25,860 matches
-
Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului reverie de toamnă Și toamna tot coboară în sufletele noastre cu-alaiul e de frunze de dor și nostalgii și-o vedem plutindă prin zările albastre, când picură în inimi atâtea reverii. Și-n auriul frunzei cu tiv carmin pe laturi prin melopei și gânduri găsești al toamnei dor, de frumusețea-i dulce nu poți ca să te saturi și clipele-n nuntire dau inimii fior. Primește
REVERIE DE TOAMNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356415_a_357744]
-
poeta simte că amintirile încep să doară: “Când crezi că-amintirile încep să te doară / Și nu doar atunci / Că-n vasul de lut un fior se strecoară / În van e să plângi / Mai bine-ți pui capul pe-o pernă albastră / Chiar și doar în gând / Și-ndată-auzi-vei o voce măiastră / Cum vine cântând / E tocmai solia-așteptată de mult / Din cer să coboare / În dar îți aduce din ceară sau lut / Gingașe-aripioare / Primește-le zboară precum ți-a fost dat / Departe spre
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
Și știu că nu voi fi nicicând fără pădure, Căci voi pândi și noaptea lucirea de secure, Când ramuri doborî-va vreunui pom uitat, Eu voi ucide lama, cu ea și un păcat. Și arborii vor crește sub umbra mea albastră, Înalți, pictați cu viață și cu iubirea voastră, Cu mâna-n palma ta, prietene cuminte, Voi fi eu pentru arbori, umilul lor părinte. Și voi îmbrățișa cu ramuri zori de zi, Cu-a mea coroană nouă pe toți vă voi
COPACI CU PĂDURE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356452_a_357781]
-
Asta-i una din comorile, aurul nostru! Râurile cu apa limpede și înceată ca vorba moldoveanului, brăzdează fața dogorită de arșița valorilor a bătrânei patrii; gorunii ce străjuiesc vitejește cu un adânc devotament la marginea periilor dese - pădurile; lacurile - ochii albaștrii ai țării și heleșteiele cu mult pește valoros și gustos, fiind unul din cele mai apreciate produse din gastronomia fără egal al locurilor; movilele și dealurile au nume semnificative alese cu multă pricepere și dibăcie de străbuni, văile și luncile
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
orice moment”. Unele titluri încântă prin expresivitate - „ Peisaj artificial sub formă de trup omenesc”, „ Întemeierea unei lumi a plânsului care nu se vede”, ș.a. Multe trimiteri la regimul în care am trăit și noi cei născuți mult înainte de 1989- lupii albaștri ( securiștii? ), „asocierea frigului cu întunericul este o operă măreață”, „ avem grija chiriei și a morții” ( deși la chirie nu se stătea prost), „delațiuni și trădări posibile”, etc. Îmi amintesc de Virgil Mazilescu, l-am văzut o dată în fața Casei Monteoru, sediul
DOUĂ PORTRETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356450_a_357779]
-
creator al autorului) care încântă prin rafinamentul și estetismul descrierii unei zile de vară în Arizona: „Încă o zi se apropie de sfârșit. Soarele a coborât spre zenit, iar lumina amurgului îmbracă totul în tonuri de roz, liliachiu, roșu și albastru. În această seară stau de vorbă cu nea Mitică. Amintirile lui curg asemenea unei ape învolburate, iar trecutul prinde din nou viață sub ochii noștri. Prezentul dispare, alungat parcă de povestirile prietenului meu, despre oameni și întâmplări din vremuri de
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
știa probabil, sau nu voia să ia în considerație proverbul latin: Qui scribit, bis legit(Cine scrie, citește de douăori).Oricum, am înțeles că era un erudit de excepție, un om deosebit. „S-a căsătorit cu o asiatică cu sânge albastru, fiică de șef de stat - Vietnam sau Indochina, nu mai țin bine minte!” - a încheiat prietenul meu istorisirea despre Vasile Țâra și în ochii săi am putut citi cu ușurință mulțumirea, dar totodată și nostalgia acelor vremuri... Istorisirea vieții lui
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
mine ca o apă-nghețată și grea. Tu nu simți? Păsările mele au plecat, fără să-mi lase cântece, iar cerul se prăvălește peste munții mei în care toate dorurile încep să moară. I-auzi cum se tânguie? Coamele lor albastre sunt pline de cețurile ca niște ape amare și nu știu de ce Dumnezeu i-a lăsat gârboviți în ziua în care afară ploua cu soare. Iubito, te-ai privit azi în suflet? Spune-mi și mie, fiindcă eu....fiindcă eu
CÂNTEC TRIST de LEONID IACOB în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356480_a_357809]
-
de spus că noi ceilalți tot vorbim despre coajă; dar la miez nu mai avem timp s-ajungem și eu te invidiez te invidiez că marea îți tot bate la fereastră și din câte bolte sunt, a ta, este mai albastră vine-acum cin'șpe Gerar și am să golesc de ciudă o stacană de Cotnar cât e lumea de zăludă! O stacană să te prindă pe o curbă ascendentă că și ție îți mai face lumea asta, câte-o fentă însă
