5,855 matches
-
înlocuiți cu tot ridicolul aferent de regizorii înșiși (colegi de breaslă, amici, prieteni ), care vor spune despre catastrofele în chestiune ceea ce criticii nu sunt lăsați să spună (și pe bună dreptate : nu criticii vor face următoarele filme, ci tot colegii, amicii, prietenii regizorilor astăzi lăudați !...). ̨ n aceste condiții, singura nelămurire este următoarea : de ce mai simt nevoia regizorii noștri să ne arate genialele lor producții ? E o irosire de timp și de energie. Un Club al cineaștilor, în care ei să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în ea. Pentru peretele celălalt, de deasupra canapelei, voi cumpăra două-trei tablouri de la pictorii de-aici din oraș, ale căror expoziții mi-au plăcut mult. În special, voi încerca să cumpăr "Pasărea măiastră", sau măcar o copie a acesteia, de amicul meu, pictorul Cetină, iar pe spatele ușii voi lipi afișul de la piesa mea jucată la teatrul de-aici, din localitate. Răsuflu adînc, prelung, ca un oftat din tot sufletul. Privesc schița peretelui cu biblioteca și mă felicit în gînd pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
repartiția, dar probabil nu s-a ținut ședința Biroului Executiv al Consiliului Popular Municipal Valea Brândușelor, pentru semnarea formelor. Oricum, mult nu mai poate să dureze. Important e că voi primi. Și-n ziua cînd voi primi cheia, împreună cu doi-trei amici aduc mobila, frigiderul, instalez biblioteca și biroul, apoi perdeaua și draperiile. Cînd totul va fi pus la punct, o voi invita pe Livia la mine. Acum, nu, n-o pot face. Pentru prima oară mi-e rușine unde locuiesc. Livia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Localuri. Mă gîndeam că la tine n-o fi ajuns vestea; mai știi, vreunul care s-a recunoscut în "negativii" tăi, ori poate au descoperit că ești intelectual, nu om al muncii... Știam că ai fost propus odată cu maistrul Grigoriu. Amicul nostru Dinu Zaharia, care a fost propus și el atunci, s-a mutat deja... Vlade, vorbești serios?! îl întreb. Ei asta-i! Crezi că am chef să te pun pe drum? Bine, Vlade. Mulțumesc foarte mult! Mă duc chiar acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
președinta, în atribuțiile căreia intră această problemă, îmi dau cuvîntul față de mine însumi că voi face aici la combinat o echipă de teatru peste așteptările lor!... Știu că nu voi reuși singur, eu nu-s regizor -, dar contez pe sprijinul amicilor mei de la teatrul din localitate, sprijin care, la urma urmei, poate fi "stimulat" cu cîteva sticle de vodcă. Dar merită!... Poftiți, tovarășe Vlădeanu! Cu ce problemă? Îi spun de încurcătura cu locuința. Președinta se încruntă, stă și se gîndește o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
telefon a mai format un număr interurban, care sună ocupat, iar acum trîntește receptorul furios. Tăticu', ia umblă mata mai domol cu scula aia, îi zice Lazăr, nu de alta, dar ne mai trebuie. Să vorbim cu alți autori dramatici. Amicul meu Mihai s-a supărat, precum văcarul pe sat, și nu mai scrie; ai auzit doar... Înțeleg, să fie supărat pe-ai lui, de la combinat, că nu-i dau o garsonieră de confort șase în locul celei de confort cinci, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bădie, ce te uiți?! se miră Lazăr. Uite ici piesă de teatru, îmi arată el un dosar. Trebuie să-i răspund autorului că ne pare rău, dar... Cum, n-ai răspuns încă?! intervine secretarul literar ca ars. Cînd?! se miră amicul meu, referentul. Săptămînă trecută am fost după afișe, săptămîna asta am făcut montajul acela de versuri, săptămînă viitoare pregătesc darea de seamă... N-am nici un chef să-i mai ascult, așa că deschid ușa încet și mă strecor afară. Dom' Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ce vrei, Dane?! se înfurie Graur. Știu că ție-ți convine, că tu nu ai copii mici... Trăiască scuza! murmură Lupu și pleacă după Brăduț. Înțeleg, Graure, zice domnul Luchian, dacă ar fi fost altcineva, dar cînd e-n joc amicul nostru Mihai... Hai, îmi zice, luîndu-mă furios de braț, hai că timpu-i scump... Ce zici de vreme? mă întreabă el în timp ce mergem pe alee, grăbindu-ne să-i ajungem pe Brăduț și Lupu. Urîtă vreme, zic. Aerul e tare umed
