6,191 matches
-
necontenit. Așa, Rozalie, așa! Împinge, Rozalie! Bine! Foarte bine! Bine, doamna Rozalia, bine! Acuma! Împinge! Acuma! Și strigau, și țipau, și urlau la mama ca doi țărani care-și îndemnau cu asprime și nădejde telegarii să scoată pe drum uscat căruța încărcată cu lemne înnămolită în știoalna din pădure. Și cele două femei în vârstă nana Floare și coana moașă strigau la unison și se zbăteau și se opinteau cu atâta foc, făcându-ți milă, de parcă ele ar fi fost bietele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din pădure. Și cele două femei în vârstă nana Floare și coana moașă strigau la unison și se zbăteau și se opinteau cu atâta foc, făcându-ți milă, de parcă ele ar fi fost bietele animale biciuite fără cruțare să scoată căruța plină din mocirla puturoasă. Înc-o dată! Așa! Înc-o dată! Împinge! Bine! Acuma! Hai! Gata! Gata! Până când, printr-o alunecare ușoară, s-a făcut transferul fătului din garsoniera întunecoasă a mamei în mâinile pricepute și experimentate ale bătrânei moașe, însoțit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
satul, majoritatea bărbaților au fost concentrați (atât tata cât și învățătorii și toți vecinii au fost mobilizați), prin sat au trecut fugarii din Polonia cucerita de nemți, Stalin a dat ultimatumul și grănicerii din Nord s-au retras și în căruțe au adus morți și răniți. Pe morți, vre-o 20, i-au îngropat în curtea bisericii Luca Arbore (în prezent se văd urmele mormintelor și crucea unui sublocotenent). Militarii, furioși pe cei ce-au tras în ei, sau răzbunat pe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
seară, iar eu mă îndrept tot spre strada Fucsik la familia Fodor, unde de data asta maestru de ceremonii e Rigo, bărbatul lui Teri. Rigobigo, cum îl alintă Oana, stă de strajă în fața casei cu numărul 9, unde dintr-o căruță tocmai se prăvălește un morman de butuci umezi și altul de cărbuni ca niște bile negre lucioase. Nici cărbunii-ouă, nici lemnele nu intră în curte la Fodori, din simplul motiv că descărcătura-i a mea și așteaptă teleportarea în pivnița
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Însă nu mă arunc în luptă aiurea, ci mai întâi iscodesc terenul. În doar două, zile aflu că tata lui Viorel Marineasa lucrează la un depozit. Urmarea e floare la ureche. Doar că eu n-am drept de repartiție și căruța n-are nici ea voie să descarce lemne și cărbuni pe Victoriei. Putem înfunda pușcăria ca proștii. Cât ai bate din palme îmi găsesc aliați: Rigo și Teri. Fodorii, care n-au stat niciodată la cheremul depozitului ca să se încălzească
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
trec pe numele și adresa lor toată încărcătura. De aceea mă îndrept în 10 noiembrie 1988 la ora 16,30 spre Fucsik 7, unde mă așteaptă ajutoare: Mircea și Viorel, clanul Fodor, trei lopeți și un cărucior imens, ca o căruță mică, împrumutat de Rigo de la doamna Ursuleț. După ochi, cele două grămezi nu-s cine știe ce munți. Ne facem socoteala că în trei ture le-am putea mătrăși. Bărbații încep să lopăteze cu spor cărbunii în saci de hârtie, Teri cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
car ceva în sacoșe cu și fără roți, în rucsacuri, în genți, coșuri, valize, pungi colorate de plastic, cu taxiul, pe jos, în tramvai sau pe bicicletă, în mașină, tren, avion, autocar sau vapor, ba chiar de două ori în căruță. Dacă socotesc o medie de 10 kilograme pe zi (deși uneori duc de trei-patru ori mai mult și în ture repetate), se adună vreo 70 de tone. Ies la raport, purtate în mâini sau în spate, singură sau cu ajutor
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sate. Întrucât țineam să ajung aproape de părinți, am ales un sat cu o școală care avea doar clasa a cincea și a șasea, a șaptea urmând să fie înființată. În acest sat se putea ajunge numai pe jos sau cu căruța, gara fiind la 2 kilometri, iar trenul circulând doar de două ori pe zi. Întocmai ca mine, în anii ’80, în privința mijloacelor de transport; doar că eu aveam de mers pe jos 4 kilometri, dacă alegeam drumul cel mai scurt
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ori pe lună un curs politic, o dată pe lună cerc pedagogic de specialitate și tot o dată pe lună instructaj pentru munca cu pionierii. Toate aceste activități aveau loc în centrele de raion. Neexistând alte mijloace de transport, se mergea cu căruța. Mai ales toamna pe ploaie, drumul era o adevărată aventură... Mai aveam și obligația recensământului animalelor. Apoi, în prima săptămână a lunii octombrie era „Săptămâna Crucii Roșii“. Noi, profesorii, trebuia să mergem din casă în casă, să vedem dacă găsim
