5,517 matches
-
reacționeze cu un mare număr de posibile antigene sau combinații ale acestora, organismul putând recunoaște cam 1 milion de epitopi sau determinanți antigenici. Atacul indirect se realizează prin activarea complementului mai ales prin intervenția IgM și IgG. Activarea limfocitelor de către antigene induce și formarea LT supresoare care controlează producția de anticorpi împiedicând proliferarea LT helper și transformarea LB. Mecanismele umorale sunt implicate în reacțiile alergice. Alergia este o reacție exagerată la un stimul antigenic la reîntâlnirea cu acesta. Pătrunderea antigenelor se
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
de către antigene induce și formarea LT supresoare care controlează producția de anticorpi împiedicând proliferarea LT helper și transformarea LB. Mecanismele umorale sunt implicate în reacțiile alergice. Alergia este o reacție exagerată la un stimul antigenic la reîntâlnirea cu acesta. Pătrunderea antigenelor se face de obicei pe cale respiratorie sau digestivă și este urmată de producerea unui număr exagerat de IgE care se leagă de mastocite și bazofile inducând eliberarea de substanțe active (mai ales histamină și leucotriene). Alergia se mai poate dezvolta
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
și edem în care sunt implicate limfocitele T. 1.3.6.2.5.2.4.2.Răspunsul imunologic mediat pe cale celulară. Imunitatea celulară are la bază intervenția LT sensibilizate în prealabil prin contactul cu macrofagele care au preluat și prelucrat antigenele pe care le vor prezenta limfocitelor împreună cu antigenele proprii aparținând sistemului HLA. Macrofagele mai participă la acest proces și prin secreția de IL 1 și interferon care stimulează diferențierea diferitelor tipuri de LT (FIG 1.30). Recunoașterea imunologică a ceea ce
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
1.3.6.2.5.2.4.2.Răspunsul imunologic mediat pe cale celulară. Imunitatea celulară are la bază intervenția LT sensibilizate în prealabil prin contactul cu macrofagele care au preluat și prelucrat antigenele pe care le vor prezenta limfocitelor împreună cu antigenele proprii aparținând sistemului HLA. Macrofagele mai participă la acest proces și prin secreția de IL 1 și interferon care stimulează diferențierea diferitelor tipuri de LT (FIG 1.30). Recunoașterea imunologică a ceea ce este propriu sau străin necesită ca LT să
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
se găsesc numai pe anumite celule (celulele progenitoare hematopoietice, limfocitele B, celulele sistemului monocito-macrofagic, limfocitele T activate). Limfokinele și interferonul produse de LT cresc numărul moleculelor de clasa II. Moleculele de clasa I sunt implicate în sensibilizarea LT citotoxice față de antigenele virale sau celulare care apar pe suprafața celulelor infectate cu virusuri. In producerea anticorpilor ca și în inițierea răspunsurilor celulare LT “helper” trebuie să recunoască fragmentele imunogenice ale antigenelor împreună cu moleculele de clasa II de pe suprafața macrofagelor sau a LB. Autoimunitatea
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
Moleculele de clasa I sunt implicate în sensibilizarea LT citotoxice față de antigenele virale sau celulare care apar pe suprafața celulelor infectate cu virusuri. In producerea anticorpilor ca și în inițierea răspunsurilor celulare LT “helper” trebuie să recunoască fragmentele imunogenice ale antigenelor împreună cu moleculele de clasa II de pe suprafața macrofagelor sau a LB. Autoimunitatea se referă la dereglarea capacității de a recunoaște ceea ce este propriu și producerea unor autoanticorpi împotriva unor autoantigene. Pierderea autotoleranței este posibilă în mai multe situații: -substanțele potențial autoantigenice
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
susceptibil la infecții cu germeni oportuniști și la acțiunea oncogenă a virusurilor. LT citotoxice și macrofagele realizează și o adevărată “supraveghere imunologică” prin care recunosc și distrug celulele care au suferit o transformare canceroasă și au exprimat pe suprafața lor antigene tumorale specifice. Demonstrarea existenței unor anticorpi antireceptor (anti β receptor) sau antihormon (anti insulină) ca și producerea unor anticorpi blocanți sau stimulatori ai receptorilor oferă posibilități terapeutice noi în unele afecțiuni în care sunt afectate mecanismele comunicării intercelulare. 1.3
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
20000/mm3 produce sângerări spontane deoarece chiar la un stres minimal la nivel capilar se produc adevărate găuri care nemaiputând fi astupate permit scurgerea sângelui și apariția de peteșii. Zonele aminoterminale ale lanțurilor ușoare și grele care se combină cu antigenele sunt reprezentate în negru 50 tiei, efortului sau la altitudine iar creșterile patologice sau trombocitemiile în unele boli infecțioase sau în sindroamele mio proliferative. Tulburările funcțiilor trombocitare produc așa numitele trombocitopatii (constituționale sau dobândite) ce duc la apariția de hemoragii