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fi pe la „subsol“, pe la „papà“ (cum îi spuneau, ea și cu Monica, lui E. Lovinescu). Între 1950 și 1954, Ion Caraion făcuse pușcărie pentru că încercase să evite stagiul militar și perspectiva încorporării cumpărându-și un livret militar fals, prin intermediul unui amic fost legionar. În plus, mărturisise la anchetă legături epistolare cu „fugarul“ Virgil Ierunca (între 1947 și 1949), ca urmare a cărora a fost acuzat și de „spionaj“ în favoarea Franței; însă a primit pedeapsa cu detenție de drept co mun, nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
infamii ale lui Cam[il] P[etrescu] care era furios pe tine și credea că i-ai refuzat lui colaborarea pe care i-a oferit-o Ghighi, înainte de mariaj, în vreme ce această colaborare i-ai oferit-o lui Cinci și altor amici ai tăi. Era hotărât să nu vină la gară să te vadă, spunând că „te urăște“. Textual. Iată un cancan care m’a scârbit de „cei trei C.“, așa cum îi numești tu afectuos în scri sorile tale. Miercuri seara, 5
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se plânge că nu i se cumpără marfa. Un prieten Îi atrage atenția că „localitatea este populată mai mult de jidani”, cărora nu le place mirosul florilor, ci sunetul banilor și putoarea usturoiului. „Apucă-te a cultiva usturoi - Îl sfătuiește amicul - ; la astă plantă vei avea cumpărători cât păr pe cap, fiindcă jidanii, mai ales habotnicii rusești, nemțești și leșești, de care vă e plin orașul [Iași] și Moldova, țin mult la ea din punctul de vedere religios, iar În realitate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ovreiu, ce Îmbracă [= tapițează În piele] caleșcile” dintr-un document muntenesc din 1842 <endnote id="(536, p. 274)"/>, sau pe M. Gürtler, care ținea pe Strada Lipscani din București „cel mai mare magasin de harnașamente militare și civile” (reclamă În Amicul progresului român, nr. 4, 1895), sau pe „Marcu Goldstein curelarul”, personaj din romanul lui Gala Galaction Papucii lui Mahmud (1932) <endnote id="(435, p. 150)"/>. În 1914, numai În București erau Înregistrați 27 de „curelari” și 21 de „tapițeri de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că m-aș fi alarmat. știu că adevărul e de partea mea, dar ceea ce mă uimește e că acele însemnări au apărut unde au apărut . Nu-i nimic! Am de acum să plătesc polițe la mai mulți, între care și „amicului Vasile”, care pentru a doua oară dovedește în mod clar că are resentimente față de mine și asta numai din invidie pentru activitatea mea. și dușmanii de la Iași au procedat la fel. La patru zile după 6 aprilie un șarpe (D.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
publicat? Doar în Ateneu”. Concluzia care se desprinde deci e că în Ateneu publică numai cei care nu știu să scrie. Te rog comunică această concluzie dlui șef Cîrneci (spune-i că informația e de la mine) ca să vadă cum gîndește amicul său C. Ștefanache. Să vadă dl Cîrneci care sînt amicii adevărați ai Ateneului (și pe care-i jignește, ca pe mine - articolul cu Eminescu) și care sînt ceilalți amici din Iași! Cred că ai văzut că în Cronica s-a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
că în Ateneu publică numai cei care nu știu să scrie. Te rog comunică această concluzie dlui șef Cîrneci (spune-i că informația e de la mine) ca să vadă cum gîndește amicul său C. Ștefanache. Să vadă dl Cîrneci care sînt amicii adevărați ai Ateneului (și pe care-i jignește, ca pe mine - articolul cu Eminescu) și care sînt ceilalți amici din Iași! Cred că ai văzut că în Cronica s-a anunțat că redacția va organiza întîlniri cu cititorii. Au fost
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
spune-i că informația e de la mine) ca să vadă cum gîndește amicul său C. Ștefanache. Să vadă dl Cîrneci care sînt amicii adevărați ai Ateneului (și pe care-i jignește, ca pe mine - articolul cu Eminescu) și care sînt ceilalți amici din Iași! Cred că ai văzut că în Cronica s-a anunțat că redacția va organiza întîlniri cu cititorii. Au fost recent la Bîrlad, unde au fost măcelăriți rău de tot. Poezia și proza din Cronica a fost bubuită cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
că în Cronica s-a anunțat că redacția va organiza întîlniri cu cititorii. Au fost recent la Bîrlad, unde au fost măcelăriți rău de tot. Poezia și proza din Cronica a fost bubuită cu mult avînt. Li s-au spus amicilor, de către bîrlădeni, cuvinte grele, între altele că „spurcă marea tradiție literară a Iașului”. Au venit așa de plouați de acolo, încît nu știu dacă o să mai aibă curajul să se producă în fața cititorilor. Ce părere ai de toată această situație
