39,601 matches
-
care nu vorbea niciodată despre trecut. Tot ce i se Întâmplase, bun sau rău, era bine Îngropat. Așa că nu se putea spune că occidentalii comemorau totul, dar trecutul și-l păstrau. Adam era convins că nici Karl nu-și pierduse amintirile. Ce spui tu e că trebuie să-mi găsesc fratele, a zis Adam. — Ce spun eu e că trebuie să-ți găsești trecutul, adevăratul tău trecut. Dacă asta Înseamnă să-ți găsești fratele, atunci da, trebuie. Pentru că, dacă nu-ți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a zis Adam. Gândul la acest viitor neașteptat părea să fie singurul fel de domolire a junghiului din coaste și al usturimii Înverșunate a bășicilor de la un călcâi și de la degetul mare. Într-un fel mă bucur că n-am amintiri despre el. Așa, nici n-am să fiu dezamăgit. — E sigur că n-o să fii dezamăgit. O să-ți găsești fratele, pentru că asta-i singura cale pe care ai de mers, iar eu o să fiu pe-aproape să ți dau o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fluturând pancarte cu lozinci! Pe unii Îi și recunoștea, uite colo, cel care scutură un băț, ăstuia Îi dăduse lecții de engleză, Îl Învățase să spună Good day, how do you do. Nu era primejdios. Nici unul nu era primejdios. Totuși amintirea tulburărilor violente din ajun era Încă vie. Paloarea ei Înecată În marea aceea de trupuri Întunecate, felul În care pentru prima oară În viață fusese constrânsă să se simtă diferită de cei din țara asta, cu totul și cu totul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fost aceea. Dacă făcea ce i se spusese, Din avea să-l ajute să-și găsească fratele. Aveau să se ducă Împreună În Malaysia și să-l găsească pe Johan, iar atunci va fi o Nouă Viață, una descotorosită de amintiri seci. A observat o cărăruie printre japonezi, o trecere strâmtă, suficientă pentru a-i depăși. N-avea de ce să-i ia multă vreme. S-a stre curat prin acel Îngust coridor, mergând pe-o parte, aproape că n-a atins
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
același sentiment. Cred că trebuie să fi născocit toate astea. Ce să fi născocit? Totul. Orfelinatul, pe fratele meu, venirea la voi. Aș vrea eu să fie doar o născocire, dar știu că nu e. știi ce se zice, că amintirile pălesc odată cu trecerea vremii, că memoria slăbește. Ei bine, nu-i adevărat. Totul se limpezește. și revezi Întruna totul. Întruna. Încerci să fugi de amintiri, dar ele se țin după tine clipă de clipă, zi și noapte, și n-ai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să fie doar o născocire, dar știu că nu e. știi ce se zice, că amintirile pălesc odată cu trecerea vremii, că memoria slăbește. Ei bine, nu-i adevărat. Totul se limpezește. și revezi Întruna totul. Întruna. Încerci să fugi de amintiri, dar ele se țin după tine clipă de clipă, zi și noapte, și n-ai scăpare. și ce-ți amintești? Degetele ei i-au Înconjurat mâna și au apăsat-o blând. Mi-i amintesc pe mami și pe tati când
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Independenței. Arăta mai subțire, și după părerea ei avea o Înfățișare mai tinerească. Pe vremea aceea Încă mai arăta ca un revoluționar, nu ca un om de stat cu experiență. S-a simțit dintr-odată traversată de un frison la amintirea acelor zile de vis, când viitorul țării i se părea luminos, plin de posibilități. și-a adus aminte de furia colectivă, de indignarea resimțită până și de ea la refuzul Olandei de a Înapoia Indoneziei Noua Guinee. I se păruse
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-o folosești ca pe-o bibliotecă, să afli câte ceva, nu găsești nimic. Mai bine lasă pur și simplu totul În urma ta și stăruie asupra prezentului.“ Asta a Încercat ani de-a rândul să-și spună Margaret, de câte ori orbecăirea printre amintiri nu-i oferea decât un gol În piept, de parcă inima Îi stătea-n loc pentru câteva clipe. Numai că știa că amintirile ei erau exacte, până la ultimul amănunt. Își amin tea că perioada asta de primit și de făcut daruri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și stăruie asupra prezentului.“ Asta a Încercat ani de-a rândul să-și spună Margaret, de câte ori orbecăirea printre amintiri nu-i oferea decât un gol În piept, de parcă inima Îi stătea-n loc pentru câteva clipe. Numai că știa că amintirile ei erau exacte, până la ultimul amănunt. Își amin tea că perioada asta de primit și de făcut daruri se terminase pe când trecea de la limpezimea adolescenței la adâncimile mocir loase ale maturității. În memoria ei, momentul acela nici nu se ștergea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
