8,321 matches
-
animism simbolist introduce în discuție un tip de relație prin care obiectele reverberează emoții, devenind releele unei sensibilități diseminate prin intermediul lor. Un exemplu relevant îl constituie tablourile lui Degouve de Nuncques, spre exemplu, Casa roză (Casa misterioasă, 1892) unde sub aparența banalului se insinuează misterul. Decadentismul și simbolismul trebuie privite la confluența unor tendințe noi în pictură în raport cu tradiția care nu se rezumă doar la convențiile picturii academice sau la naturalismul ca înregistrare a faptului trivial și a unei umanități ignorate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
subliniază la sculptorii generației retorica sculpturală simbolistă împrumutată de la Rodin, propensiunea către satanismul simbolisto-decadent corelat unei feminități litigioase, plasate în contextul misterelor sacre, al demoniilor carnale și al isteriilor amoroase: Nu înțelegem, desigur, să limităm exercițiul criticii absolut la controlul aparențelor, al formelor, dar, pentru relevarea unor suflete de femei (pe tinerii artiști îi tulbură grozav femeia-demon) contorsionate de deliruri bahice, a unor suflete ce plutesc între crimă și plăceri se cere o artă care cunoaște și jocul mușchilor (...) carnea, adică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau, mai degrabă, prin atitudine. În toate cele trei cazuri menționate, femeia ține unul dintre brațe pe lângă corp, dând impresia că își sprijină delicat cotul de șold. Mișcarea nu este atât de naturală pe cât pare, ci studiată, astfel că, în aparență inertă, mâna este ușor flexată asemeni arcului discret făcut de corpul unei balerine. În Arum Lily, cât și în afișul pentru a optsprezecea Expoziție a Societății artistice XX, elementul floral joacă un rol esențial în economia simbolistă a compozițiilor. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ritm, femeile apar așezate pe un fel de rotondă, un postament, înconjurate de câțiva arbori cu tulpini groase, ficuși, dar cu un aspect fitomorf de lăstari uriași, de o senzuală suculență și cu frunze cărnoase care incorporează în vegetal o aparență de corporalitate, așa cum îi plăcea să constate lui Des Esseintes la plantele exotice, imitând diverse maladii venerice, afectând direct epiderma. Carnalitatea transferată astfel elementului vegetal se încarcă de o molatecă senzualitate, lăsând corpului nud să respire o perfecțiune sustrasă unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dacă socotim nudul ca parte a unui cod cultural alegoric, reflectat de tabloul lui Tițian, Amor sacru, amor profan, sursă de inspirație pentru pictura murală care-i decorează atelierul. În acest caz, nuditatea chiar și parțială a Salomeei indică contrariul aparenței, "amorul sacru", un reflex pios care întoarce pe dos termenii consacrați ai ecuației decadente. Dragostea autentică a Salomeei generează un act crud, iar păcatul este expiat prin suferința celei culpabile, transfigurată pietist. Confidentul nu este singurul care împiedică apropierea de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atunci când estetul decadent joacă cartea austerității, recompunând severitatea monahală a unei celule de schivnic cu toate virtuțile litotei, din ea nu lipsește bunul gust al întrebuințării remarcabile a golului prin aducerea în prim plan a detaliilor, a accesoriilor, care sub aparența modestă îndeplinesc rolul care le-a fost consacrat printr-o regie minuțioasă. Chiar dacă organul grefat este integrat ordinii metabolismului estetic al artistului, transplantul evocă condiția scenică a decupajului care asemeni unui decor urmează să fie înlocuit în vederea montării unei noi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca un teatru, un spațiu unde distincția între adevărat și fals este depășită, unde criteriile de autentic și apocrif nu mai sunt decât miza secundară a unei reprezentări permanente. Univers al spectacolului al cărui decor, făcând să dispară viața sub aparență, este scrupulos pus în scenă. Casa fin de siècle este o scenă, o piesă imposibilă compusă din trei pereți și deschisă asupra unui spațiu vid cel al spectatorului. Estetul solitar, personaj al artei, se bucură spiritual de materialitatea decorului inutil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui spațiu vid cel al spectatorului. Estetul solitar, personaj al artei, se bucură spiritual de materialitatea decorului inutil și luxos care maschează un fundal plan al neantului: cel al vieții contemporane. El organizează spectacolul interior pentru el însuși. Cucerind teritoriul aparențelor, sufletul decadent contemplă propriile sale emoții în oglinda decorului, trompe-l'oeil psihologic cât și artistic. Și pentru că locuința este o scenă, nu trebuia ea să recurgă la repertoriul comediei, la toate mijloacele artei dramatice?"591. Este posibil ca sursa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru a ajunge la esență". Fizionomistul trebuie să contemple orașul de aproape, nu de la distanță, pentru că e necesar să ajungă la "un grad înalt de apropiere de lucruri, la o perspectivă mărită" ca să poată scoate la iveală adevărul ascuns în spatele aparenței lucrurilor 244. Din punct de vedere fenomenologic, orașul este un spațiu al plictiselii sau, dimpotrivă, al agitației maxime și al căutării neîncetate a noului, pentru că metropola nu este alcătuită numai din construcții arhitecturale, ci și din experiențe individuale. Aspectul mitic