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
poate compara viața copiilor de atunci, în acel mic oraș, cu cea a copiilor din orașele mari. Pe strada noastră erau peste 30 de copii de vârsta copiilor noștri, nu circulau mașini pe stradă, doar din când în când vreo căruță sau vreun tractor. Toată strada era loc de joacă pentru copii. În asemenea împrejurări, educația se făcea în mod automat, întrucât în familiile celorlalți copii erau valabile aceleași legi de comportare. În perioada când aveam destul spațiu în casă, mă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fotbal la ședință”, mama a înțeles exact ce trebuia înțeles. Cred că a fost prima gafă pe care am comis-o. Mai țin minte că era iarnă, mă întorceam cu un unchi de pe malul Siretului, un râu înghețat, eram în căruță iar vântul mia luat la un moment dat căciula care a zburat undeva departe, iar eu m-am întors acasă fără căciulă. Când aveam 4 ani, părinții s-au mutat la oraș. La gara din Iași, îmi amintesc de un
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
rotițe de ceas, tăblițe, sârmulițe și tot ce mai găseam. În clasa întâi, cineva mia făcut cadou un traforaj și câteva plăcuțe din placaj pe care erau desenate anumite forme. Am decupat acele forme, iar la sfârșit am asamblat o căruță cu cai din placaj. Exemplul meu a fost apoi urmat și de alți copii; devenisem un ,,pionier” în domeniu. Înainte de a veni ora să intrăm în clase, puneam ghiozdanul undeva, ne plimbam și căutam prin curte, împreună cu alți copii, gloanțe
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dependințe, la 7. o pivniță în care încap 50 de butoaie a câte 40 de găleți, la 8. un șopron sub care se află un atelier de dogărie, la 9. un alt șopron sub care se pot adăposti 5-6 care(căruțe) în caz de ploaie, la 10. e înregistrat un grânar (hambar) cu 12 despărțituri, cu un chioșc, cu un acoperiș francez din șindrilă în care se pot depozita circa 2000 de banițe de cereale, la 11. o cocină în care
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de proprietăți cu un petec din grădina contelui Emeric. Pe teritoriul fermei se mai află în proprietatea «excelențelor lor» o casă de fermier, un grajd pentru doisprezece boi, un acaret construit din bârne în care se află un șopron pentru care(căruțe), și două grajduri, fiecare pentru 16 viței. Se mai află o grădină cu șură pentru 48 de vaci și 6-7 bivoli, și în sfârșit încă o șură mai mică. Conacul mai are o grădină veche și mare pentru zarzavaturi înconjurată
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
moștenire. Proprietatea era formată dintr-o curte pe care se afla construită o clădire din bârne de stejar în care funcționa localul și locuia hangiul, după cum mai exista un grajd ce putea adăposti 7 - 8 cai, și o șură pentru căruțe. Hanul desfăcea către clienții săi permanenți sau ocazionali, în medie 250 de vedre de vin și 9,5 vedre de rachiu. «Onor» conții și contesa nu locuiau aici, ei aveau domicilul fie la Cluj, la Oradea, fie la Budapesta, fie
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
se odihneau și bolnavi, oameni veniți la mânăstiri să se tămăduiască. Acest general aflându-se mai apoi în Sibiu, ieșind el într una din zile la preumblare cu caleașca sa, s-au făcut spaimă mare cailor lui care au răsturnat căruța sa care l-au strivit până ce a căutat să piară ca un diavol cu moarte grabnică.» Alăturarea consecințelor pozitive și negative ale Uniunii cu Roma într-o evaluare de ansamblu, vrem, nu vrem, dă un incontestabil avantaj celor dintâi. Determinată
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
totuși, chiar de prin 1890 până către primul război mondial mai întâi doctorul de la plasa Arpașul de Jos, Moldovan Gheorghe, mai apoi în perioada interbelică doctorul Bulicrea, medicul de plasă de la Porumbacu erau aduși atunci când aveai nevoie de ei cu căruța tocmai de pe acolo, Abia după 1950, a venit și s-a stabilit în sat medic ridicat dintre oamenii satului, doctorul Matei Grovu, după ce o bună perioadă de timp profesase pe undeva pe la Drăgășani. În 1957 în sfîrșit, ia ființă și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
