5,989 matches
-
putea să reziste dorinței fiului iubit. Deși știa că va declanșa, prin împlinirea dorinței acestuia o catastrofă cosmică. Dureri în brațe și în coșul pieptului. Dureri premonitorii, avertizările corpului care în curând va trece bariera, găsindu-se brusc în casa bătrâneții, și de acolo mai departe, în necunoscuta regiune, învecinându-se cu țara care nu se vede. Eforturile mele de a mă ține pe picioare în fiecare dimineață sunt mari. Pur și simplu mi-ar plăcea să mă abțin de la zi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nesperată - nu m-am simțit deloc obosită, dimpotrivă, plină de energie, aranjând lucrurile în bucătărie, și rugându-mă ca după „inspecția îngerilor”, când eu voi dormi, să primesc un bun calificativ, de bună intrare în țara de umbre colorate ale bătrâneții. A doua zi, Lionel mă sună din nou - va veni miercuri. Prietenii mei au fost foarte mulțumiți de ziua de ieri. Brusc, mi-am adus aminte de visul de azi-noapte: eram mai multe persoane și trebuia să le adun în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
însura cu ea, pentru a obține permisul de ședere, dar acum s-a răzgândit, însă îi va cumpăra „cizmulițe” acelei persoane, pentru a o consola. Surâd sorbind cu grijă supa, privindu-l cu simpatie pe fostul Don Juan, ajuns la bătrânețe fără să-și piardă nici generozitatea, nici mai ales, humorul. Februarie Este 5 februarie, și Lionel a împlinit nouăzeci de ani! I-am trimis un pachet și i-am telefonat la Bruxelles ca să-i aud vocea iubită. Spune că demonii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu un pahar de vin roșu. Am vorbit despre arta Katarinei de a crea acea atmosferă unică în care prezența inorogului, fie el chiar împăiat, dădea magie celor mai absurde polemici și tensiuni din cuplul creator. Am vorbit apoi despre bătrânețea care ne apropie de starea adolescenței, atunci când te îndrăgostești de toată lumea, și iubirea e o stare perpetuă de încântare în plin vârtej al forțelor creatoare. Despre „gaura neagră” ce apare după scrierea fiecărei cărți, un fel de regres în puțul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că s-au acumulat în centrul corpului, în inimă. Vorbesc la telefon cu Sofi Klein, care a lucrat în spitale, și încă mai lucrează, cu persoane în vârstă. Mai ales despre bărbați, felul lor dificil de a se acomoda cu bătrânețea. Sofi spune că în toate spitalele bărbații se masturbează, chiar și cei senili, singurul instinct vital care le mai rămâne. Sărbătoresc Paștele ortodox cu prietenii suedezi (Anders Bodegård, Agneta Pleijel cu fostul ei soț, Lars), apoi, către miezul nopții, ne
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dacă nu cumva cadourile vor ajunge în magazii și apoi la gunoi. Dar regele le-a văzut măcar în treacăt sau la televiziune! Mă dor din nou mâinile, asta când mănânc mult, cu prietenii, mă las să alunec uitând legile bătrâneții: a mânca mai puțin, a citi și a desena mult, singurele lucruri care mă „vindecă” și liniștesc cu adevărat. Ileana (Mălăncioiu) mi-a scris că Mircea Ciobanu a murit brusc, de un atac de cord. Pe lista celor pe care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
valoare care să-i onoreze emblema de Oraș al culturii. Se întâmplă însă în perimetrul muzicii, și mai ales la Operă, că apar oameni cu vocație și talent, dispuși să-și desăvârșească măiestria artistică, rămânând totuși anonimi, chiar până la adânci bătrâneți. Uneori, oameni dăruiți cu har, nepreocupându-se suficient, deși servesc adesea cu credință și cumințenie arta, se pierd în ansamblu, rămânând aproape anonimi, incluși în categoria Ăși alții!.. Iată însă că un cântăreț, tânăr încă, Gabriel Bârjovanu, a început să
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
la Sfatul Popular cu numita Predescu Alexandra, fiica lui Predescu George, pe care am luat-o de soție, "de bună voie și nesilit de nimeni", sigur aș fi fugit mâncând pământul, preferând să rămân celibatar și să plătesc până la adânci bătrânețe taxa aferentă. Dar așa... Și la cele de mai sus, Nota respectivă îmi mai pune și "bomboana pe tortul nupțial", "băgându-i în cerneală și pe cumnata și cumnatul meu, care " Au întreținut legături cu fugarul... din Franța, cunoscut cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de Art. 2 lit. B. din Ordonanța de Urgență a Guvernului 24/2008, partitura în interpretarea liberă a CNSAS! În realitate, cei doi și-au văzut în continuare de treburile lor în România nestingheriți "și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți", neștiind