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
bronșică. Mecanismul producerii acestor tulburări implică o reducere a nivelului adenilat ciclazei și deci a cAMP, blocarea parțială a receptorilor β adrenergici și hiperexcitabilitatea musculaturii netede la stimuli imunologici, fizici, chimici sau psihici. Există o predispoziție genetică la sensibilitatea față de antigene cu producere crescută de IgE care se leagă la nivelul mastocitelor și bazofilelor cu un antigen specific ducând la eliberarea de histamină cu efect bronhoconstrictor prin receptorii H1. Substanțele adrenergice, glucocorticoizii, teofilina, aerosolii apoși, expectorantele ameliorează simptomatologia prin relaxarea musculaturii
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
blocarea parțială a receptorilor β adrenergici și hiperexcitabilitatea musculaturii netede la stimuli imunologici, fizici, chimici sau psihici. Există o predispoziție genetică la sensibilitatea față de antigene cu producere crescută de IgE care se leagă la nivelul mastocitelor și bazofilelor cu un antigen specific ducând la eliberarea de histamină cu efect bronhoconstrictor prin receptorii H1. Substanțele adrenergice, glucocorticoizii, teofilina, aerosolii apoși, expectorantele ameliorează simptomatologia prin relaxarea musculaturii netede, reducerea congestiei și secreției mucoase, fluidizarea secrețiilor bronșice (FIG 2.16). 2.3.Circulația pulmonară
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
Termenul de grupă sanguină (sau grup sanguin) este folosit pentru a caracteriza sângele unui individ în funcție de prezența sau absența unui antigen pe suprafața eritrocitelor acestuia. Majoritatea antigenelor de grup sanguin sunt de natură glicoproteică, oarecum stabile din punct de vedere genetic, unele fiind întâlnite la mai multe specii de mamifere în forme identice. Această trăsătură a lor poate fi invocată drept
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
Termenul de grupă sanguină (sau grup sanguin) este folosit pentru a caracteriza sângele unui individ în funcție de prezența sau absența unui antigen pe suprafața eritrocitelor acestuia. Majoritatea antigenelor de grup sanguin sunt de natură glicoproteică, oarecum stabile din punct de vedere genetic, unele fiind întâlnite la mai multe specii de mamifere în forme identice. Această trăsătură a lor poate fi invocată drept argument în favoarea unității lumii vii. Deși
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
grup sanguin sunt de natură glicoproteică, oarecum stabile din punct de vedere genetic, unele fiind întâlnite la mai multe specii de mamifere în forme identice. Această trăsătură a lor poate fi invocată drept argument în favoarea unității lumii vii. Deși aceste antigene sunt prezente și pe leucocite (nu și pe trombocite), în mod curent se consideră că doar eritrocitele prezintă importanță pentru stabilirea grupelor sanguine. Datorită faptului că reacția antigen-anticorp la care participă antigenele de grup sanguin și anticorpii lor specifici este
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
drept argument în favoarea unității lumii vii. Deși aceste antigene sunt prezente și pe leucocite (nu și pe trombocite), în mod curent se consideră că doar eritrocitele prezintă importanță pentru stabilirea grupelor sanguine. Datorită faptului că reacția antigen-anticorp la care participă antigenele de grup sanguin și anticorpii lor specifici este una de aglutinare (se soldează cu aglutinarea hematiilor) antigenele se mai numesc și aglutinogene, iar anticorpii și aglutinine. În practica medicală curentă prezintă importanță sistemele AB0 și Rh. Restul sistemelor de antigene
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
trombocite), în mod curent se consideră că doar eritrocitele prezintă importanță pentru stabilirea grupelor sanguine. Datorită faptului că reacția antigen-anticorp la care participă antigenele de grup sanguin și anticorpii lor specifici este una de aglutinare (se soldează cu aglutinarea hematiilor) antigenele se mai numesc și aglutinogene, iar anticorpii și aglutinine. În practica medicală curentă prezintă importanță sistemele AB0 și Rh. Restul sistemelor de antigene sunt utilizate în medicina legală, aplicațile lor cele mai importante fiind în stabilirea paternității și în diferite
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
antigenele de grup sanguin și anticorpii lor specifici este una de aglutinare (se soldează cu aglutinarea hematiilor) antigenele se mai numesc și aglutinogene, iar anticorpii și aglutinine. În practica medicală curentă prezintă importanță sistemele AB0 și Rh. Restul sistemelor de antigene sunt utilizate în medicina legală, aplicațile lor cele mai importante fiind în stabilirea paternității și în diferite anchete de filiație, însă în prezent aceste proceduri tind să fie înlocuite de către analiza ADN. Importanța grupelor sanguine rezidă în indicarea compatibilității sau
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
