9,188 matches
-
Văzui fata de muntean Periîndu-și păr galbenu, Periînd și blăstămînd Pre Ilie pe câmpie, Ca cosașii să-l cosască, Ciobanii la boi să-l deie, Boii-n coarne să mi-l iee. 166 Ajungă-te mîndr - ajungă Dorul care mă alungă, Ajungă-te - un dor și-un drag Să șezi toată ziua-n prag, Când a fi pe la ugină Să te - aprinzi ca ș-o lumină. 167 - Ia-mă bădiță călare Că nu mai pot de picioare, 203 {EminescuOpVI 204} Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
i se painjiniră și el căzu ca mort în iarba pajiștei. El se trezi pe când mijea de ziuă. Când colo - iepele nicăieri. El își credea capul pus în țeapă, când vede ieșind dintr-o pădure-n depărtare cele șapte iepe alungate de un roi nemărginit de țânțari și un glas subțire-i zise: "Mi-ai făcut un bine, ți L-am făcut și eu". Când se întoarse cu caii, baba începu să turbe, să răstoarne casa cu susu-n jos și să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
degete și uneori toată mâna. În schimb, jucă admirabil bridge, iar lucrul are importanța sa. Vom apela deci la domnul Raul. Evident, mai am în vedere două persoane... Mă asculți, Mirciulică? Motanul scotea zgomote ciudate, pendulîndu-și coada subțire. Bătrâna îl alungă din poală. ― Te-ai amețit! Stau și mă întreb de unde ai împrumutat atâtea obiceiuri vulgare. Hm! Mă îndoiesc că pisicuța Vasileștilor a primit cea mai bună educație... Pe figura senină, cu trăsături mici, încremenise un zâmbet palid. Clătina din când
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe un pupitru vechi de școlar, se juca lovind bilele socotitorului. ― Asta mi-aduce aminte de copilărie... ― Hm, mârâi Scarlat, am impresia că nu trebuie să faci eforturi. Ionescu aprinse o țigară: " Ciudat... Ce caut eu aici? Cine sânt ăștia?" Alungă gândul cu fumul. * ― Șerbănică, te-am rugat de-atîtea ori să nu mai târșești picioarele. Aduni toate țoalele după tine. Ce Dumnezeu! Nu te fă mai bătrân decât ești. Intră în sufragerie cu un teanc de farfurii. Șerban Miga clipi confuz
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
desfundă sticla cu tirbușonul de la briceag și luă o înghițitură lungă. Din pivniță străbătea monoton zgomotul târnăcopului. Florence Miga își prinse tâmplele în mâini apăsîndu-și pleoapele. În curând degetele i se umeziră. * Umbrele li se proiectau pe zid. Dascălu își alungă șuvițele din ochi și începu să rîdă: ― Parcă am fi patru... Inginerul îl privi surprins. ― Nu înțeleg... A, da! Dacă eram patru era mai bine. Aici ne trebuia dinamită, nu lopeți. ― Eu nu mă simt deloc obosit. Atât că mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
astă dată domnul Scarlat exagerează puțin. N-ai încotro însă, draga mea, trebuie să reziști până la capăt. În nici un caz n-ai voie să-ți revii singură. Ei trebuie să te compătimească, să fie îngrijorați pentru tine. Asta le va alunga orice urmă de bănuială. Știu, îți pare rău de bietul băiat, dar n-aveai încotro. Fii convinsă de lucrul acesta, Melania. Dacă-l lăsai să plece, în cinci minute Miliția era aici. Încearcă să nu clipești. E foarte greu, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
conștiință îți tulbură somnul, spuse încet Ionescu, nimeni nu te va împiedica să te întorci împreună cu familia. Autoritățile vor înțelege că nu puteai proceda altfel. Alexandru stinse țigara apăsând mult mucul în scrumieră. Își ridică ochii clipind des, încercînd să alunge usturimea. ― Ceea ce-mi cereți este imposibil. Sânt de acord, mă aflu la dispoziția dumneavoastră, nu-mi voi asasina părinții, cu toate acestea... ― Cu toate acestea? Tânărul râse amar. ― Dumneata îți închipui că pot să fac tot ce-mi trăsnește
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tortului. Îi zâmbi după aceea lui Cristescu cu aerul unei persoane bine educate care știe să primească plină de curaj orice situație. ― Nici măcar nu sânt supărată pe dumneavoastră. Vă rog să mă credeți. Știu că n-ați vrut să-mi alungați buna dispoziție, urma urmelor, aceasta vă e profesiunea și vă faceți datoria. Cristescu încetă să rîdă." Bătrîna e un număr formidabil! La un pas de ghilotină și-i gata să-i cânte motanului Mulți ani trăiască!" Melania Lupu șopti cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