și nici neinteresându-i faptul că aici, unde au dus-o atât de bine, un oareșicare Săvescu Alin a fost acuzat de CNSAS că le-a "îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului"! Conform uzanțelor, la încheierea misiunii ambasadorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de pe Valea Jijiei și luând contacte cu noi oameni, noi obiceiuri, noi cerințe. A fost necesar să-mi impun voința de a învinge, de a mă realiza în viață, având parcă întâlnirea cu perechea cu care am trăit până la adânci bătrânețe. La vârsta maturității depline, după două decenii, viața mă aduce din nou în vâltoarea orașului, în dulcele municipiu Iași, unde am muncit alte două decenii, împreună cu familia, având un băiat , Ciprian. Munca cu școlarii și mai mici, și mai mari
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pe „Hoțenvever”, vrând să spună pe Eisenhower. El le mai explica oamenilor, ca o scuză ”eu fiind „viciu” nu pot decât să aplic legea”. La fel, președintele sfatului popular, muncitorul adus din partea Sucevei, Fieraru, avea un comportament dictatorial, nu respecta bătrânețea, situația de fap a prezentului și spre a realiza ”puterea” se purtau ca adevărați vătafi și nu oameni ai unui partid ce se pretindea că e democrat. O nostimadă din acele vremuri: la Sfatul Popular mare ședință cu toți salariații
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de pe Valea Jijiei și luând contacte cu noi oameni, noi obiceiuri, noi cerințe. A fost necesar să-mi impun voința de a învinge, de a mă realiza în viață, având parcă întâlnirea cu perechea cu care am trăit până la adânci bătrânețe. La vârsta maturității depline, după două decenii, viața mă aduce din nou în vâltoarea orașului, în dulcele municipiu Iași, unde am muncit alte două decenii, împreună cu familia, având un băiat , Ciprian. Munca cu școlarii și mai mici, și mai mari
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pe „Hoțenvever”, vrând să spună pe Eisenhower. El le mai explica oamenilor, ca o scuză ”eu fiind „viciu” nu pot decât să aplic legea”. La fel, președintele sfatului popular, muncitorul adus din partea Sucevei, Fieraru, avea un comportament dictatorial, nu respecta bătrânețea, situația de fap a prezentului și spre a realiza ”puterea” se purtau ca adevărați vătafi și nu oameni ai unui partid ce se pretindea că e democrat. O nostimadă din acele vremuri: la Sfatul Popular mare ședință cu toți salariații
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
său, limpede și fără șovăire și prin aceasta se deosebi de camarazii săi de studii, precum se deosebește astăzi de cei mai mulți oameni politici ai noștri”. Astfel, Încă din anii studenției, Carp a rămas neschimbat „din tinerețe până la adânci bătrânețe, În față tuturor evenimentelor, un bloc de marmură”. Format În spirit german, după venirea În țară În 1862, s-a remarcat ca un adevărat om de cultură și apoi om politic și diplomat. A participat la fondarea societății literare „Junimea
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
mă comport și eu. E • drept, este nițel cam țicnit acest obicei, dar asta nu mă deranjează; parcă, dimpotrivă, îmi redă ceva din copilăria pe care mă strădui să o pierd și nu reușesc pe deplin; nu am fost destinat bătrâneții. * Am revenit și azi. Lacul "atrage", are un mister al lui; aș spune că are un mister "cosmic", pe care îl resimt privind cum se despart, în mai multe lumi, păsările, fiecare urmându-și o precisă chemare. Și îmi vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu resturile unei carcase de computer Pentium, un fax defect și niște registre. Produsul, ouăle și puii de crocodil, încă nu există, dar poate că întreprinderea va deveni rentabilă cândva... cine știe... La urma urmei, câte întreprinderi produc ceva concret? Bătrânețea ca infracțiune Vecinul meu de scară are un câine numit Dic. Vecinul meu este un actor foarte cunoscut, iar Dic este corespunzător acestei distinse apartenențe. Chiar numele lui sugerează că nu-i un câine oarecare; s-ar putea chema Azor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sau nu, dar îmi face plăcere să mă amăgesc, de parcă mai există încă o realitate. Sunt bătrâni care, închiși în casă, cercetează din când în când o besactea. "Besactea" este un cuvânt vechi, din categoria cuvintelor care dispar, mor de bătrânețe. Mie îmi este milă de astfel de cuvinte vechi, pe cale de dispariție, și le mai aduc la lumina zilei. Cine mai știe astăzi ce este o besactea? Cine mai spune astăzi "vântoasă" în loc de furtună? În "besactea" sunt vechi