6,215 matches
-
e mai rentabil să pretindă că, de fapt, el vrea să se deghizeze în halul ăla. Nu-l obliga nimeni. Adică supralicita interdicția inițială și și-o asuma cu asupra de măsură, ca și cum ar fi fost inițiativa lui. Și de barbă avea nevoie tot pentru a nu mai părea băiețelul mamei, copil de țâță. Ce-mi plăcea la Șăfu era că puteai să discuți cu el despre o carte, despre un film. Și foarte ciudat era că ăsta, deși nu trăise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
așteptărilor. Dacă îl consideri egalul tău și îi dai o șansă, va fi chiar simpatic. Tot printr-a noua a fost și faza cu Șubi cu care vă amenințam. S-a enervat Șubi că de ce Șăfu poate să stea cu barba aia de călugăr păduchios și pe el îl pune directorul să se tundă. Îl amenință cu exmatricularea și așa mai departe. De ce el se trage de șireturi cu toți profesorii și nimeni nu-i zice nimic de barbă. Tu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
stea cu barba aia de călugăr păduchios și pe el îl pune directorul să se tundă. Îl amenință cu exmatricularea și așa mai departe. De ce el se trage de șireturi cu toți profesorii și nimeni nu-i zice nimic de barbă. Tu nu vezi în primul rând ce urât ești cu floacele alea? Dă-o, dracu’, jos. Mai devenea enervant și că toți profesorii îl dădeau pe Șăfu exemplu pentru comportament ireproșabil și alte bazaconii. Bine, îl mai dădeau și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Gulia, de lângă mănăstirea Proboda. Nedumerită, m am dus și am ciocănit toți pereții bisericii în căutarea lemnului, dar nu găseam decât cărămidă zgrunțuroasă. Bătrânul preot mi-a explicat apoi că biserica a fost reconstruită în 1880, pufnind de râs pe sub barba sa stufoasă. După care mi-a luat mânuță și m-a dus în fața unei icoane vechi, pictată în ulei, cu Maica Domnului. Analizând-o cum știu eu mai bine, am găsit o mâzgălitură pe spatele acesteia. Nici pe aceea n-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și acea Încercare ratată a automobilului electric, imitând cu fidelitate o trăsură, cu caroseria din pai Împletit și În care frumosul berbant de până mai deunăzi, Tilică Burileanu, mecenatul poeților noștri simbo liști, În jachetă pe talie, melon gris-perle și barba deretecată fir-de-a-fir, sta rezemat și țeapăn, cu palmele Înmănușate, pe mânerul de aur al bastonului său de jonc. Primele demonstrații de cinematograf (curând după botezul său, În flăcări și În sânge, la Bazarul de Caritate din Paris, unde a pierit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În apă - șirul lung al prietenilor și camarazilor mei de mai târziu, hotărâți, În sfârșit, să ne facem toți oameni de treabă, cu ne veste și copii la casele noastre. Tot pe acea vreme, un personaj de gravitate comică, cu barbă și livrea de circ, invita, cu accentul lui străin și baritonal, pe trecătorii, recalcitranți pe atunci, să intre În cinematograful Select din fața Terasei Oteteleșeanu de pe Calea Victoriei, cinematograf cu filme mute, dar cu femei frumoase și sentimen tale foc: — Poftiți, doamnelor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din vechea gardă ai epopeii napoleoniene, plini de păduchi și de glorie, de la un capăt al Europei la altul. Înalt și monumental În uniforma lui de cavalerist, uitată și descoperită prin vechi albume de familie, În cizme de trupă, cu barba incultă, mustățile fioroase, părul netuns cu lunile și lă sând să-i cadă pe umeri o ploaie de mătreață, bătătorită una cu postavul, purta o sabie de uriaș la coapsă, ca smulsă dintr-o veche panoplie sau dintr-un muzeu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai spun? - bancherul Levy din fața Sărin darului oferea țigări, din cutia larg deschisă la ghișeu, tuturor clienților nevoiți să se Împrumute sau să preschimbe o poliță ajunsă la scadență. Când prin fața cinematografelor de odinioară eram solicitați de un personaj cu barbă, livrea și șapcă galonată, ca de mareșal, care ne invita să intrăm Înăuntru ca să admirăm „a opta mi nune a secolului“, cum i s-a spus mai târziu artei cinematogra fice, primită cu neîn credere la Începuturile ei. Când berăriile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
