violentul scrîșnet cu care loveam apa și adîncul, mai degrabă găunosul sunet cu care lamele noastre o părăseau exact în același timp. Sau nu era ploaia cea care ne gonea, ci propriul meu sînge, propria noastră suflare? Nu-l puteam auzi pe David gîfîind în spatele meu. Asta trebuia
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
coborînd pentru o clipă cînd angajam ramele și apoi înaintînd, într-o diagonală ascendentă, scufundîndu-se, accelerînd. Depășită iarba, depășit stufărișul, ca o știucă tînără care urmărește o pradă care nu-i mai poate scăpa, chiar sub suprafața apei, urmărită din adîncurile întunecate de nenumărați pești hrăpăreți. Dar, desigur, nu făceam astfel de comparații, pentru că totul s-a petrecut de la sine. Am simțit apa revărsîndu-se prin părul și peste fața mea. Dacă aș fi vrut să plîng, nu mi-aș fi dat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
m-ar surprinde dacă iarna aceasta ar fi ultima, dacă buba ar plesni acum și întreaga terasă cu toate amintirile sale despre plăceri și păcat, s-ar bălăbăni înainte, încet, într-o mișcare lentă ca în filmele moderne, dispărînd în adîncuri și nemairevenind la suprafață niciodată. Orașul se scufundă, imersîndu-ne într-o catedrală de apă. Rîul, ciudat, nu se mai ține deoparte. Se revarsă peste maluri, vălurește peste rămășițele acoperișurilor și ale pereților, îndepărtează istovirea din ele. E un miracol că
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în care defunctul se unea cu strămoșii familiei sale (Gen 25,8; 2Sam 7,12). Există multe expresii biblice care denumesc locuința morților: še’ôl, etimologie nesigură, tradus prin „lumea de dincolo”, ’ereș, „țară”, „pământ al întunericului”, „pământ al uitării”, „adâncul pământului”, ‘ôlăm, „veșnicie”, qeber, „mormânt, groapă”, bôr, „deschizătură, cavitate (ce duce către lumea de dincolo)” și altele. La fel ca în gândirea Orientului Apropiat antic, își imaginau lumea locuinței morților ca loc subteran, un fel de oraș întunecat, trist, tăcut
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ca locuința definitivă a morților, de unde nimeni nu se mai putea înapoi. Un alt termen, frecvent și probabil utilizat înaintea precedentului, este ’ereș, „pământ”, înțeles într-o accepțiune diferită de cea uzuală, referindu-se la partea inferioară a lumii terestre, adâncul său, indicând expres regiunea în sens cosmic în care locuiesc morții (1Sam 28,13; Ez 26,20). Utilizarea termenului generic „pământ” pentru a desemna lumea morților se găsește și în alte culturi învecinate, precum în textele religioase de la Ugarit unde
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
au fost separate de pământ și închise de puterea lui Dumnezeu într-un loc sigur, sub pământ (Gen 1,7-10; Prov 30,4). În aceste cazuri, precum în Ps 18,5.17; 69,2-4.15-16; Am 9,2-3, expresii precum „adâncul mării”, „vuietul mării” sau altele de același fel, cu siguranță, se referă la puterile haotice primordiale potrivnice vieții și dușmani ai umanității. Această simbologie cosmică evocă cert unele mitologii din Orientul Apropiat care presupun existența, în timpurile primordiale, a unei
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a mai uni pe românul de astăzi cu vechiul barbar scit: și cu toate aceste să nu uităm că în sângele poporului român s-a amestecat poate și câte o picătură din acel al nomazilor sciți și că poate in adâncul sufletului său mai răsună uneori sălbaticele acorduri ce încântau odată pe strămoșii săi. Am arătat mai sus cum Agatirșii locuiau in Transilvania. Fiind țara ocupată de ei muntoasă și plină de păduri, viața nomadă devenea mai grea și ei caută
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
putea împărți în doue clase mari: acele naturale, pornite din mintea generală a poporului și acele reflexive, pornite din învățăturile unei personalități marcante, care devine apoi înzecită de generațiile următoare. Astfel în India, pe lângă vechea religiune a Vedelor, născută din adâncul instinctului omenesc, care-l împinsese a se închina la tot ce el nu înțelegea, întâlnim pe Buda, întemeietorul unei doctrine reflexive și filosofice. În Persia aflăm pe Zaratustra și mai încoace avem la diverse popoare pe Moisi, Hristos și Mohamed
