5,714 matches
-
de la Vatră Dornei ) sunt la Suceava (110 km), Târgu Mureș (175 km), Bacău (215 km), Iași (227 km). Munții Bistriței sunt situați pe teritoriul a 3 județe, în principal Suceava , mai putin Neamț și Haghita . De la nord spre sud, administrativ arealele montane aparțin pe teritoriul Harghitei (comunele Bilbor , Corbu și respectiv Tulgheș), Județului Neamț (comunele Borca , Farcașa , Poiana Largului și Grințieș), Județului Suceava [spre vest Comunele Șaru Dornei și Panaci , iar spre est Crucea și Orașul Broșteni (cu suprafața cea mai
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
nu a fost inscripționat în limba engleză, cum s-a procedat cu alte monede până în acel moment. Se selectase pentru monedele de 1, 2 și 5 eurocenți inserția unei imagine a unor mufloni, animale care sun pe cale de dispariție din arealul cipriot. Pentru monedele de 10, 20 și 50 de eurocenți se convenise desenul unei nave Kyrenia, iar pentru monedele de 1 euro și 2 euro s-a ales Idolul din Pomos, un personaj di mitologia cipriotă, simbol al fertilității și
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
Limassol, Paphos, Vassiliko. Flotă comercială se ridică la un numar de 1414 nave. În momentul de față nu există nici o rețea feroviară în Cipru. În trecut, în epoca colonialismului britanic, cateva rețele feroviare cu ecartament îngust au fost folosite pentru arealele portuare pentru transportul mărfurilor abia descărcate pe insulă. Deci liniile feroviare cipriote nu sunt dezvoltate ca mijloc de transport. Rețeaua rutieră Cipru deține o bună rețea stradală lungă de aproape 19525 km, în bună parte asfaltata ce leagă principalele orașe
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
Muntele Șes este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriile județelor Bihor, Cluj și Sălaj. Aria naturală se întinde în partea estică a județului Bihor (pe teritoriile administrative ale comunelor: Aușeu, Borod, Bratca, Brusturi, Derna, Lugașu de Jos, Popești, Suplacu
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
cucului ("Primula veris"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), ciclamen ("Cyclamen purpurascens"), găinușe ("Isopyrum thalictroides"), brebenei ("Corydalis solida"), rostopască ("Chelidonium majus"), talpa gâștii ("Leonurus cardiaca"), tătăneasă ("Symphytum officinale"), țintaură ("Centaurium umbellatum"), traista-ciobanului ("Capsella bursa-pastoris"), colilie ("Stipa pulcherrima") sau rogoz ("Carex vesicaria"). În arealul sitului și în vecinătatea acestuia se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, castele, cetăți, muzee, arii naturale protejate); astfel: Reportaje
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
spinosa"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii de plante, astfel: în zonele împădurite specii vegetale de stepă, păiușuri și rogozuri (plante xerofile) în luminișuri și tufărișuri și rarități floristice în zonele de pajiște. Din varietatea vegetală aflată în arealul rezervației naturale pot fi amintite specii floristice de: rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), capul-șarpelui ("Echium rubrum"), stânjenei cu subspecii de "Iris hungarica" și "Iris caespitosa", zambilă-sălbatică ("Hyacinthela leucophaea"), negară ("Stipa capillata"), colilie ("Stipa pulcherrima"), jaleș-de-câmp ("Stachys recta"), specia de graminee
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
Gallo", "Welschen" sau "Walachen", "Volochi", "Vlahi". Aceste denumiri străine au aceeași etimologie că și numele de Wales (în Marea Britanie), Walcheren (în Olanda), Valonia (în Belgia) și numeroasele toponime de tip "Welch", "Walsch", "Walchen" înșiruite de-a lungul vechii limite dintre arealul limbilor germanice și cel al limbilor romanice, în Alpi. Este vorba de cuvântul germanic walah sau walh, însemnând "străin", "ne-german", si care, la rândul lui, provine din numele poporului celtic al Volcilor ("Volcae" în latină), întâlnit de Teutoni în
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
angustior" și "Vertigo genesii"). La nivelul ierburilor au fost semnalată prezența a trei specii floristice rare (enumerate în aceeași anexă a "Directivei Europene 92/43/ CE"): clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica") și papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"). În arealul parcului vegetează și două specii de papură: "Typha minima" (papura pitică) și "Typha shuttleworthii". În vecinătatea parcului și în arealul acestuia se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje
Parcul Natural Putna - Vrancea () [Corola-website/Science/319263_a_320592]
-
a "Directivei Europene 92/43/ CE"): clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica") și papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"). În arealul parcului vegetează și două specii de papură: "Typha minima" (papura pitică) și "Typha shuttleworthii". În vecinătatea parcului și în arealul acestuia se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje
Parcul Natural Putna - Vrancea () [Corola-website/Science/319263_a_320592]
-
și afluenți ei: Zagyva, Criș și Mureș; mai rar urca pe râurile Velika Morava și Olt. În prezent, morunul urcă pe Dunăre până la Porțile de Fier (Km 863). Porțile de Fier I și II au barat Dunărea și au redus arealul de reproducere al morunului în Dunăre ducând la scăderea dramatică a capturilor de morun în România. Pe Nistru reproducerea morunului s-a observat în trecut la Soroca și mai sus de Moghilău. În prezent, morunul din Nistru nu se poate
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
este pe cale de dispariție. Din Marea Caspică morunul intră pentru reproducere în râurile Volga, Ural, Kura, Terek, Sefidrud. În trecut în Volga ajungea până în cursul ei superior și era întâlnit în: Oka, Sheksna, Kama, Sura și alți afluenți. În prezent arealul morunului în Volga este limitat de barajele hidroelectrice. În Marea Azov morunul aproape a dispărut; în trecut până la construirea de baraje se ridica în râul Kuban până la Ladozhskaya, în râul Don până în regiunea Voronej. În mare, morunii trăiesc solitar și
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
Cernica este un lac antropic amenajat pe râul Colentina. Este localizat la o distanță de 14 km E București, în arealul comunei Cernica. Pe malul lacului se află localitățile: Cernica și Căldăraru, iar pe mai multe ostroave, legate atât între ele, cât și de uscat, Mănăstirea Cernica. În urma analizelor apei efectuate de Administrația Națională Apele Romane (A.N.A.R.) și a Administrația
Lacul Cernica () [Corola-website/Science/316643_a_317972]
-
naturală suprapusă sitului Natura 2000 - "", este singura rezervație de acest tip din România, în alte țări din regiune (de exemplu Ungaria, Ucraina, Polonia ș.a.) există rezervații de acest tip, dar sunt foarte mici ca și întindere comparativ cu aceasta. În arealul rezervației naturale este semnalată prezanța unei comunități de plante halofile (foarte rare), cunoscută sub denumirea populară de limba peștelui ("Armeria sampaioi" - sinonim: "Armeria maritima Wild"), specie vegetală (din familia "Plumbaginaceae") aflată pe Lista roșie a IUCN, alături de care mai vegetează
„La Sărătură” () [Corola-website/Science/316776_a_318105]
-
celelalte. Ghearele sunt relativ drepte și tocite, caracteristici care înlesnesc apucarea și ridicarea prăzii, dar și folosirea lor ca armă, cum se întâmplă la vulturii Lumii Vechi. Condorii andini sunt răspândiți în munții Anzi, în estul Americii de Sud. Demarcația nordică a arealului de răspândire o reprezintă statele Venezuela și Columbia, în care pasărea este întâlnită foarte rar. Spre sud, arealul include și regiuni muntoase ale unor țări ca Ecuador, Peru, Chile, Bolivia și perimetrul estic al Argentinei, până la Țara de Foc. În
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
ca armă, cum se întâmplă la vulturii Lumii Vechi. Condorii andini sunt răspândiți în munții Anzi, în estul Americii de Sud. Demarcația nordică a arealului de răspândire o reprezintă statele Venezuela și Columbia, în care pasărea este întâlnită foarte rar. Spre sud, arealul include și regiuni muntoase ale unor țări ca Ecuador, Peru, Chile, Bolivia și perimetrul estic al Argentinei, până la Țara de Foc. În partea nordică a arealului condorii viețuiesc doar la altitudini de 3.000-5.000 m, în timp ce în restul arealului
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
reprezintă statele Venezuela și Columbia, în care pasărea este întâlnită foarte rar. Spre sud, arealul include și regiuni muntoase ale unor țări ca Ecuador, Peru, Chile, Bolivia și perimetrul estic al Argentinei, până la Țara de Foc. În partea nordică a arealului condorii viețuiesc doar la altitudini de 3.000-5.000 m, în timp ce în restul arealului ei populează și arii joase — poalele munților și podișuri. La începutul secolului al XIX-lea condorul putea fi întâlnit în întregul lanț muntos al Americii Latine
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
arealul include și regiuni muntoase ale unor țări ca Ecuador, Peru, Chile, Bolivia și perimetrul estic al Argentinei, până la Țara de Foc. În partea nordică a arealului condorii viețuiesc doar la altitudini de 3.000-5.000 m, în timp ce în restul arealului ei populează și arii joase — poalele munților și podișuri. La începutul secolului al XIX-lea condorul putea fi întâlnit în întregul lanț muntos al Americii Latine, începând cu partea estică a Venezuelei și terminând cu extremitatea sudică a continentului, însă
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