DRAGUL MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356476_a_357805]
-
la oraș sau când lucra mai multe zile la rând, la grădină. Avea două fete mari, femeia, amândouă prin clasele a șaptea și a opta. Cât era ziua de mare citeau, scriau, cântau sau dansau, apoi se îmbracau în sarafan albastru cu șnur alb și plecau la școală cu ghiozdanele doldora de cărți și caiete. Aveau nume frumoase fetele ei: Steluța și Lenuța și erau bune cu fetița deși le sâcâia des. Lăcrămioara, curioasă din fire, se ducea să vadă ce
DARURILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356504_a_357833]
-
de atâta alergat,,în jurul casei! Pentru că trebuie să vă spun că-i plăcea mult să alerge căci avea multă energie fetița noastră. Privise cerul de multe ori și norii de la fereastra cu mușcate: fereastra aceea împodobită cu perdele și draperii albastre, legate cu fundă roșie de catifea... Erau zile de o frumusețe rară în verile acelea. Soarele radia o căldură patriarhală, iar prispa și pomii din livadă răspândeau o răcoare binecuvântată. Toate erau parcă ,, materiale, organice,,. Aveai senzația că ,,mănânci aer
DARURILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356504_a_357833]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului NOPȚI PIERDUTE? Nu caut nopțile pierdute, În negură demult uitate, Spuneam vrute și nevrute, În liniștea pajiștii înstelate. O lună plină, tavă de aur, Ne însoțea în visurile noastre, Căutând pe cer zodia Taur, În stele sclipirile albastre. Ne tăvăleam în otava cosită, Cu parfumuri greu de găsit, Nu mă durea buza strivită, De sărutul tău nesfârșit. Referință Bibliografică: Nopți pierdute? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011. Drepturi de Autor
NOPŢI PIERDUTE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355781_a_357110]
-
era mamă lângă tine În universul casei în amintire rămas, Dar o chemare încolțea,pe-atunci,în mine, Destinul îmi pregătise-un Pegas... De-atunci colind prin păduri înșelătoare Tezaur de invidie,ură și venin. Am mai venit la casa albastră pe-o cărare Iar tu în ochi aveai lumină mai puțin Așteptai tăcută cu fruntea de fereastră Aveai în ochi așchii de întuneric Iar gându-ți trimis spre mine-pasăre măiastră Doar el mă cuprindea în mieziul sferic. O iubire de
LUMINĂ PENTRU MAMA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355805_a_357134]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > UMBRA Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 272 din 29 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pasărea mea albă și-a-ntors într-o seară fața la perete, a închis ochii și a plecat. Umbra ei, albastră, s-a prelins în mare scânteind safire. Umbra umbrei ei s-a prelins în mine și-a devenit noapte. Referință Bibliografică: Umbra / Anca Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 272, Anul I, 29 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
UMBRA de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355817_a_357146]
-
ne lipim de viață c a de scrisori un timbru Noi sîntem că o ap a Ce curge c ătre mare I n visurile noastre Pasc cerbi și căprioare Iar norii se adun a Că oile în zare Curg apele albastre Că zilele spre mare NU-MI SPUNE MIE NOAPTEA... Nu-mi spune mie noaptea de ce pe cerul minții, Minunile g dîrîi aievea se-mpletesc, C înd eu refac cặrarea acelor zei pe care, Cu dragoste suavặ, de-a pururi, si
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
ȘTIU CÎTE FEMEI Nu mai știu cîte femei Mi-au forfecat sufletul cu picioarele lor amețitoare Or fi fost multe, ori fi fost puține Dar toate reusau să ma-nfioare Unele aveau părul auriu și ochii verzi că iarbă Altele ochii albaștri, negri sau căprui Altele aveau părul că un cer înnoptat Una dintre iubitele mele avea pistrui Trupurile lor mi se scurgeau în brațe Mă îmbătam cu mirezmele lor subtile Azi toate aceste amintiri Sînt că funzele uscate între file Dar
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
a înclinat balanța soartei în favoarea lor. Într-una din scrisori, sărim peste amănuntele de ordin sentimental, curente la tinerii îndrăgostiți, Viviana îi trimisese iubitului ei un fir de păr! Întâmplarea face ca scrisoarea să fie verificată de băieții cu ochi albaștri care după ce au citit-o, nu au mai rușit să dea de urma firului de păr buclucaș. N-o să fie nimic, și-o fi zis unul dintre ei și înainte de a reînchide scrisoarea, a pus înăuntru un alt fir de
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 12 de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355802_a_357131]
-
și eu zile fericite, Uneori, albe nopți, Verile-mi sunt alcătuite Chiar și din struguri copți. Prin junglă, mă strecor, cum pot, Cu-aceeași chibzuință, Transform veninul în compot, Doar cu multă credință. Pășesc pe-același drum cu voi, Pe albastra planetă, Am și necazuri, și nevoi... N-am aer de vedetă, Laude nu cer nimănui, Nici dragoste cu sila, Îi sunt datoare Cerului Că-mi demonstrează mila. El nu mă lasă în deșert, Unde, de mulți, sunt împinsă, Mă-nvață