în diferite anchete de filiație, însă în prezent aceste proceduri tind să fie înlocuite de către analiza ADN. Importanța grupelor sanguine rezidă în indicarea compatibilității sau incompatibilității dintre donator și primitor în cazul transfuziilor. Teoretic, compatibilitatea reprezintă situația în care întâlnirea antigenului de pe hematii cu anticorpi specifici este exclusă. Austriacul Karl Landsteiner este considerat descoperitorul sistemului AB0, el primind în 1930 Premiul Nobel pentru aceasta. Totuși, cehul Jan Janský a descris și el același sistem în 1907, se pare, printr-o activitate
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
același sistem în 1907, se pare, printr-o activitate independentă de cea a lui Landsteiner. Grupa AB (IV) a fost descrisă tot în 1907 de către Decastrello și Sturli. Landsteiner și Alexander S. Wiener au descoperit și celălat sistem important de antigene, Rhesus (Rh), în 1937 (rezultate publicate în 1940). Sistemul AB0 se bazează pe existența a două aglutinogene, notate A și B, și a două aglutinine specifice: α (anti A) și respectiv β (anti B). Landsteiner a observat o "regulă a
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
sau de nici unul din aglutinogene. Întotdeauna există aglutinine corespunzătoare aglutinogenului care lipsește, iar când sunt prezente atât A cât și B, nu vor exista aglutinine. Astfel, există 4 grupe principale în sistemul AB0: Primele eritroblaste care prezintă pe membrană aceste antigene apar în luna a III-a de viață intrauterină. Antigenele A și B au o structură de bază comună, ele formându-se astfel: 1. Un substrat mucopolizaharidic de bază este modificat, sub acțiunea unei gene H, prin adăugarea unei molecule
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
care lipsește, iar când sunt prezente atât A cât și B, nu vor exista aglutinine. Astfel, există 4 grupe principale în sistemul AB0: Primele eritroblaste care prezintă pe membrană aceste antigene apar în luna a III-a de viață intrauterină. Antigenele A și B au o structură de bază comună, ele formându-se astfel: 1. Un substrat mucopolizaharidic de bază este modificat, sub acțiunea unei gene H, prin adăugarea unei molecule de L-Fucoză, rezultând substanța H, sau antigenul H, comun pentru
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
de viață intrauterină. Antigenele A și B au o structură de bază comună, ele formându-se astfel: 1. Un substrat mucopolizaharidic de bază este modificat, sub acțiunea unei gene H, prin adăugarea unei molecule de L-Fucoză, rezultând substanța H, sau antigenul H, comun pentru A și B. Este important de menționat faptul că substratul mucopolizaharidic are structură comună cu cea a unui antigen specific pneumococului. De fapt gena H codifică o glicoziltransferază, neapărat necesară pentru a sinteza atât A cât și
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
bază este modificat, sub acțiunea unei gene H, prin adăugarea unei molecule de L-Fucoză, rezultând substanța H, sau antigenul H, comun pentru A și B. Este important de menționat faptul că substratul mucopolizaharidic are structură comună cu cea a unui antigen specific pneumococului. De fapt gena H codifică o glicoziltransferază, neapărat necesară pentru a sinteza atât A cât și B. 2. Dacă în genotip există gena A, atunci aceasta determină și ea sinteza unei glicoziltransferaze, care va determina atașarea la substanța
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
glicoziltransferază, neapărat necesară pentru a sinteza atât A cât și B. 2. Dacă în genotip există gena A, atunci aceasta determină și ea sinteza unei glicoziltransferaze, care va determina atașarea la substanța H a unui rest de N-acetil-galactozamină, rezultând astfel antigenul A. 3. Dacă în genotip există gena B, ea determină sinteza unei glicoziltransferaze care atașează la substanța H un rest de D-Galactoză, rezultând antigenul B. 4. Dacă genotipul cuprinde atât gena A cât și gena B, relația dintre ele
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
glicoziltransferaze, care va determina atașarea la substanța H a unui rest de N-acetil-galactozamină, rezultând astfel antigenul A. 3. Dacă în genotip există gena B, ea determină sinteza unei glicoziltransferaze care atașează la substanța H un rest de D-Galactoză, rezultând antigenul B. 4. Dacă genotipul cuprinde atât gena A cât și gena B, relația dintre ele este de codominanță, fenotipul rezultant prezentând ambele aglutinogene, în cantități aproximativ egale, adică grupa sanguină AB. Sunt anticorpi (gamaglobuline, imunoglobuline) cu structură și origine obișnuite
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
în ritm constant până la 8-10 ani, când ajung la titrul ce se va menține pe tot parcursul vieții adulte. Scad la bătrânețe, dar nu dispar. Este încă incertă calea prin care un organism care nu a luat niciodată contact cu antigenele de grup AB0 ajunge să sintetizeze acești anticorpi. Trei alele sunt implicate în determinismul genetic al sistemului AB0: I (sau A), I (sau B) și i. Relațiile funcționale dintre ele sunt următoarele: Alela i mai este notată și I sau
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]