puritatea neschimbată, de la Începutul lumilor, a cerului și a locurilor acestora; și unde așteptam să-l vedem ieșind din „unda amară“, cum o cântă Homer, pe Glaucos, zeul marin, oracolul zgomotos și temut, cu părul plin de alge violete, cu barba Încâlcită de scoici, venind spre noi Într-un cortegiu de tritoni, sunând din trâmbiți de sidef și cu cele cincizeci de Nereide jucăușe, abia ieșite din peștera lui Nereu, În toată strălucirea și candoarea lor virginală. Plângeți pe cei care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
stradă, chemau la ele până mai anii trecuți, când Încă nu Încărunțiseră și nu sărăciseră, prieteni și prietene din protipendadă cu care se despuiau la pielea goală, Într-o „partuză“ sau une partie fine, sub portretele Încruntate ale străbunilor, cu bărbi și giubele, atârnate pe pereți, de unde pri veau acum la nepoatele și nepoții lor morfolindu-se ca dracii În chiar mobilierul, vechi și de stil, În care acești străbuni au gândit și au scris românește (astea le știu de la prietenul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de stil, În care acești străbuni au gândit și au scris românește (astea le știu de la prietenul meu vechi Y, văr și, poate, musafir În pielea goală al acestor tinere boieroaice din cea mai ilustră spiță muntenească; nici strămoșii cu bărbi și giubele În mobilierul lor de epocă nu-s vreo Închi puire, căci i-am văzut cu ochii mei la Înmormântarea uneia dintre eroine). Iar tânăra fată de general, soră a doi colonei, nepoata altui general faimos În politica acestei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai repede de lângă mine!“ gândea totdeauna În sine prietenul care a cunoscut În sens biblic, adică s-a culcat cu câteva dintre cele mai ilustre frumuseți ale Bucureștilor din ultimii douăzeci de ani; iar prințul Bogdan, cu cea mai frumoasă barbă, În chip de triunghi echilateral trunchiat mult sub bărbie, bărbat frumos și cu moșteniri tocate toate cu femeile și numai cu femeile, la Capșa de pe vremuri, se mărturisea oricui că momentul cel mai fericit este după ce pleacă femeia și rămâne
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de pildă, ca a acelei ilustre a noastră prietenă, călătoare mistică și pasionată printre „ciobanii de la munte cu ștoagăru până n ghenunche“, cu cioarecii lăsați până din jos de buric, fără izmene pe ei, cu cămășile muiate În zăr și barba țăpoasă: Aoleo, cioarecii mei, Dârlii, dârla, Cum se uită la femei Dârlii, dârla, și fomeile la ei, Dârlii, dârla, Să vadă ce joacă-n ei, Dârlii, dârla. Asta se cheamă, vezi bine, În graiul nostru ciobănesc, a avea dănănaia „de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
uneori În practica amorului cerându-mi să le pun cu anticipație pe măsuța lor de noapte, În sân, În ciorap sau sub pernă, ca o răsplată a sacrificiilor și caznelor lor amoroase, „sutarul“ simbolic, trecut cu chicoteli de râs prin barba lor nepieptănată, ca „saftea“ În noaptea aceea. Astea nu exclud, bineînțeles, amorul zis dezinteresat, ca un fenomen rarissim și pasager, În care situație Însă femeia este cea care decide, comandă și arbitrează când și cum; sau fie chiar ca un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
luă de nevastă, o plimbă peste ocean, Îi făcu vilă la Snagov și un copil, ba Îl văzui acum, de curând, că o și Înșală cu alte femei brune, dar mai tinere, cărora Încă nu le-au crescut mustăți și barbă precum acestei neveste a lui de-a doua, de hatârul căreia zevzecul meu prieten și-a urgisit buna lui nevastă și un copilaș. Familia M. din Roman avea până mai acum cincisprezece ani o femeie În serviciu, țărancă zdravănă ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și eu pe una din obișnuitele acestor case de ren dez-vous - dar nu ca client al ei, ci ca prietenă a casei mele. Rozina era o fată bună, nepoata cunoscutului de pe vremuri farmacist Bruss, țapul cel bătrân, libidinos și cu barba albită, la care se adunau ca la ele acasă, intrând prin ușa din dos a farmaciei lui de peste drum de Capșa, țigăncile florărese fru moase, ispititoare și curvance cu boierii, celebrate de Luchian În tabloul său faimos „Safta florăreasa“. Rozina
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