condorul putea fi întâlnit în întregul lanț muntos al Americii Latine, începând cu partea estică a Venezuelei și terminând cu extremitatea sudică a continentului, însă în ultimul timp populația acestei specii a cunoscut o diminuare cauzată de activitățiile economice. Relieful arealului de răspândire include atât vârfuri alpine, cât și podișuri relativ întinse, locuri propice pentru patrulare de la înălțime. Un asemenea landșaft este numit "páramo". Uneori, condorii migrează accidental în regiuni atipice habitatului lor, cum ar fi câmpiile Boliviei vestice și ale
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
de dispariție din SUA (). Principalele cauze ale reducerii populației de condori sunt distrugerea landșafturilor în care aceștia caută hrana și otrăvirea cu plumbul din cartușele cu care vânătorii împușcau animale. Cel mai mult sunt amenințați indivizii din zona nordică a arealului, mai ales din Venezuela și Columbia, unde sunt pe cale de dispariție. Întrucât condorii se adaptează ușor la diferite condiții climaterice și nu au inamici naturali, mortalitatea lor este scăzută, însă nici natalitatea nu e înaltă, ceea ce-i face sensibili la
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
mare, erau ușor de împușcat. Drept consecință, au fost introduse măsuri educative și chiar legislative pentru a informa populația despre preferințele alimentare ale condorilor. În lume există numeroase parcuri zoologice care se ocupă cu creșterea condorilor pentru eliberarea ulterioară în arealul natural de supraviețuire. Datorită tehnologiei noi de reproducere („furatul” ouălor), de la o femelă sunt obținute 6 și chiar 7 ouă. Programul privind eliberarea în natură a condorilor crescuți în captivitate a dat primele roade în anul 1989. La creșterea condorilor
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
mai mare măsură a valorilor culturii universale, prin lucrări dedicate tineretului și prin lucrări de spiritualitate, religie, filosofie și psihologie". După anul 1989, editura și-a lărgit aria de cuprindere geografică, publicând cărți ale unor autori din afara României, dar din arealul extins al limbii române, așa cum sunt cei din Republica Moldova, Ucraina și cei din diaspora română. În această colecție au fost publicate cărți semnate de George Bălăiță, Augustin Buzura, Maria-Luiza Cristescu, Bujor Nedelcovici, Dumitru Radu Popescu, Mircea Horia Simionescu, Constantin Țoiu
Editura Eminescu () [Corola-website/Science/315132_a_316461]
-
44 cromozomi (2n). "Megaptera novaeangliae" este o specie cosmopolită întâlnită în întreg oceanul planetar și parțial în mările semiînchise (separate de ocean prin insule sau peninsule), de la cele tropicale până la cele situate la latitudini mari, cu excepția Arcticii și Antarctidei. În ciuda arealului de răspândire întins, populația balenelor cu cocoașă este pretutindeni rarefiată. Limita nordică a arealului se află la 65° lat. N (conform altor surse — 75° lat. N). Odinioară, balenele pătrundeau și în apele mărilor Mediterană și Baltică. Preferă apele de litoral
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
și parțial în mările semiînchise (separate de ocean prin insule sau peninsule), de la cele tropicale până la cele situate la latitudini mari, cu excepția Arcticii și Antarctidei. În ciuda arealului de răspândire întins, populația balenelor cu cocoașă este pretutindeni rarefiată. Limita nordică a arealului se află la 65° lat. N (conform altor surse — 75° lat. N). Odinioară, balenele pătrundeau și în apele mărilor Mediterană și Baltică. Preferă apele de litoral și de șelf, ieșind în largul oceanului doar în timpul migrațiilor. Balenele cu cocoașă din
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
le-a scăzut foarte mult numărul populației. Înaintea campaniilor de vânătoare, specia "Megaptera novaeangliae" număra 125-150 mii indivizi, iar când acestea au fost interzise, existau între 30 și 60 mii de indivizi (numărul nu poate fi calculat cu exactitate din cauza arealului foarte mare a balenei). Numărul inițial al indivizilor populațiilor nordice este estimat la 15 mii, iar cel de după vânători — la doar 700 capete. Începând cu anii 1980, populațiile de balene au crescut în număr până la 5500-6570 balene în Atlantic și
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
cu perișori. Mama lor rămâne cu puii până când ei vor putea să se hrănească singuri. Durata de viață a solifugelor nu este cunoscută. Solifugele sunt considerate indicatori endemici ai biomurilor de deșert. Cele mai multe solifuge locuiesc în habitatelor calde și aride. Arealul lor cuprinde practic toate deșerturi în ambele emisfere, de est și de vest, cu excepția Australiei. Unele specii au fost întâlnite în ecosisteme forestiere sau de stepă. Iarna solifugele hibernează, uneori și în perioada aridă de vară. Solifugele sunt animale carnivore
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]