5,261 matches
-
îndemînatic degetele pe această claviatură). A fost o întîmplare aievea? Sau un vis urît?... În fine, bine că a trecut. După atîta stres, nu strică să ne mai destindem. Dar nu!... Relaxarea nu durează, fiindcă, dumnezeule, pacostea stă să reînceapă! Blestemul nu s-a sfîrșit și nici nu are cum să se curme cîtă vreme mentalul sperios și pleoștit al blajinilor din "apartamentul de bloc" e predispus să odrăslească, iar și iarăși, obsesive fantasme. Ba mai mult, luînd pînă și trauma
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
moarte”, nu va reuși să răpună un „dulău” funest, devorator, prin vremi, al inimilor („ce-s pentru rugi păstrate” - inima, locul transmutației umanului în divin), efortul conjugat al întregii umanități, reprezentată, alegoric, de Globu, poate alunga obsesia neantului și înfrânge blestemul pierderii de sine, consecință a îndepărtării omului de realul sacru. Dincolo de enunțul, deseori abstrus (el a dus la situarea lui S., în Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu, în capitolul rezervat dadaiștilor, suprarealiștilor și hermeticilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
și trezește numeroase speranțe”. În același timp, se exprima încrederea în caracterul definitiv al unirii: „Astăzi, avem această Basarabie. O avem pentru totdeauna și o strângem tare lângă inima noastră [...]. Prutul, cu apa lui tulbure și murmurul lui plin de blesteme, nu va mai face de acum înainte strajă mohorâtă între noi și frații «moldoveni». Nimeni și nimic nu ne va putea despărți. Suntem un trup și un suflet. Indivizibil și etern”. Mii de cetățeni au întâmpinat cu mare însuflețire delegația
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
asemănare cu noi pe Fiul Său cel neschimbat și nealterat prin fire și cu totul neștiutor de păcat ca, precum prin neascultarea celui dintâi am ajuns sub mânia dumnezeiască, așa, prin ascultarea Celui de al doilea, să scăpăm și de blestem și să înceteze și relele”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a II a, cap. I, în PSB, vol. 41, p. 144) 45 „... Cuvântul lui Dumnezeu Și-a unit Sieși firea întreagă a oamenilor, ca să mântuiască
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fost îngropat de milă și a fost pecetluit mormântul Lui. A suferit toate acestea pentru tine, pentru ca să-ți poarte de grijă, pentru ca să piardă tirania păcatului, pentru ca să surpe cetățuia diavolului, ca să taie nervii morții, ca să ne deschidă porțile cerului, ca să piară blestemul, ca să fie dezlegată osânda cea dintâi, ca să înveți răbdarea, ca să nu te întristeze nimic din cele din viața de aici, nici moartea, nici ocara, nici insultele, nici batjocura, nici bătaia, nici uneltirile dușmanilor, nici ura, nici atacurile, nici calomniile, nici
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
e inevitabil ca acorduri între variațiile ei moderne și cele tradiționale să apară, amplificîndu-se unele pe altele. Lumea neterminată sau moartea urîtă și vulgară Pentru antici și medievali, a muri pe neașteptate, nepregătit pentru moarte, era o rușine, era un blestem. Asasinații, de pildă, erau penalizați ritual. De vreme ce moartea însemna trecerea spre altă stare de ființă, mai apropiată de libertatea totală a persoanei, a muri subit, fără a conștientiza separarea de varianta ta muritoare, însemna să rămîi întrucîtva captiv în legăturile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
naturale și supranaturale este valabilă numai în cazul cititorilor moderni, dar e dificil de făcut în cazul mentalității religioase antice. Am putea sintetiza concepția religioasă cu privire la sănătate și boală cu această idee de fond: binecuvântarea lui Dumnezeu presupune sănătate, în timp ce blestemul aduce nenorocire și suferință (cf. Dt 28). Pentru a se vindeca de o boală era necesară utilizarea atât a mijloacelor naturale, cât și a celor supranaturale (pe care noi le-am numi magice, sau mai degrabă religioase). Distincția dintre instrumentele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Orientul Apropiat, ca de exemplu, un text pre-babilonian care afirmă: „Dacă un bărbat atinge numai puțin o femeie în perioada de menstruație (musukkatu), pentru șase zile nu va fi [pur]” (citat de CAD, vol. M/2, p. 239). Binecuvântarea și blestemul, voturile făcute lui Dumnezeu Conform sensibilității religioase antice, binecuvântarea avea o semnificație mult mai amplă decât îi este astăzi acordată acestui rit religios. În izvoarele pe care le avem la dispoziție, în afară de faptul că este o „formulă performativă” - adică o