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
totul pe Zamolxis, s-ar fi retras și el în peștera muntelui Cogaeonuni. Zamolxis se vede deci că a fost un spirit superior ca toți întemitorii de religiuni; el a speculat asupra instinctului celui mai puternic ce se mișcă în adâncurile ființei omenești, acel al păstrării sale indefinite, căruia îi place să transporte și dincolo de mormânt farmecul nespus al acestei existențe. Știind pe poporul său incult și barbar, el întrebuință și mijloace înșălătoare pentru a-1 face să primească noua învățătură
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
pentru a o auzi pe femeie zicând liniștită: - Regret, Yanar, dar el va vrea o femeie, iar eu va trebui să fiu aceea. Adio. Bărbatul se ridică, îngrijorat. Se uită la Gosseyn și ochii li se întâlniră. Ura, țâșnind din adâncul lor, corespundea fluxului nervos sesizat de creierul secund al lui Gosseyn. Spuse cu o strâmbătură: - Nu o voi abandona pe amanta mea fără luptă, chiar ca un om cu viitor neclar. Mâna intră într-un buzunar și ieși cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
când se uita mai atent, că se clătina puțin. Sub ochii lui vrăjiți, ea se modifică și se estompă pe margini, pentru a se întinde iar ca și cum materia noroasă se umfla sub o presiune interioară. Gosseyn sondă cu prudență în adâncul gazos. Era gata să anuleze energiile potențiale. Dar nu era nimic acolo. După scurtul răgaz obișnuit, necesar fotografierii unui obiectiv, tot nimic. Nici o imagine. Nici o imagine normală, adică. Creierul secund înregistra prezența aerului. Dar nici umbra însăși nu dădea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pe care le auzim sau pe care le pronunțăm. Era după-amiază târziu când Gosseyn reveni la apartamentul Nirenei. Tânăra, așezată la masă, scria o scrisoare. Lăsă stiloul când îl văzu, se ridică și se duse la un fotoliu mare din adâncurile căruia îl privi cu ochi gri și liniștiți. - Așadar, mai avem cu toții cam două luni de trăit? zise ea în sfârșit. Gosseyn-Ashargin se prefăcu surprins. - Atât de mult? zise. Fu singurul său comentariu. Avea prea puțină importanță ce auzise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
va trebui să-și reconsidere în întregime problema propriei sale nemuriri. Către orele nouă fu înveșmântat într-o lungă robă albă, iar parada viziunii începu. O luară pe un drum curios; niște trepte coborau pe lângă un perete curbat. Ajunseră în adâncuri; acolo se găsea un propulsor cu pilă atomică, iar Gosseyn avu parte de al doilea șoc. O navă cosmică! Templul din deltă era o navă interstelară sferică, îngropată în aluviunile veacurilor trecute, poate de milenii. Urcară pe lângă peretele opus. Ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
așa că Lanark se așeză pe podea și se sprijini de pat. Radiatorul încălzi odaia strîmtă atît de repede, că își putu scoate haina îmbibată de ceață și jerseul, dar, cu toate că pielea îi era caldă, încă era scuturat de frisoane din adîncul trupului. Rima veni cu două căni mari de cafea neagră. Se așeză pe pat cu picioarele trase sub ea și-i întinse o cană lui Lanark spunînd: — Probabil că n-o să refuzi s-o bei. Aroma cafelei se pierdea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pămîntul din acest loc înghițise cîndva oameni în felul acesta firesc. Ajunse la o potecă pe care se afla o bancă, dădu la o parte zăpada cu mîneca hainei, apoi îngenunche și-și lovi fruntea de trei ori, strigînd din adîncul sufletului: „Dă-mi voie să ies! Dă-mi voie să ies! Dă-mi voie să ies!“ După o vreme se ridică în picioare, amețit de lovituri, dar, fără să ia în seamă hainele îmbibate de apă și trupul care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]