jos, Voila și bineînțeles în târgurile săptămânale sau periodice, programate de administrația vremii precum la Făgăraș vinerea, la Sibiu în zilele de marți și vineri. Pentru a participa la târguri organizate în localități mai îndepărtate, sătenii noștri plecau fie cu căruțele, fie pe jos cu una, două zile mai înainte, pentru a fi acolo la timp. Ba uneori pentru o afacere ce prezenta interes țăranul nostru, se întâmpla să petreacă pe drum câte o săptămână. Odată cu apariția calendarului, zilele și localitățile
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cuiburi de berze. Tradiția ne mai spune că acolo a existat cândva un păr bătrân, cu fructe dulci și zemoase și două mori. Că în curtea fiecarei mori exista câte o casă cu grajd și șură în care se adăposteau căruțele cu animalele de tracțiune ale gospodarilor veniți să-și macine producția de cereale, care datorită aglomerației erau obligați de multe ori să râmână aci peste noapte. Șirul de care era lung, pentru că la morile Cârțișoarei veneau să-și treacă rezultatele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în exclusivitate lemnului. Surpriza cea mare a fost când am pășit în marea sală expozițională în care erau expuse tot ce înseamnă lemn, începând de la linguri, fuioare, diferite obiecte de uz casnic, obiecte de uz gospodăresc, instrumente, mijloace de transport, căruțe, măști, obiecte religioase, mobilă, etc. toate confecționate numai din lemn, să-mi găsesc și mult discutata lucrare „În gura lumii”, fiind singura lucrare pe care juriul mio acceptase și totodată, singura din întreg grupul cu care venisem de la Iași, colegii
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
puțin adevărat că această pigmentare pare mai curând impusă, exterioară filmului, care dă impresia în astfel de momente că e făcut pentru galerie Cu aceste rezerve, Trenul vieții trebuie privit însă ca un posibil model pentru cinematograful românesc rămas de căruță, incapabil să dea la iveală filme, și nu eseuri ! Faptul că pelicula lui Mihăileanu a cunoscut succes la Festivalul de la Veneția din acest an (unde a primit, de altfel, și premiul FIPRESCI) și că el s-a aflat la un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
bahica („Peisaj” - pp. 86, 157, 230, „Crama”, „La crama”). Peisajul de periferie rurală pare deschis către infinituri solare, în timp ce peisajul urban propune perspectiva aproapelui, uitătura împiedecându-se de trunchiul contorsionat al unui arbore, de un stâlp de felinar sau de-o căruță. Privite din intersecții, străduțele bătrânului burg sunt înguste, garnisite de-o parte și de alta cu case mai scunde ori frontal mai zvelte, cu acoperiș tăbluit, burlane pentru ploi, uși la vedere și ferestre înalte, boierești. Crâșmele au obloane din
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ploi, uși la vedere și ferestre înalte, boierești. Crâșmele au obloane din lemn („Stradă în provincie”). Pavajul pietonal, copacii singuratici, felinarele obosite („Peisaj cu felinar”) întregesc compoziția în care monotonia este înviorata de siluete umane incerte aflate „în trecere”, de căruțele ori trăsurile trase de cai („Peisaj din Huși” - pp. 196, 219, „Mahala din Huși”), de serpentinele renumite ale căii ferate care ofera călătorului, si acum, mai ales noaptea, o suită de imagini spectaculoase („Peisaj”, p. 221). Deși pictorul are o
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Huși este imaginea drumului, incepand cu pictură în ulei din 1926 - „început de primăvară”, până la desenele cu creion negru reprezentând imagini ale Hușilor: „La marginea Hușilor”, „Case la Huși”, „Străzi la marginea Hușilor”, „Cules de vie la Huși”. Bătătorit de căruțe și de podgoreni, acoperit de praful lutului galben, drumul nu este nicicum neted ori lesne de parcurs. Căile se deschid de la o răscruce (unde pictorul obișnuia să și plaseze șevaletul), șerpuiesc printre case, copaci, podgorii, pierzându-se că un firicel
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de tata la marginea pădurii, să aibă ce pune dinaintea boilor cît el va descărca sacii. Saci mari, de cîte optzeci-nouăzeci de kilograme, care au îmbătrînit cîteva perechi de boi, i-au ros tatii spatele și i-au bătătorit palmele. Căruța de atunci s-a făcut țăndări într-o vară, cînd a încărcat tata prea mulți snopi; o roată de-a ei mai stă și acum în grădină, rezemată de gard. Cealaltă căruță, următoarea, a fost dată la C.A.P.: cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]