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care noi le cunoaștem este în întregime „performativă”, adică tinde să „activeze” puterea divină prin pronunțarea unei formule în așa fel încât destinatarul binecuvântării să poată primi de la Dumnezeu, împreună cu ocrotirea sa, și o „viață bună” sau un „destin bun”. Blestemul își propune, evident, o finalitate contrară binecuvântării prin activarea unor puteri supranaturale asemănătoare, dar opuse. Forța intrinsecă a binecuvântării divine se naște din credința că numai dumnezeul suprem poseda o autoritate suficientă pentru a decreta un destin favorabil unei persoane
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de binecuvântare se realizează concret prin apărarea în fața pericolelor, tăria împotriva dușmanilor, prosperitatea în timpul vieții (Iob 42,12), viața lungă și, în special, fecunditatea prin acordarea unei descendențe numeroase (Gen 28,1-5; 1Sam 2,20-21; Iob 5,24-27). Formulele de blestem pot fi considerate întru totul asemănătoare cu binecuvântările, numai că încercau să „activeze” puterea divină pentru a obține contrariul a ceea ce se exprima prin termenul šălôm (cf. opoziția dintre blestem și binecuvântare în Gen 27,29; Dt 27-28 sau Ier
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
28,1-5; 1Sam 2,20-21; Iob 5,24-27). Formulele de blestem pot fi considerate întru totul asemănătoare cu binecuvântările, numai că încercau să „activeze” puterea divină pentru a obține contrariul a ceea ce se exprima prin termenul šălôm (cf. opoziția dintre blestem și binecuvântare în Gen 27,29; Dt 27-28 sau Ier 17,5-8). Iată, așadar, că nici formulele de blestem nu trebuie considerate dorințe sau formulări profane, ci expresii care, prin propria lor putere, amenință și determină persoanei blestemate un destin
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
numai că încercau să „activeze” puterea divină pentru a obține contrariul a ceea ce se exprima prin termenul šălôm (cf. opoziția dintre blestem și binecuvântare în Gen 27,29; Dt 27-28 sau Ier 17,5-8). Iată, așadar, că nici formulele de blestem nu trebuie considerate dorințe sau formulări profane, ci expresii care, prin propria lor putere, amenință și determină persoanei blestemate un destin defavorabil. Acesta este provocat direct de divinitate și este descris prin imagini antitetice binecuvântărilor care au rolul de a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de divinitate și este descris prin imagini antitetice binecuvântărilor care au rolul de a induce frica: lipsa descendenței, a nu avea o înmormântare demnă la sfârșitul vieții, abandonarea prietenilor, sărăcia etc. (Iob 27,13-23). Acest fel religios de a înțelege blestemul este confirmat la nivel epigrafic în anatemele de pe inscripțiile funerare ebraice, feniciene și aramaice din mileniul I î.C. Între acestea amintim formula de blestem împotriva unui eventual jefuitor al mormântului care se găsește în inscripția n. I a lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sfârșitul vieții, abandonarea prietenilor, sărăcia etc. (Iob 27,13-23). Acest fel religios de a înțelege blestemul este confirmat la nivel epigrafic în anatemele de pe inscripțiile funerare ebraice, feniciene și aramaice din mileniul I î.C. Între acestea amintim formula de blestem împotriva unui eventual jefuitor al mormântului care se găsește în inscripția n. I a lui Silwan, din Ierusalim, databilă în jurul anului 700 î.C., foarte asemănătoare cu formulele descoperite pe unele sarcofage feniciene (KAI 13, liniile 5-8; KAI 14, liniile
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
liniile 5-8; KAI 14, liniile 6-13) sau pe stelele aramaice (KAI 214, liniile 20-34): „Blestemat cel care va deschide acest (mormânt)” (liniile 2-3, KAI, vol. 1, pp. 264-265). Un exemplu este stela aramaică din Nerab care conține următoare formulă de blestem împotriva oricărui potențial profanator al sarcofagului: „Oricine ai fi tu care ai înlătura această imagine și sarcofagul de la locul său: Șahar, Șamaș, Nikkal și Nusku să stârpească numele și locul tău dintre cei vii, să pieri de o moarte rea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ocrotirea și binecuvântarea defunctului („Binecuvântat să fie Urie în fața lui Yhwh care l-a salvat de dușmanii săi cu ajutorul Așerei”, HAE, vol. I, pp. 207-211; „Salvează, [Y]hwh” HAE, vol. I, p. 249); în alte cazuri se scriau formule de blestem pentru a evita eventualele jafuri din mormânt și pentru a asigura liniștea și odihna defunctului („Acesta este [...] al lui [...]-iah responsabilul palatului. [Aici] nu se găsește nici argint, nici aur [...] blestemat cel care îl va deschide” HAE, vol. I, pp.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Gosăla a practicat asceza, a dobândit puteri magice și a devenit căpetenia sectei Ăjīvika. Se pare că era un vrăjitor puternic. Cu „focul său magic”, Gosăla și-a omorât unul dintre ucenici. În urma unei întreceri magice cu Mahăvīra și a blestemului acestuia, Gosăla și-a pierdut viața, probabil între 485-484 î. Hr. Doctrinele și practicile credincioșilor Ăjīvika sunt foarte greu de reconstituit. În afara unor citate păstrate în cărțile adversarilor, nimic din canonul lor n-a supraviețuit. Se știe totuși că este vorba
