89,637 matches
-
ca ăsta. Disperații Întotdeauna o să le descopere. Cel mai mare export al Scoției după whisky. Exact atunci cînd ai senzația că te poți abține de la droguri, ei Îți dau vechea cutie mov. Albii scoțieni din Ku Klux Klan Își fac apariția. — Taxiul pentru Robertson. Mă duc acasă. Sora medicală s-a Întors. Miroase frumos. Nu ca spitalul. Nu ca vagabondul. Nu ca mine. — Mi-aș dori să ai pe cineva cu care să stai, spune ea, atingîndu-mă pe Încheietura mîinii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
timp cu sine, Împăturită cu grijă, Într-un buzunar al hainei, pagina de ziar În care era copiată de pe internet succinta prezentare a scriitorului japonez.. Ă . Nu-și amintește cu precizie cu ce ocazie a apărut În ziar, poate la apariția unei noi traduceri din proza lui? sau poate era ceva legat de un stand de carte japoneză la vreun târg de literatură...ân fine, deși cunoaște bine tot ce este scris acolo, a fost foarte fericit să mai citească odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sperie vânzoleala asta absurdă. Eu sunt obișnuit cu alte imagini, alte gesturi, cu alte mirosuri, cu alte zgomote, cu altă Îmbrăcăminte. O bătaie În ușă Îl trezește din transa Întrebărilor. Spune Însfârșit, un ,,da,, scurt și, În cadrul ușii Își face apariția fotoreporterul cotidianului, o enciclopedie adevărată de imagini, multe ascunse de ochii vigilenți ai ,,șoptitorilor,, care sunt În exces În această clădire hidoasă, amintire de la Tătuca Stalin. Fotoreporterul duce În spinare ca pe o raniță soldățească masivul și Învechitul aparat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
consistența jalnică. Antoniu și-a petrecut noaptea dormind iepurește, și tresărind la fiecare mișcare pe care bătrânul tovarăș a făcut-o prin somn, și l-a Învelit cu grijă ori de câte ori pătura a căzut de pe trupul slăbit de boală. Pentru el, apariția lui Kawabata seamănă cu o Înviere din morți. Îl credea dispărut pe vecie, avea felurite scenarii pe care și le imaginase de sute, de mii de ori, și În nici unul din ele bătrânul colocatar nu mai era În viață. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fi plecat Plăcințica, ar fi fost dispus să cerșească și pentru ea, pentru simplul motiv că aluatul din care era alcătuită, răspândea arome de vis amestecate cu cele de lumină, aidoma unei infirmiere care te poate Însănătoși prin simpla ei apariție. -Da, Kawabata, m-ai Întrebat pentru prima oară de când ne cunoaștem, dacă am fost Îndrăgostit vreodată. Am fost Îndrăgostit nebunește de o femeie pe care o chema Ema. Un nume care răscolea memoria lecturilor mele și se oprea de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cunoscuți, dând roată camerei, vrând parcă să umple astfel cu prezența ei toate ungherele și cotloanele. Dar în această seară, care avea deja ceva neobișnuit în ea, Antonia rămase în prag, temându-se parcă să intre sau parcă simțind că apariția ei are ceva dramatic. Rămase acolo cu mâna pe clanță, cu ochii larg deschiși, privindu-mă fix într-un mod derutant. Am mai observat și că nu-și schimbase hainele, era îmbrăcată cu aceeași bluză de mătase în dungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care să mă salveze, o iubire cum nu mai cunoscusem nicicând. — Sosește trenul, domnule, spuse controlorul. Vuietul trenului invizibil se intensifică, apoi slăbi devenind doar un zăngănit și botul locomotivei apăru la capătul peronului. În scurt timp oamenii își făcură apariția lângă bariera din capătul peronului, iar eu m-am concentrat asupra misiunii - care acum mi se părea imposibilă - de a recunoaște persoana pe care trebuia să o întâlnesc. Au trecut pe lângă mine și apoi au dispărut rapid mai multe femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
grădină. Am așteptat câteva clipe. În casă era o liniște profundă. Ce-o fi făcut Antonia? M-am întrebat dacă nu cumva mi s-a părut. Am traversat salonul și am ieșit în hol. Honor Klein stătea chiar în fața ușii. Apariția atât de neașteptată a acestei figuri complet imobile avea ceva straniu și, pentru o clipă, îmi sugeră prezența unei stafii. Ne-am privit fix. Ea era înfofolită în palton, iar fața ei ireală purta încă umezeala aerului de afară. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fost, îmi cer scuze. Trebuie să plec. Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație. Făcu din nou o plecăciune rigidă de marionetă și porni spre ușă. Exact când Antonia scoase o exclamație de protest, ușa se deschise și Palmer își făcu apariția. Într-un gest de încântare și surprindere își înălță brațele larg deschise și înaintă spre Georgie, acum puțin derutată, ca un tată ce-și întâmpină un copil de mult pierdut. — Vai de mine, era cât pe ce să o ratez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