LA BINE ŞI LA GREU de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355807_a_357136]
-
așa deodată Fără veșminte verzi, când toamne vin M-au năpădit omizile azi-noapte Și-au injectat toți duzii cu venin Ce tragică-ntâmplare, ce banală Cum un miriapod nevinovat Mi-a pricopsit cu un costum de gală Toți duzii din albastrul meu palat Golașe ramuri pudice surcele Tablou cu dezolanță și candoare Doar violete dude stau pe ele Un doliu pentru vara care moare Referință Bibliografică: Balada duzilor golași / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 264, Anul I, 21
BALADA DUZILOR GOLAŞI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355863_a_357192]
-
preferă să folosească multă pastă și tonuri puternice, dar și nuanțe ce reflectă liniștea. Colericul și flegmaticul din ea se întâlnesc și se regăsesc astfel, concret, dar și simbolic, atât în albul de Titian, cât și în galben, brun, roșu, albastru, verde, negru. Fie că este vorba de o natură statică, de un peisaj ori de un portret, viitoarea artistă vede fiecare tablou pe care îl realizează, ca pe o experiență hotărâtoare pentru aspirațiile ei. Zilnic, timp de trei ore, aceasta
ATUNCI CÂND CULOAREA DEVINE UN MOD DE EXPRIMARE A SINELUI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355864_a_357193]
-
unei tinere din Baia Mare înflorește. O lume în care Ioana învață să își păstreze sufletul dedicat pentru tot restul vieții, legamântului pe care l-a făcut acum. O lume unde pe paletă, după albul de Titian urmează galben, brun, roșu, albastru, verde și negru. O lume cu carton, pânză, lemn și sticlă. O lume a portretelor, a piesajelor ori a naturilor statice. O lume în care Ioana Farcaș trăiește ca pe o căsătorie, o profesie făcută din pură pasiune și dedicație
ATUNCI CÂND CULOAREA DEVINE UN MOD DE EXPRIMARE A SINELUI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355864_a_357193]
-
nu ești în stare, întoarce-te în România și cumpără reproduceri colorate! Dezorientat, am plecvat mai departe și, totuși, luând o birje, am oprit în fața hotelului particular al lui Vollard, din Rue Martignac, nr.28.Prezentând portarului,îmbrăcat în costum albastru cu fireturi de aur,cartea mea de vizită,mi-a spus că sunt așteptat de domnul Vollard la etaj.În hol, la parter, dintr-o fugară privire, am surprins în poziția lor statică sculpturi în bronz de Renoir și Maillol
EVADARE DIN TABLOU, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355872_a_357201]
-
Poetul și eseistul Slavomir Almajăn, originar din Zlatița, județul Caras Severin, și-a descoperit pasiunea pentru scris pe când era elev de liceu, la Reșița. Ani mai tarziu, acesta a început să frecventeze cenaclul “Semenicul”, care se adună în vestită “cameră albastră” a casei de cultură din același oraș. Aici, Slavomir Almajăn are ocazia să întâlnească oameni uniți de o pasiune comună - creația literară. Dragostea pentru cuvântul așternut pe hârtie, Slavomir Almajăn i-o datorează profesorului sau de română de la școala generală
DESPRE ARMONIA APARUTA CA URMARE A CUNOASTERII DINCOLO DE APARENTE, INTR-UN DIALOG CU SCRIITORUL SLAVOMIR ALMAJAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355900_a_357229]
-
la armonie. Debutul - Cine sunt mentorii tăi, cei care te-au ajutat să iți descoperi talentul și te-au încurajat să scrii? - Cu ani în urmă, când eram în România, am vizitat cenaclul “Semenicul”, care se adună în vestită “cameră albastră” a casei de cultură din Reșița. La “Semenicul” am realizat pentru prima oara că era ceva care ma lega de acest grup... Era pasiunea pentru sublim... Am admirat travaliul celor care în fiecare joi seara, în camera albastră, se încăierau
DESPRE ARMONIA APARUTA CA URMARE A CUNOASTERII DINCOLO DE APARENTE, INTR-UN DIALOG CU SCRIITORUL SLAVOMIR ALMAJAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355900_a_357229]
-
vestită “cameră albastră” a casei de cultură din Reșița. La “Semenicul” am realizat pentru prima oara că era ceva care ma lega de acest grup... Era pasiunea pentru sublim... Am admirat travaliul celor care în fiecare joi seara, în camera albastră, se încăierau în apărarea a ceea ce putea fi numit cu adevarat, poezie... Gheorghe Jurma, redactorul ziarului “Flamura” și al revistei “Semenicul” a fost catalizatorul acestui grup deosebit de interesant. Cenaclul “Semenicul” a produs o generatie întreaga de poeți, critici, prozatori... De la
DESPRE ARMONIA APARUTA CA URMARE A CUNOASTERII DINCOLO DE APARENTE, INTR-UN DIALOG CU SCRIITORUL SLAVOMIR ALMAJAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355900_a_357229]