amintiri, brățări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o portocală 280 Fanteziile memoriei 285 Bunul simț elementar 289 O frunză suspectă 294 15 iunie, ora 17.00 fix 299 O veche complicitate 303 Realitatea ca poveste 309 Corabie albă pe mare trecea 315 Viitorul e în ouă 320 Bătrânețea ca infracțiune 324 Scrisorile, poștașul, alte timpuri 329 Femeia, eterna poveste 333 Sașa 338 Cioara cu ochii albaștri 342 Minciuna Țurcăniței 346 Cartea, ca subiect cotidian 351 Acțiunea " Visul interzis" 355 Îngerii lui Erofeev 361 Un Crăciun special 364 Părintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bucuria câștigului și resemnarea înfrângerii. Bogăția căutată în calele corăbiilor, pentru a fi cheltuită în cârciumi, investită personal, trimisă iubitelor sau îngropată pe vreo insulă nu le-a dăruit o Epocă de Aur, dimpotrivă. Cei mai mulți au murit de boli, de bătrânețe sau epuizare, alții, puțini, au sfârșit condamnați de autorități sau pedepsiți de proprii tovarăși. Nu erau puține ocaziile de-a muri absurd și fără posteritate, sub pedepsele unor căpitani alcoolici, dornici de spectacole macabre obținute prin pedepse ca biciurea până la
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
deci imorală) dorința unei femei vârstnice de a naște un copil, vom judeca drept imorali pe toți cei care își doresc copii pentru ei înșiși, nu pentru copiii în sine: pe cei care vor copii ca să aibă sprijin material la bătrânețe, să-i exploateze la munci agricole, să aducă o alocație în casă pentru ca ei să o poată bea la birt, să le poarte cineva numele mai departe sau, mai grav și evident imoral, ca să le rupă un picior și să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
din zilele anului 1948, el a intrat vesel în clasă și ne-a anunțat: - Flăcăi, am și eu flăcău. I se născuse, întârziat, dar mult așteptat vlăstarul, Ștefan Sorin. Meloman, profesorul dirija corul catedralei „Adormirea Maicii Domnului”. Chiar și la bătrânețe se 30 plimba pe Strada Mare, cu mâinile la spate, fredonând arii din opere. Era pe atunci foarte încântat de succesele fiului său care intrase în redacția revistei „Magazin istoric”. Introdus la C.C. Giurescu, academicianul îl întâmpinase cu o exclamație
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
lui Cotlarciuc a fost Vladimir de Repta (1902 - 1924), care a manifestat o deosebită grijă pentru întărirea vieții bisericești, din cuprinsul Arhiepiscopiei. În timpul arhipăstorii lui, Bucovina se unește cu România și mai păstorește până în anul 1924, când demisionează din cauza bătrâneții, iar după doi ani moare. La 7 noiembrie 1924, Marele Colegiu Electoral alege ca arhiepiscop și mitropolit al Bucovinei pe Nectarie Cotlarciuc, care era până la acea dată episcop de Cetatea Albă și Ismail. După cum afirma Ion Rusu Abrudeanu, în timpul păstoririi
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Calabria, dorință care pe vremea sa părea revoluționară și scandaloasă. În proiectul construirii marii Geriatrii (spital pentru bătrâni), voia ca saloanele pentru bătrâni să aibă aspectul unor mini-apartamente, pentru ca soții bătrâni să poată sta împreună. Fără separări. Tocmai în momentul bătrâneții - spunea - e nevoie de a se dărui acel ajutor reciproc, promis și jurat în ziua căsătoriei». Delicateți de sfinți: austeri cu ei înșiși, binevoitori cu ceilalți. Dar toate aceste atenții materiale și psihologice nu sunt suficiente. Cine acționează din credință
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mormântul lor, din cimitirul monumental din Verona. Toți pot să-l vadă, întrucât e în centrul atriumului de intrare al cimitirului». Economiile servitoarei « O femeie care lucra servitoare la o casă înstărită, a pus de-o parte câțiva bănuți pentru bătrânețea sa. Trei mii de lire, făcute sul și legate cu o șfoară. Într-o bună zi s-a prezentat la San Zeno in Monte și a consemnat sulul de bani, rugând să-i fie primită oferta. Directorul a rămas perplex
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a prezentat la San Zeno in Monte și a consemnat sulul de bani, rugând să-i fie primită oferta. Directorul a rămas perplex și a invitat doamna să se mai gândească la ceea ce voia să facă. „Nu vă gândiți la bătrânețea dumneavoastră?“. „Pentru mine, cât voi putea, am să muncesc. După, Providența va avea grijă“». E un sărac? « La poarta mânăstirii se prezintă un bărbat îmbrăcat sărăcăcios. Fratele deschide sertărașul pomenii și era pe punctul să-i dăruiască ceva. Dar celălalt
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]