seama din nou, fără amărăciune, că eram cam beat; și am mai rămas o clipă pe loc, sprijinindu-mă de ușă. Dar am constatat imediat - lucru care mi s-a părut puțin ciudat - că pe ea n-o prea interesa apariția mea. Parcă m-aș fi oprit în fața altarului unei zeități îndepărtate și preocupate doar de ea însăși. Honor Klein era cufundată în gânduri. Am înaintat încet de-a lugul mesei. Astfel am constatat că Palmer și Antonia luaseră cina. Masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
stomacului, teamă sau indigestie. Pe neașteptate, am auzit un zgomot în apropiere. Am sărit în sus și am făcut câțiva pași înapoi pe pardoseala denivelată a pivniței. Inima-mi bătea în piept ca un gong. Pe treptele pivniței își făcuse apariția o siluetă. În prima clipă, din pricina întunericului, nu mi-am dat seama cine este. Apoi am recunoscut-o pe Honor Klein. Ne-am privit lung. Inima parcă mi s-a oprit în loc și, pentru o clipă, am trăit senzația ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scoase eșarfa de pe cap și scoase un oftat jalnic. Arăta mizerabil. — Hai, dragă, fă treaba ca lumea, spuse ea. Pune lucrurile la locul lor. Parcă își mai revenise și ieși din cameră să dirijeze oamenii. Peste câteva minute își făcură apariția doi uriași care aduceau biroul Carlton House pe care era teancul de planșe de Audubon. Le-am spus unde să-l așeze. După ce au ieșit am tăiat sfoara cu care erau legate planșele și am început să le înșir pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
semnificația unui sfârșit de capitol. Se pare că nu aveam să mă bucur de nici un fel de alinare. Urma să fiu jupuit, tranșat și împachetat ca o victimă sigură; și o așteptam pe Honor așa cum unii așteaptă, fără nici o speranță, apariția crucială a unui zeu. Nu aveam posibilitatea să fac nimic rezonabil, nici măcar să aștept, și totuși nu-mi rămânea decât așteptarea. Întrucât cei doi erau atât de strâns legați în mintea mea, abia în clipa în care am împins ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încă activ și aproape intangibil în imaginația mea, ceva neasimilat și primejdios. Am închis ochii și am revăzut ceea ce văzusem atunci. La ușă se auzi un zgomot și Antonia intră grăbită în cameră. Am sărit în picioare, oarecum speriat de apariția ei dar și cu un sentiment de ușurare. M-am dus grăbit spre ea, am prins-o de umeri și am scuturat-o zdravăn. Ea râse de gestul meu, își scoase pălăria și haina și le aruncă pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tine, nu? Cred că i-am răspuns. Mi-a dat câteva articole ciudate de Îmbrăcăminte, după care am dispărut din nou. Dorința se Întoarse din nou și agitația mă făcu să bâjbâi cu mâini fierbinți. După câteva minute Își făcu apariția o cu totul altă persoană. — Măi să fie, e chiar Sascha Knisch. Confuz, mi-am stins țigara, deși abia mi-o aprinsesem. Anton trânti o pereche de bocanci pe masă, apoi luă loc În scaunul de lângă mine. — Pentru tine. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de propuneri indecente. Anton nu mi-a dezvăluit niciodată motivul pentru care a fost obligat să lase „cutia neagră“ În spatele acelei perdele. Poate nu era pentru urechile mele caste. Dar după câțiva ani, după ce am venit În oraș, Își făcu apariția la intrarea unei clădiri, nu departe de zona În care locuisem pe vremuri, Își azvârli țigara În canal și mă Îmbrățișă - cu atâta dezinvoltură, de parcă ne-am fi Întâlnit cu o seară În urmă. — Sascha, omule, tu știi tot despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