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
puține lucruri referitoare la instituția care coordona represiunea. Wittgenstein spunea, pe la Începutul secolului XX, că „despre ce nu știm nu trebuie vorbit”, iar Kierkegaard, cu aproape un secol Înaintea lui, afirma că „nimic nu este mai Învăluit În farmec și blestem decît secretul”. Unii dintre foștii „lucrători” ai poliției politice au Început să facă dezvăluiri, o parte Încredințate și tiparului, Însă „amintirile nu pot Înlocui izvoarele documentare” (Dumitru Șandru). Un alt istoric, Lucian Boia, punea, acum cîțiva ani, și mai tranșant
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Goethe, Schiller, Bürger, Heine, Lenau, Uhland, Hölderlin, Carducci, Petöfi, Lonfgelow, incluse în Tălmăciri (1909). Frapează adaptarea suplă la diverse tonalități, poetul situându-se printre cei mai buni traducători în românește. În interpretarea baladelor Ucenicul vrăjitor și Craiul ielelor de Goethe, Blestemul bardului de Uhland, Lenore de Bürger, echivalențele sunt admirabile. Cu D. Anghel mai traduce Poezii de Ibsen, poemul dramatic Camoens de Fr. Halm, romanul Strigoiul Carpaților de Al. Dumas-tatăl și drama Gringoire a lui Théodore de Banville. Câteva traduceri din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
1910), dar mai ales la Caleidoscopul lui A. Mirea. Supraevaluat de critica sămănătoristă, în special de Ilarie Chendi, I. reprezintă, în cele din urmă, o conștiință patetică. Deși minor, observa G. Topîrceanu, „era totuși poet autentic și asupra lui apăsa blestemul care apasă asupra marilor damnați...” Departe de a-l modela în vederea identificării lui cu doctrina, „Sămănătorul” își găsește în St. O. Iosif poetul ideal, de perfectă expresie a tendințelor sale. [...] Simțirea trecutului și a valorilor sale morale a fost pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
influențat înțelegerea textului Dt 21,22-23: „Dacă cineva comite un păcat vrednic de moarte și este omorât, spânzurat de un lemn, să nu rămână noaptea cadavrul lui pe lemn și să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spânzurat este blestemul lui Dumnezeu. Să nu întinezi pământul tău, pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă ca moștenire”. La origine, pasajul era interpretat în sensul că trupul celui ucis trebuia să fie lăsat să atârne de un copac, iar apoi dat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
au fost excluși nici inamicii lui Israel, uciși în bătălie (1Reg 11,15). Chiar și dușmanul escatologic, reprezentat de oștile lui Gog, trebuia îngropat (Ez 39,11-16). A lăsa un mort, chiar dușman fiind, să zacă neîngropat, însemna să atragi blestemul asupra țării (Dt 21,22-23). Importanța deosebită dată îngropării cuvenite oferă fundalul pasajelor care vorbesc despre cei care nu vor fi îngropați, de obicei, datorită păcatului și judecății divine. Moise îi avertiza pe israeliți că, dacă vor încălca alianța, dușmanii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
acestei cerințe stătea Legea mozaică: „Dacă un om comite un păcat vrednic de moarte și este omorât, spânzurat de un lemn, să nu rămână noaptea cadavrul lui pe lemn și să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spânzurat este blestemul lui Dumnezeu. Să nu întinezi pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă ca moștenire” (Dt 21,22-23). Și Ezechiel afirmă același lucru: „Vor pune deoparte oameni care să treacă continuu prin țară și să-i îngroape împreună cu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
să scrie în franceză”. Într-un gest de disperare, inventasem atunci un traducător și trimisesem manuscrisul ca tradus din rusă. Fusese acceptat, publicat și salutat pentru calitatea traducerii. Îmi spuneam, mai întâi cu amărăciune, mai târziu cu un zâmbet, că blestemul meu franco-rus era mereu prezent. Numai că, dacă în copilărie fusesem obligat să-mi ascund grefa franceză, acum „rusitatea” mea era cea care devenea condamnabilă. Seara, instalat pentru noapte, reciteam ultimele pagini din Însemnări. În fragmentul consemnat în ajun, scriam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acte magice, rugăciunile, anumite sacrificii pot fi individuale. În schimb pelerinajele, carnavalurile sau riturile politice nu pot fi decât colective); b) corporale sau verbale: după forma de exprimare (În general, riturile implică simultan manifestări corporale și verbale. Totuși, rugăciunile, descântecele, blestemele pot fi numai verbale, iar unele acte magice sau anumite rituri de trecere interzic vorbirea În timpul performării lor); c) de simpatie sau de contagiune: după modul de comunicare (În primele, lucrurile asemănătoare acționează asupra celor cu care seamănă, În celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]