facă fericit. Adam crezuse Întotdeauna că redobândirea trecutului va fi o bucurie neumbrită de nimic. Acum, cu ochii mijiți În Întunericul În plină zi din această cameră, la sute de kilometri de casă, Își dădea seama că nu-i așa. Amintirile triste sunt mai persistente. Uneori Însă tristețea limpezește lucru rile, iar limpezimea aduce cu ea o anume liniște. Asta simțea acum Adam. În noaptea din ajun, când frânturi de imagine din viața trecută Începuseră să-i revină, căzuse Într-un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să fi rămas cămașa ei de noapte, un pulover portocaliu, câteva rochii, bănuia că o vreme țesăturile au păstrat neatinse mirosul trupului ei, dar de-a lungul timpului, acel miros s-a transformat într-un iz neplăcut, persistent: până și amintirea despre oameni începe să putrezească și să se descompună lent laolaltă cu marea rotație și transformare naturală. Întorși înapoi în cameră și ocupându-și locurile, au constatat că în timpul scurtei lor absențe, Sidonia nu pierduse deloc timpul. Învăluind în zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ți era greu să te dezmeticești, să-ți regăsești firul gândurilor. Plecând, Carmina își aminti că nu întrebase nimic de Elena, măcar formal să se fi interesat de sora ei, nici măcar atunci când îl adusese pe Ovidiu în fosta ei cameră, amintirea Elenei nu-și trădase prezența deși, de una singură, dacă se gândea era imposibil că n-o revadă cu tălpile goale pe covorul de iută, îmbrăcată în cămașa de noapte din finet, lungă până în podele, pieptănându-și părul lung, roșcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
albe ale cămășii de noapte fâlfâiau ca aripile unei păsări, arcurile patului pocneau, intra imediat sub plapumă, se cuibărea acolo și o auzeai cum respiră ușor, ușurel și cum așteaptă cu ochii închiși somnul. Poate, intimidată de prezența lui Ovidiu, amintirea Elenei rămăsese pitită pe undeva, la pândă, după șifonier sau după ușă, spiona curioasă, încrețindu-și nasul pistruiat, de încordarea cu care-i urmărea pe cei doi intruși, gata, gata să izbucnească în râs în momentul când va fi descoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în felul acela, cu ocazia unui act atât de important, ce putea fi o răscruce în viața fiului său. Oare își rememora trecutul? Se gândea la acele zile de frenezie care au precedat căsătoria sa? Sau conștient de faptul că amintirile nu sunt niciodată reale, trișează și se umplu de amănunte care ar fi trebuit să existe, dar n-au existat, trișează perfid încât peste ani nu se mai știe dacă așa s-au petrecut lucrurile sau așa ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lucioasă, o figură fragilă, timidă ce părea că plutește ușurel pe covoare și, dintr-odată, privind-o pe Fana, realiză că nu de prezența celei moarte se temea ea. Fana avea un fel de a gândi rectiliniu, o umbră, o amintire nu însemna un pericol, ea se temea de cei vii, fiecare femeie însemna pentru ea o rivală posibilă, avea un simț al proprietății acut. Carmina și-o imagină pe cealaltă soție a lui Dimitrie, dimineața, cum deschide ochii albaștri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sufletului goală, atârnând moale ca o gușă, bălăbănindu-se într-o parte și în alta. Efectiv nu mai avea la ce se gândi în interiorul său și era așa de abătută... Ea nu era persoana care să se poată hrăni cu amintiri, cu himere, ea avea nevoie de ceva apropiat, palpabil, altfel se temea să nu simtă că trăiește în gol... Venise, îi sărutase în hol obrazul, apoi o apucase puțin mai sus de cot, o strânsese. Îi plăcea să-i simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nevoie de ele. Dar ceea ce-a frapat-o pe Fana fusese paloarea, transparența tegumentelor, aveai senzația că dacă o atingi dai de interior. A murit foarte curând. Vreau să spun, rosti, în sfârșit Fana, îndepărtând prin câteva clipiri acea amintire dureroasă, că eu nu am nici o contribuție în... șovăi, făcu un gest larg care n-o ajută să se explice, în despărțirea voastră, spuse în sfârșit, repede