răpuși de oboseală. Melania Lupu surâdea până și în somn, Valerica Scurtu crispată, cu bărbia înfiptă în piept, Grigore Popa gemea. Degetele încîrligate rămăseseră înfipte în poalele halatului vătuit. Sculptorul dormea adânc. Somn tânăr, destins, cu mâinile și picioarele împrăștiate, alungând, nesuportând odihna unui al doilea în același pat. Panaitescu sforăia. Îi alunecase capul peste marginea fotoliului. Mărul lui Adam se zbătea viu, ca un animal mic prins în cursă. Vâlcu se apropie pășind fără zgomot. Îi prinse delicat ceafa căutând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu ochii în patru. Cred că mai am niște cofeină în șifonier." Motanul se cățără pe genunchii Melaniei Lupu. "Valerica are nervi slabi, gândi bătrâna. Doru e insolent, domnul Popa, cam morocănos. Va trebui să vorbesc și pentru ei, să alung orice impresie dezagreabilă. Contează enorm... Fii atentă, draga mea." Nu-mi plac oamenii ăștia, gândi Grigore Popa. Nu mi-au plăcut niciodată, iar acum și mai puțin. Ultimii pe care i-aș fi luat într-o combinație, dar n-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gurii proeminente, ochii de copil luminând chipul limpede al Melaniei Lupu. Îi atrăseseră atenția farmecul aproape periculos al sculptorului, obrazul bolnav, răvășit al Valericăi Scurtu. Cel de alături, Panaitescu, își camufla secretul. Expunea o figură rigidă din care viața se alungase ștergând orice expresie. Un cadavru elegant și atât. Maiorul înregistra abstract zgomotele familiare din odaia profesorului. Glasul domol al locotenentului Azimioară dând dispoziții aproape în șoaptă, declicul aparatului fotografic, pașii care-l purtau dintr-o parte într-alta a odăii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În odaie rămase doar frigul. Cerul de plumb topit se zgâia în spatele perdelelor. Priveau consternați trupul chircit. Moartea înnobilase trăsăturile lipsite de farmec ale Valericăi Scurtu. Vedeau pentru prima oară un chip liniștit de pe care zbuciumul, schimele crispate, ticurile se alungaseră. Melania Lupu strivi o lacrimă cu pumnul ei mic de copil. ― Sărăcuța! Ce destin... Sculptorul, căzut într-o stare de prostrație, respira anevoie, cu gura deschisă. Mâinile îi atârnau grele, atingând marginea fotoliului. Grigore Popa se ghemuise și mai mult
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să surîdă: ― Înțeleptul Ridje spune: Cînd sufletul tău e pustiu, întoarce spatele ogrăzii tale și pleacă în deșert. Acolo, răsuflarea ta nu va putea ofili obrazul florilor, cuvântul tău nu va putea întuneca fețele prietenilor, mângâierea ta nu va mai alunga surâsul pruncilor. Așteaptă ca luna cea mare să răsară de 99 de ori și inima ta îți va spune dacă ai voie să te întorci printre oameni..." Mă simt incapabilă, domnule maior, să mă căsătoresc cu Van der Hoph numai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
generalului fură prinși de această forță paralizantă, Hedrock își desfăcu palma strînsă. Pistolul invizibil se dematerializă. În iadul care se stîrni imediat, Hedrock se duse pînă la jilțul-tron din capul mesei imperiale și se aplecă asupra Împărătesei. Nu-și putu alunga un fior de admirație, căci femeia se dovedi absolut calmă, de o liniște pur și simplu anormală. Se prea poate să fi fost emotivă și senzuală, dar în momentele de adevărată tulburare, în ceasurile cu adevărat hotărîtoare, își dădea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
VIETĂȚILE. DEODATĂ SE SIMȚI SINGUR ÎNTR-O LUME ÎN CARE OAMENII ȘI LUCRURILE TRĂIAU ȘI MUREAU CU O RAPIDITATE SFÎȘIETOARE, UMBRE EFEMERE CARE CLIPEAU ÎN LUMINA PUTERNICĂ A SOARELUI, ȘI APOI SE ESTOMPAU ȘI DISPĂREAU DEFINITIV. CU UN EFORT, ÎȘI ALUNGĂ DISPOZIȚIA ACEEA NEAGRĂ ȘI, ÎNDEPĂRTÎNDU-SE DE MAȘINA DE CULEGERE A DATELOR, SE DUSE SĂ CERCETEZE CUȘCA ȘOBOLANILOR. CELE PATRU FAMILII DE ROZĂTOARE O DUCEAU MINUNAT. FIECARE AVEA ACUM O NOUĂ LIOTĂ DE PUI ȘI JUDECÎND DUPĂ MĂRIMEA LOR DEDUSE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
relatarea: ― De atunci n-am mai simțit nici măcar o furnicătură. În tăcerea ce urmă, Hedrock își dădu seama că nu mai are prea mult timp la dispoziție. Cîteva minute, nevoia de a se concentra asupra cuvintelor lui Neelan îi mai alungase din minte presiunea necesităților urgente. Dar acum, odată îndepărtată această barieră, tensiunea revenise. Momentul plecării! Pleacă imediat! Țelul era clar si intens. Și datorită acutei sale conștiințe în privința lucrurilor pe care le știau Arsenalele, nu avu curajul să ignore avertismentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