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
decât de celebrarea renașterii lui. Strâns legată de mit, istoria este văzută de Benjamin drept discontinuă, fragmentată și apocaliptică. Astfel, punctul de vedere istoric implică distrugerea falsei istorii, la fel cum perspectiva mitică presupune distrugerea mitului, iar cea fizionomică, anihilarea aparențelor. Perspectiva politică, potrivit punctului de vedere marxist al lui Benjamin, nu reprezintă încununarea dezvoltării istorice, ci un moment de ruptură, evidențiind istoria ca dezastru, în vreme ce orașul poate întruchipa alegoric promisiunea Paradisului sau teama de Infern. Nu în ultimul rând, orașul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Izenour dezvăluie designul relativ simplu al fiecărui hotel-cazinou, ascuns în spatele diferitelor teme care doar dau impresia de unicitate. Designul corespunde foarte bine descrierii fizionomice imaginate de Benjamin și aplicate metropolei din secolul al XIX-lea. Este un caz clasic de aparențe înșelătoare. Dacă vizitatorul folosește intrarea principală, trece de obicei prin sala de jocuri, care este punctul principal din hol, înspre culoarul cu restaurante, spre magazine și apoi spre recepția propriu-zisă a hotelului. Recepția hotelului nu se află niciodată la intrare
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de selecție, oare ce nu ar fi în stare să realizeze selecția naturală? Omul poate acționa numai asupra caracterelor externe și vizibile; natura, dacă îmi este permis să personific păstrarea naturală sau supraviețuirea celor mai apți, nu se sinchisește de aparențe decât în măsura în care sunt folositoare oricărei ființe. Ea poate acționa asupra oricărui organ intern, asupra oricărei umbre de deosebire constituțională, asupra întregului mecanism al vieții. Omul selecționează numai în interesul său; natura numai în interesul organismului pe care îl păstrează [...] În
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în straturile geologice a fosilelor unor precursori mai simpli, discutându-le ca dovezi îndreptate împotriva acceptării ideii evoluției speciilor. Darwin s-a străduit să arate că extincțiile în masă și apariția bruscă a unor noi tipuri de organisme sunt o aparență. Și aceasta deoarece a considerat că schimbările rapide și radicale ale ambianței ar depăși puterile de adaptare ale organismelor, adaptare care poate avea loc doar prin acțiunea lentă a selecției naturale. Darwin a fost înclinat să privească extincția speciilor ca
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
intenției și a scopului. Chiar și titlul uneia dintre cele mai populare cărți ale sale, Ceasornicarul orb. De ce dovada evoluției dezvăluie un univers fără proiect?, este semnificativ în această privință. Dawkins caracterizează biologia drept studiul unor structuri complicate care „creează aparența că au fost proiectate pentru un scop“ și se întreabă de ce o explicație atât de simplă precum cea dată de Darwin acestor structuri a trebuit să aștepte atât de mult timp pentru a fi găsită. De ce a rămas ea ascunsă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
organismelor nu au fost proiectate de către Creator, știința darwiniană s-a dovedit a fi „un prieten deghizat al teologiei, și nu dușmanul ei. Acesta este și mesajul cărții de față: nu trebuie să existe nici un conflict între religie și știință. Aparențele contradicției apar doar atunci când, fie convingerile științifice, fie cele religioase, fie cel mai adesea ambele, sunt greșit înțelese.“ Referindu-se la ceea ce numește o „înțelegere greșită“ a convingerilor religioase, autorul vizează în primul rând reprezentările despre un Dumnezeu care intervine
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Dar cel mai slab prim ghiont intră în contact cu un alt jgheab și istoria virează într-o altă albie plauzibilă, depărtându-se încontinuu de traseul ei originar. Rezultatele finale sunt atât de diferite, perturbarea inițială atât de banală în aparență! Dacă niște viermișori stăpânesc marea, nu am motive să cred că australopitecul va păși vreodată în picioare, în savanele Africii. Așa stând lucrurile, cred că putem dori să exclamăm, pentru noi înșine: O minunată - și improbabilă - lume nouă, care adăpostește