și doresc foarte mult, dacă tu nu ai nimic împotrivă, desigur, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al ei, băiatul lui Trofin! Doamne, ce bizară individualitate, ce schimbare se petrecuse în el. Se simțea depășită, depășită cu mult. Deja intrase în conul de umbră lăsat de clădirea tribunalului. Săltă din obișnuință capul, cercetă o fereastră anume... Ah, amintiri, amintiri de demult! Câtă exaltare fusese și pe ea, cât patos! Astăzi purta ultimele bătălii cu erosul, părea că nu mai este nimic de făcut, o stăpânea cu aceeași insistență ca la 30 de ani. Înghiți în sec. Își simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei, băiatul lui Trofin! Doamne, ce bizară individualitate, ce schimbare se petrecuse în el. Se simțea depășită, depășită cu mult. Deja intrase în conul de umbră lăsat de clădirea tribunalului. Săltă din obișnuință capul, cercetă o fereastră anume... Ah, amintiri, amintiri de demult! Câtă exaltare fusese și pe ea, cât patos! Astăzi purta ultimele bătălii cu erosul, părea că nu mai este nimic de făcut, o stăpânea cu aceeași insistență ca la 30 de ani. Înghiți în sec. Își simțea gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu nimic din asta, sau mai bine zis să nu descopăr nici una. Pentru unii oameni fericirea este imposibilă. Îi zâmbi și săltă umerii. Trebuia să plece, totuși, era nerăbdător. Întâlnirea cu doamna avocat Trofin îl tulburase. Fără să vrea răscolise amintirile și asta pentru el era mai mult decât suficient. Îi plăcea să trăiască simplu, cu picioarele pe pământ, ori ea îl îmbia către plutiri ireale, către fantasme. Poate ar trebui să gândiți mai puțin, îi spuse, să vă impuneți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să o știe, ce păcat că n-am putut să i-o spun niciodată, în dragoste nu-i bine să existe mândrie, el mi-a zis, mi-a zis atâtea vorbe frumoase cât să-mi ajungă pentru o sută de amintiri. Eu nu am reușit în toți anii ăștia să trec peste faptul că am fost abandonată pentru alta, că mi-a luat numele din actul de identitate ca să i-l dăruiască ei. Vorbele lui de iubire se loveau de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Păianjen, aproape de ziua aceea. Go away! Go fuck yourself! Cară-te, dacă vrei să pleci, pleacă! Am zis că stau! și asta după ce ne-am futut ca prin somn și fără să-mi dea voie să-l sărut, doar cu amintirea dinainte, când somnul era ca un tren oprit în mai multe gări și noi ne odihneam ba gât pe gât, ba cu capul pe capul meu, niciodată normal, pe perne, printre picioare și brațe, în poziții ce ar părea dificile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
riposta Șam. Însă ai dreptate. Ceea ce-mi trebuie mie e o femeie matură. Ar fi trebuit să rămâi cu Georgina, spuse Eleanor. — Vrei să spui că Georgina ar fi trebuit să rămână cu mine, răspunse Șam, încruntându-se la amintirea primei lui soții. Mă-ntreb dacă nu cumva Georgina e cea care i-a spus nenorocitei ăleia despre... Se opri la jumatatea frazei. — Despre mesa? îl întreba Eleanor, dar văzând figură jalnică a lui Șam, adaugă: Îmi pare rău, Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și eu. Tocmai asta a și dorit să evite, spuse Adrian. — Ah, dar de ce? întreba Fanny. — Va citește articolele, răspunse Adrian. Ei, dar nu luați loc? Fanny alese șezlongul. Adrian se așeza pe fotoliul de vizavi. — A păstrat mai ales amintirea articolului despre istoricul de artă, urma el, Șir Nu-știu-cum... cel cu două nume de familie. — Șir Robert Digby-Sisson? — Da, despre el e vorba. Ați făcut comentarii ireverențioase în legătură cu unghiile lui Lady Digby-Sisson. — Soția dumneavoastră își roade unghiile? îl întreba Fanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
în care vi s-ar descarcă bateriile? — Reportofonul va înregistrează cuvintele, îl lămuri ea, iar agenda consemnează comentariile mele. — Aha, făcu Adrian. Pot să arunc o privire? întreba apoi, întinzând mâna. — Nu, i-o reteza ea. Care-i prima dumneavoastră amintire pe pamant? — Prima mea amintire... hmmm... mormăi el îngândurat. Ei bine, de fapt a fost o falsă amintire. Despre cum mă uitam pe cer la fortărețele zburătoare — Vă referiți la bombardiere? îl întreba Fanny. — Da. B17-urile americane. Ședeam în cărucior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]