spre scară, se frecă de mai mulți oameni care așteptau pe acolo și începu să urce. Era incredibil de simplu. La fiecare nivel se aflau alți paznici, dar n-aveau aerul că ar păzi ceva anume. Hedrock nu-și putu alunga impresia că au venit aici sus ca să evite orice luptă. Uită pur și simplu de ei cînd ajunse la "barca de salvare". O cercetă iute și constată că nu e nimeni înăuntru. Oftînd, se lăsă pe scaunul multifuncțional din fața tabloului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
INUTILITATE. ÎN FAȚA ÎNGROZITOAREI NOPȚI A UNIVERSULUI, NICI NU CONTA. DEODATĂ PĂRU DE NECREZUT CĂ EXISTĂ O FEMEIE CA ÎMPĂRĂTEASA INNELDA ISHER, CU ÎNTREAGA EI VOINȚĂ APROAPE NECUGETATĂ DE A-ȘI PĂSTRA PUTEREA CLANULUI EI. Hedrock se scutură pentru a-și alunga această deprimare și se uită lung la stelele fixe, conștient de faptul că zilele și orele de zbor aveau să fie prelungi pentru un singur om în toată această vastitate. Viteza îi scăzu la mai puțin de 180 de milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
atunci, dar mai târziu acesta intrat în mșiarea legionară încercând să mă atragă și pe mine, dar mama mea cu înțelepciunea țăranului român ne-a educat să nu ne amestecăm în această mșicare. Cei care veneau la poarta noastră erau alungați cu cuvintele: ,,Lăsați-mi băieții în pace’’.Poate atunci mi-ar fi plăcut și a fi fost tentat să cânt și cântecele legionare, dar am ascultat-o pe mama și azi îi mulțumesc că m-a ocrotit și păzit atunci
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de un milion de lei care nici nu mai erau în circulație. CsAșaflat mai târziu, victima era crescător de vite, agonșiise o mică avere din vânzarea lor, ignorând rșeformele monetare cere avusese loc. Soția acestuia fugise cu copii prin vecini, alungată de violențele acestui om și prin urmare, nu a putut da nici o relație. Ne aștepta o muncă grea! Fiind zonă de munte, casele erau la distanțe mari unele de altele, astfel încât nici vecinii nu auziseră și nu remarcaseră nimic care
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
încât nu reușeam să-l nimeresc, zicându-mi ,, dă domn șșef, mâncațiaș că nu te-am ascultat, și nu mi-am băgat mințile în cap, încercând să te păcălesc ’’. Bufnind în râs, am încetat să-l mai lovesc, l-am alungat zicându-i să dispară din fața mea și să nu-mi mai dea de furcă, că data viitoare îi voi pune pielea pe băț. Deși nu stătea în firea mea de a lovi , cu acest infractor nu se putea altfel că
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de oțel ; zâmbetele erau dozate, iar copiii care se duceau la școală nu mai puteau visa, pentru că nici măcar în visele lor explozia de culori nu mai putea fi imaginată. A fost odată ca niciodată o țară din care sunetele fuseseră alungate, ca și cum întregul spectacol al vieții s-ar fi desfășurat cu încetinitorul, agonizant de încet. Aceasta era o țară în care totul era ordonat, iar școlarii aveau la dispoziție lista de lecturi obligatorii, lecturi dintre care nu lipseau cărțile ce îi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care ucide. Din această magmă emoțională se naște poemul închi nat Orientului izbăvitor, narațiune ce evocă nostalgia irepresibilă pe care o transmite și James Hilton, în The lost horizon. Ținta spre care merge Tintin este Shangri-la, spațiul din care este alungat chinul faustic. În Tibetul de bandă desenată, Hergé caută și găsește seninătatea pierdută. Povestea pentru oameni mari descrie un parcurs inițiatic ce anticipează nu doar o vogă culturală, ci și o mutație antropologică. Orientul este refugiul din care iradiază, în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să se ivească la final spre a-i dezlega lui Corto enigma acestor întâmplări sângeroase. Revoluția, iată numele care se aude de pe buzele magicienei, revoluția este valiza goală ce stimulează sarabanda de asasinate și violențe, revoluția este cea care îi alungă pe americani de pe insulă. În acest text încărcat de mireasma explozivă a filmelor lui Sergio Leone și Sergio Corbucci, se zărește și silueta celei mai rafinat-carnivore dintre femeile cu care se va întâlni Corto în peregrinările sale. Elegantă și sadică
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
topesc vocile și obsesiile lui Malraux, Bulgakov și Șolohov. În centrul acestui vast tablou ficțional, recompus cu minuție documentară afină cu rigoarea de arheolog a unor Hergé sau Edgar P. Jacobs, se află suflul stihial al revoluției ruse, cel care alungă pacea din Casa Turbinilor. Și poate că nimeni nu era mai bine plasat decât acest marinar cu cercel în ureche pentru a contempla cosmogonia ce debutează la 1917. Cu Pratt, granițele sunt abolite, iar sciții lui Blok călăresc liberi, pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]