exprimate de Maria Pop, aflată În fața lui, a ridicat telefonul și a dat ordinul necesar, satis făcându-le cererea. Entuziasmată, Maria Pop a zis: Vă mulțumesc domnule prim-ministru. Dacă aș fi mai Înaltă, v-aș săruta! Iorga, mângâindu-și barba cu mâna dreaptă și cu stânga Înfiptă În golul de sub braț al vestei, i-a replicat spontan: Sărută și dumneata până unde ajungi! Delegația femeilor din Craiova s-a pornit pe un râs cu hohote, fiecare ieșind din birou care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Cu un oftat de ușurare mă aflam în aer deasupra satului. 7. Avionul trebuie păzit de șoareci cărora le plac învelișurile firelor electrice. Sunt cu doi răniți în avion în drum de la Tiraspol la Iași. Cel de pe targă are o barbă neagră, e nervos și vrea tot timpul să știe unde ne aflăm. Nu-și ia ochii de pe fața mea, iar eu cu ochii la compas, la alte aparate de bord, și la reperele mele de pe terenul de sub noi (cam la
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
cu sughițuri pe care nu reușesc să mi le maschez. Într-un târziu, când ne pierduserăm orice speranță, nea Tomiță se arată la față. Doamne ajută, îmi zic. Omul se uită la noi neîncrezător și chiar amenințător parcă: are o barbă albă și niște haine caraghioase. El pe de-a-ntregul e caraghios, seamănă... da, seamănă cu căpetenia piticilor din Albă-ca-Zăpada..., atâta doar că este un pitic uriaș, dacă se poate închipui așa ceva. Nu știu de ce, dar de fiecare dată când îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
entuziasm bine controlat. Ei bine, tot aranjamentul ăsta grozav, de care tovarășii Gârmoci și Fanache erau mândri nevoie mare, a fost dat peste cap, căci la un moment dat, între coloanele de manifestanți și-a făcut apariția domnul Toma: cu barba lui uriașă de pitic înalt, cu privirea dusă, purta un fel de cămașă de noapte peticită, făcută din pânză de sac, ținea într-o mână o umbrelă neagră deschisă și în mâna cealaltă avea căpăstrul unui măgăruș slăbănog și îndărătnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de Franz Schubert din program, fiecare cu o durată de aproximativ 40 de minute, a fost o pauză de o jumătate de oră. Cum oare aș putea să traduc trăirile unui asemenea bătrânel fenomenal cum este Radu Lupu, interpret cu barba cernită? Privindu-l din locul lateral de unde stăteam, nu puteam să-i văd decât bustul statuar care nu schița nici o clintire. Așadar vraja care ne pătrundea pe toți ne era provocată doar de unduirea clapelor care emiteau sunete pornite doar
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
și toți cei stârniți de mine au căzut de acord că, într-adevăr, semăna. Dar nu cu actorul la care mă refeream eu. Era leit altul, de care nu auzisem. Bărbosul râdea, ne asigura că totul i se trăgea de la barbă și, ca să dezmorțească nițel atmosfera din acea seară, s-a dus în baie și și-a dat-o jos. Efectul a fost cel scontat: bărbierit, arăta aidoma unui actor rus de care toți invitații, cu excepția mea, aveau cunoștință. Iar după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ar fi zis „La revedere și să fii sănătos!“, convins că i-a dat cui trebuia vestea cea mare, pe care o aștepta cu sufletul la gură. Faptul că Mitică n-avea mustață nu însemna nimic. Renunțase și-și lăsase barbă. Ceea ce-l făcea pe mesager să se întrebe dacă nu cumva greșise adresantul nu erau atât celelalte case de pe stradă, care toate aveau coloane, sau, mă rog, ce mai rămăsese din ele, după ce vreme de patruzeci de ani fuseseră locuite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lovește damblaua. De trei ani, Sofica îl trata pe ascuns cu ceaiuri contra impotenței, contra părului de pe spate, contra negilor din călcâie și contra urechilor blegi... În revistele alea erau însemnate cu roșu o sumedenie de fierturi miraculoase: tinctură de barba țapului, extract de pârțu’ țigăncii, alifie de buza iepurelui, suc de târtița viezurelui. Ilie I. Ilie și-a dat seama că de aia îi ieșeau lui gâlme pe spate și i se umpluse burta de păr, de la contraindicații. „Să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să rezolv eu un destin, în vreme ce o întreagă omenire, neavând o soluție, apelează la zicale?“ Când a îmbătrânit, cu dascălul cel urât s-a petrecut un miracol: a devenit un moș frumos. Nasul nu îi mai era mare, ci impunător. Barba albă care-i invada fața îi conferea măreție, monumentalitate. Tot ceea ce până atunci fusese un necaz, devenise un motiv de admirație. „Dumnezeule, dar ce căpățână de taur comunal poate să aibă!“, spuneau înfiorate femeile care până mai ieri nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]