următoarea concluzie de după mâna cu care se șterse la gură: — Să fiu al naibii! Sascha, pe post de garderobistă... Am ridicat din umeri. Putea să-mi zică cum voia. Acum că m-am gândit la plecarea Dorei, la fel de neașteptată ca apariția ei, mi-am dat seama că, Într-adevăr, părea cam agitată. Din păcate nu știam de ce, iar acum, tot din păcate, era prea târziu s-o Întreb. Anton se uita la mine nedumerit. I-am explicat că, probabil, poliția fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ușă lăsată Întredeschisă, care dădea spre coridorul din fundal, am auzit un scaun scârțâind. — Osram Röser, spuse persoana care apăru, Își smulse o batistă din guler și făcu o plecăciune solemnă. Am simțit-o pe Dora Încordându-se, probabil din cauza apariției tipului. Era Înalt și bine-făcut, iar pe căpățâna sa descoperită se vedea o abundență de pete de batrânețe. Cea mai remercabilă era Însă fața omului, prea lată pentru craniul său. Avea gura lăsată pe ambele părți ale bărbiei și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era atentă - Într-o clipă era doar ochi și urechi; În alta, se Împrăștie Într-un amestec de membre și mișcare dezintegrată. Brusc, apucă registrul cu ambele mâini care prezentau răni pe două Încheieturi proeminente ale degetelor. Băgând de seamă apariția mea, Își țuguie buzele, Își vârî mâinile sub subțiori, și, aplecându-se Înainte, Încercă să-mi descifreze scrisul: — Doriți să... Doriți să vizitați muzeul, domnule... domnule Și Mai Cum, dacă-mi permiteți? Avea niște iriși perfecți, deschiși la culoare. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cerc, fascinată de un capriciu În care se complăcea. Un ziar și o pătură zăceau lângă frunzișul des. Chiar când mă gândeam să iau ziarul, un muncitor de pe șantierul din scuar dădu la o parte ramurile grele și Își făcu apariția. Când m-a observat și-a tras fermoarul de la șliț și, ștergându-și mâinile pe pantaloni, bâlbâi: „Vei vedea...“ Dând un picior dezinteresat În direcția lui Chérie, Își recuperă Völkischer Beobachter-ul și pătura, apoi plecă. Am Încercat să atrag atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lungă, astfel că-mi acoperea picioarele aproape În Întregime. Având În vedere situația, m-am străduit să creez un aspect atât discret cât și pasional, Încercând să sugerez vag, dar sigur, ideea de pericol. Trebuia să fiu băgat În seamă, apariția mea trebuia să intrige chiar; și În același timp, nimeni nu trebuia să descopere vreo urmă deviantă. Cu cât cineva Îmi observa, de pildă, oasele sau pistruii mai puțin, cu atât mi-era mai ușor să fac ceea ce Dora Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
locuințelor lacustre despre care am învățat la școală, o vreme când gaze albe se învolburau deasupra tărâmului mlăștinos, Pământul de-atunci, împiedicând lumina soarelui să răzbată până la suprafața lui, cu milioane de ani înainte ca planeta să se zvânte întru apariția Omului. Mă rup într-o clipită de băiețelul acela lingău, care, după ore, fuge acasă fluturându-și fericit carnetul cu nota zece, de micuțul inocent ultracinstit, aflat într-o permanentă căutare a soluției la misterul acela ininteligibil care este cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-și fericit carnetul cu nota zece, de micuțul inocent ultracinstit, aflat într-o permanentă căutare a soluției la misterul acela ininteligibil care este cum să-i facă pe plac maică-sii, și mă trezesc într-o eră mocirloasă, acvatică, înainte de apariția familiilor în accepțiunea de azi a cuvântului, înainte de apariția toaletelor și a tragediilor, așa cum le înțelegem noi azi, o epocă a jivinelor amfibii, a unor făpturi subacvatice masive, lipsite de creier, cu coaste solide și trunchiuri aburinde. E ca și cum toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ultracinstit, aflat într-o permanentă căutare a soluției la misterul acela ininteligibil care este cum să-i facă pe plac maică-sii, și mă trezesc într-o eră mocirloasă, acvatică, înainte de apariția familiilor în accepțiunea de azi a cuvântului, înainte de apariția toaletelor și a tragediilor, așa cum le înțelegem noi azi, o epocă a jivinelor amfibii, a unor făpturi subacvatice masive, lipsite de creier, cu coaste solide și trunchiuri aburinde. E ca și cum toți evreii care se zgribulesc dârdâind sub jetul rece al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dihanie de-asta n-a fost niciodată pusă la fiert de vie - mă refer la homar. La noi în casă n-a pășit niciodată o șikse și punct, așa că rămâne o pură speculație în ce împrejurări și-ar putea face apariția din bucătăria maică-mii. Menajera este, evident, o șikse, dar pe ea n-o punem la socoteală, că-i negresă. Ha, ha, ha. Vreau, de fapt, să spun că niciodată n-a călcat la noi în casă vreo șikse adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]