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
i-ai arăta lui C. Tomisul nr. 4 în care există o notă despre acel studiu al meu și despre care în S[cînteia] s-a scris foarte ambiguu (m-ar interesa să știu cum reacționează, ca, de altfel, și „amicul” Vasile căruia ai văzut cum îi răspunde tînărul de la Amfiteatru, ultimul număr, la articolul apărut în S[cînteia] ). E clar că „amicul” V. se cunoaște cu Z[igu] O[rnea] și nu voia să-l „supere”. Realitatea este, așa cum îmi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
S[cînteia] s-a scris foarte ambiguu (m-ar interesa să știu cum reacționează, ca, de altfel, și „amicul” Vasile căruia ai văzut cum îi răspunde tînărul de la Amfiteatru, ultimul număr, la articolul apărut în S[cînteia] ). E clar că „amicul” V. se cunoaște cu Z[igu] O[rnea] și nu voia să-l „supere”. Realitatea este, așa cum îmi spui în ultima scrisoare (din 27 aprilie), că noi „sîntem prea susceptibili la etica celor din jur”. Așa este fiindcă noi nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
așa cum noi sîntem incapabili s-o facem. De aceea uneori ajungem, cum zici, la apatie. Uneori mă încearcă gîndul că tot ce fac, ce scriu e zadarnic de vreme ce orice mic succes este mai mult un prilej de supărare, auzind bîrfelile „amicilor”, decît de bucurie. De mai multe ori mă înverșunez, mă înăspresc în muncă știind că dușmanii pot fi loviți numai așa. Tristețea e că mulți nu citesc revistele și deci nu pot recepta loviturile, adică iscălitura noastră sub un articol
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
îs 9 membri). Au răbufnit și s-au mușcat între ei, scriitorii, desigur. Rolul de cîine-lup l-a jucat D. Costea care, află, mă bîrfește pe toate drumurile. Nu-mi pot imagina cum poate exista într-un individ atîta răutate! „Amicii” de la Cronica iar au început cu rugăminți pe lîngă mine: să colaborez, „să fim prieteni” (C. ștefanache), „să dau orice” (Al. Andriescu) etc. Se pare că încearcă să accepte condițiile mele. De altfel, dacă voi colabora cu ei o voi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
îți spun că e a mea. La Iași a fost savurată cu plăceri diabolice , între alții de însuși Const. Ciopraga care s-a bucurat aproape copilărește!... Bineînțeles, aici se bănuiește că eu am făcut-o, iar criticul oral care împreună cu amicii săi îs înnebuniți și înspăimîntați că ar mai putea urma ceva. Mă bucur că părerile mele se verifică și altfel. Ai văzut nota contra oralului din Luceafărul de alaltăieri? Perfectă! Unii din amicii mei de aici care cunosc fiziologia spun
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
făcut-o, iar criticul oral care împreună cu amicii săi îs înnebuniți și înspăimîntați că ar mai putea urma ceva. Mă bucur că părerile mele se verifică și altfel. Ai văzut nota contra oralului din Luceafărul de alaltăieri? Perfectă! Unii din amicii mei de aici care cunosc fiziologia spun că aș fi prea „crud”. Spune-mi drept care este părerea ta. În așteptarea scrisorii tale, te îmbrățișez cu toată prietenia și te rog să transmiți doamnei Ana complimentele soției mele, dimpreună cu omagiul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
participat și Al. Andriescu, de față fiind mereu Sturzu care a avut o atitudine înțeleaptă și o luare de poziție care mi-a fost favorabilă, scoțîndu-l din pepeni pe ștefanache). Am zis: „Aștept de la Cronica, de la cei care-mi sînt amici sau zic că îmi sînt amici, numai neutralitate. Victima poate răspunde în Iașul literar. Dacă se dă ceva contra mea întrerup orice colaborare cu Cronica care ar da dovadă de o lipsă totală de loialitate și iau măsuri în consecință
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fiind mereu Sturzu care a avut o atitudine înțeleaptă și o luare de poziție care mi-a fost favorabilă, scoțîndu-l din pepeni pe ștefanache). Am zis: „Aștept de la Cronica, de la cei care-mi sînt amici sau zic că îmi sînt amici, numai neutralitate. Victima poate răspunde în Iașul literar. Dacă se dă ceva contra mea întrerup orice colaborare cu Cronica care ar da dovadă de o lipsă totală de loialitate și iau măsuri în consecință.” Geniul de Andriescu (a mărturisit că
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]