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Apoi Istoria se va împărți în Istoria istoricilor care reînvie Trecutul pentru a reflecta asupra lui în prezent, Istoria teoreticienilor care caută factorul său dominant sau determinant, Istoria filozofiilor Devenirii Umanității, unele spiritualiste (Hegel), altele pozitiviste (Comte), altele materialiste în aparență (dar de fapt escatologice, ca cea a lui Marx). În secolul al XVIII-lea se operează identificarea devenirii istorice cu progresul uman, iar această idee, în ciuda lui Rousseau, capătă la Condorcet o certitudine de neclintit. Revoluția franceză va declanșa în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pînze freatice profunde. În ceea ce privește Franța, ea pierde brusc malthusianismul economic care o caracteriza de decenii bune și se lansează în expansiunea pe piața mondială. Gaullismul, care părea o etapă asociată războiului, revine și structurează o nouă Republică în 1958. În aparență, acesta izolează Franța de procesul comun prin producerea armei nucleare și respingerea oricărei supranaționalități. Cu toate acestea, de Gaulle este cel care pecetluiește în mod solemn reconcilierea franco-germană și sub guvernarea căruia se accentuează dezvoltarea economică ce integrează Franța în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
aceste condiții, fără a avea asigurate autonomia în domeniul apărării și autonomia energetică, Europa ar fi o pradă nu pentru carnivori, ci pentru vulturi. În conviețuirea strînsă dintre mica Europă fragmentată, înghesuită în Vest, și enigmaticul Imperiu, amenințarea vine, contrar aparențelor, mai mult din partea ei înseși decît a Imperiului. Noua conștiință europeană nu comportă așadar doar conștiința unei enorme amenințări. Este vorba de asemenea de conștiința complexității, incertitudinii și interiorității amenințării. Sabia lui Damocles termonucleară Pentru Europa, arma nucleară a fost
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
tehnicizată, deschisă problemelor generice și generale, iar procesele care distrug această sferă suscită contra-procese care tind să o conserve și să o regenereze. Însă presiunii care tinde să dezintegreze sfera intelectualilor i se asociază astăzi o lipsă de credit în aparență iremediabilă: ea provine din îndelungatul trecut de erori, iluzii, prezumții pe care și le-au însușit cu nerușinare cea mai mare parte a intelectualilor de stînga, care au reprezentat multă vreme după război cea mai mare parte a intelectualilor. Departe
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Rusiei Mari, el se exprimă în favoarea emancipării națiunilor Imperiului, reunind astfel ideea universalistă a dreptului popoarelor și voința specifică de a salvgarda identitatea rusă. Astfel, efervescența culturală a devenit intensă pretutindeni sub efectul represiunii culturale devenite mai puțin intensă; contrar aparențelor, cultura europeană nu se află nicidecum în declin în Est: aici ea se regenerează. Înfruntarea Neantului Redescoperirea unei integrități europene în Est nu exclude un integrism european: în Mitteleuropa*, unii îi refuză Rusiei, considerată asiatică, dreptul de cetate europeană; alții
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sau de tendințe în interiorul său. Democrația totală este la fel de imposibilă, în sensul că însăși exercitarea sa presupune o limitare a puterii poporului: mai mult, la fel ca totalitarismul, ea poate fi mai mult sau mai puțin dezvoltată, încarnată, vitalizată. În aparență, Totalitarismul și Democrația au același fundament, puterea Poporului pentru Popor, și același program, "Libertate, Egalitate, Fraternitate". Firește, totalitarismul din URSS nu instaurează nicidecum puterea poporului, iar sistemul său ierarhic tip castă, cu o Nomenklatură privilegiată pe culmi și prizonieri îngropați
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și democrația, nu poate dovedi în mod definitiv un adevăr teoretic sau ideologic. Și una, și cealaltă nu au alt fundament în afară de consensul asupra unei reguli, care nu conține în ea însăși nici un adevăr. Totuși, această regulă, exclusiv "tehnică" în aparență, poartă în sine posibilitatea de a combate eroarea și ne oferă șansa de a milita pentru adevărurile noastre. Prăbușirea mitului sovietic a regenerat ideea de democrație. Asta nu înseamnă însă că democrația trebuie să devină un mit care, asemenea comunismului
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a avut un impact minor asupra vieții cotidiene. Modalitățile de petrecere a timpului liber, preferințele vestimentare sau culinare, stabilirea anumitor reguli și ierarhii în interiorul familiei, urmată - nu de puține ori - de încălcarea repetată a acestora, excesele permise sau interzise, salvgardarea aparențelor „de ochii lumii” ș.a., toate acestea au scăpat reglementărilor oficiale, sau, mai bine spus, au fost guvernate de o „legislație” autonomă, asumată individual, în virtutea unor cutume și tradiții mai mult sau mai puțin ancestrale. Pe cale de consecință, din punctul nostru
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
minime regularizări inginerești - textură stradală de tip rectangular, ce introduce o delimitare între artera majoră a cartierului - Bulevardul I. C. Brătianu - și străzile secundare de circulație, un spațiu comercial central, o zonă de agrement sub forma unui mic parc. În ciuda tuturor aparențelor, până la sfârșitul perioadei interbelice Bacăul a fost un orășel mărunt de provincie, fără atribute urbane bine conturate, care să-l înscrie între marile orașe moderne ale 199 țării. Conform aprecierilor lui Grigore Ilisei, Bacăul interbelic „lăsa impresia unui spațiu al
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]