6,257 matches
-
canonul estetic impur prin condiționarea eticului sub comunism? Nicolae Manolescu însuși concepe canonul ca pe o suprapunere multiplă: valoarea dată de cota critică, succesul și o serie de factori variați, sociali, morali, politici și religioși. Cum putem noi accepta un canon politizat după experiența comunistă? Dacă postmoderniștii au triumfat teoretic, de ce au eșuat practic? Dacă există un contra-canon, atunci care e acesta și cine nu e de acord cu el? Până una alta, cine îi contestă pe Dimov, Naum, Radu Petrescu
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
insistat indicând exact periodicele care au găzduit articolele în chestiune. Sigur, nu poți cere acestui volum să fie mai mult decât poate fi: niște răspunsuri cvasi-expediate la o anchetă! În final, poate că Nicolae Manolescu și Mircea Martin au dreptate: canonul se face și se discută mai puțin, are un caracter predominant reformator (neplanificat) și nu revoluționar (ierarhiile presupun o dinamică intrinsecă), confruntările polemice demonstrând tocmai existența neprogramatică, inevitabil ciclică și fatal discretă a canonului și a formelor lui implicite. Canon
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
Manolescu și Mircea Martin au dreptate: canonul se face și se discută mai puțin, are un caracter predominant reformator (neplanificat) și nu revoluționar (ierarhiile presupun o dinamică intrinsecă), confruntările polemice demonstrând tocmai existența neprogramatică, inevitabil ciclică și fatal discretă a canonului și a formelor lui implicite. Canon și canonizare, Editura Pontica, Constanța, 2003, 156 p.
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
canonul se face și se discută mai puțin, are un caracter predominant reformator (neplanificat) și nu revoluționar (ierarhiile presupun o dinamică intrinsecă), confruntările polemice demonstrând tocmai existența neprogramatică, inevitabil ciclică și fatal discretă a canonului și a formelor lui implicite. Canon și canonizare, Editura Pontica, Constanța, 2003, 156 p.
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
adesea la fel de captivant ca acela oferit de operele înseși. În destule cazuri, opiniile critice se dovedesc mai puțin atinse de desuetudine; în cele mai multe, pentru cititorul contemporan, rezultă mai limpede din critică decît din literatură varietatea standardelor și a criteriilor, schimbarea canonului, pierderile ori recuperările. În editorialul de astăzi, vreau să vorbesc despre descoperirile, uneori neașteptate, pe care le facem străbătînd la pas peisajul critic din două secole de literatura modernă. Sînt, iată, cîteva cărți, nu totdeauna băgate în seamă, din pricini
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
să nu mă surprindă (să nu te surprindă) Venirea Domnului nepregătit ? » Ilustrație : În una din zilele sfârșitului săptămânii undeva în vestul, pe atunci credincios, un preot își pregătea predică de duminică. Bătrânul nu se mai ostenea prea mult în respectarea canoanelor, nu se concentra asupra ... Citește mai mult Duminică această 21 martie 2010, noi cei peste 800 de credincioși români de diferite confesiuni evanghelice, adunați la închinare în orașul Bruxelles, de acum cunoscută capitala a UE, am avut bucuria să găzduim
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349702_a_351031]
-
să nu mă surprindă (să nu te surprindă) Venirea Domnului nepregătit ? »Ilustrație :În una din zilele sfârșitului săptămânii undeva în vestul, pe atunci credincios, un preot își pregătea predică de duminică. Bătrânul nu se mai ostenea prea mult în respectarea canoanelor, nu se concentra asupra ... VI. MAMA, de Zaharia Bonte, publicat în Ediția nr. 109 din 19 aprilie 2011. Trecută prin toate anotimpurile, Bătută de toate vânturile... Cercata în toate privințele; Rămasă mereu iubitoare, Curată și gingașa floare ! Te priveam mereu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349702_a_351031]
-
de a trăi mai intens învățăturile Bibliei și ale Bisericii. Ne trudim să ieșim doar din comunul vieții, să creștem în Domnul pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenție dogmatică sau canonică; nu avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea Domnului nici nu a vrut, nici nu vrea să facă reguli peste sau contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască cu toată ființa regulile existente ale Bisericii“. Deci Părintele Iosif Trifa nu a fost caterisit pentru abateri de la
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
dat seama că acest conflict ar putea evolua negativ, producând răni Bisericii-mame, în urma unui sever examen de conștiință, și-a cerut iertare ierarhului său în cinci scrisori, ultima și cea mai importantă fiind Moțiunea din 12 septembrie 1937. Conform sfintelor canoane ale Bisericii, în momentul când petentul și-a recunoscut greșeala, trebuia încă de la prima scrisoare să i se acorde iertarea de către superiorul față de care a greșit. Conflictul era în speță nu între penitent și Biserică, ci între penitent și ierarhul
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
comparații se poate vedea ușor o metaforă a pocăinței“. Poezia și cântarea puse în slujba mântuirii Cântarea religioasă de la Oaste ocupă, de asemenea, un loc important. Fără îndoială, muzica rituală rămâne la locul ei inalienabil. Ea respectă anumite reguli și canoane, așa cum Sfinții și marii rapsozi ai Ortodoxiei au creat-o, asigurându-i o sacralitate rămasă și în zilele noastre la fel de vie și lucrătoare. Poporul nostru, dotat cu o sensibilitate artistică deosebită, și-a exprimat stările sufletești, dorința de a-L
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
Ne găsim, consideră comentatorul, în fața unei producții "născute iar nu făcute", care nu face uz de idei (iată cum e amendată o altă sintagma la modă în deceniile șase și șapte, cea a "poeziei de idei", chipurile, aprioric superioară, în conformitate cu canonul explicit al discursului oficial, care se ferea, ca de-o capcană mortală, de ipostazele ambiguității!), ci pune în pagina "zborul în libertate (...) al trăirilor". Dacă Mircea Ivănescu era un virtuoz al suprafeței, Mazilescu excelează, în optică lui Ilie Constantin, în
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
polifonica, deloc întâmplătoare, ciudată, chemată la matcă vieții de un dor nesleit spre peregrinare, mult peste nivelul contingentului. Rezultă o îmbinare de clasic și depreciere modernă a comportamentelor, Benador realizând, din imponderabile psihotice, scheme caracteriale. În exterioritatea supraindividuală naratorul manipulează canoanele clasice doar pentru a le învălui în tenebre, asociate fixațiilor, frustrărilor. Din aportul acestora vine propensiunea spre îngroșări șocante. Că nu e o bravada inutilă o demonstrează în Subiect banal cerneală scriiturii: Benador și-a dorit mereu să fie un
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
Andreea Deciu Mă îngrijorează, într-o anumită măsură, apariția impresionantei cărți a lui Harold Bloom The Western Canon. The Books and School of the Ages în traducere românească. Firește, e o îngrijorare retorica, Bloom e oricum un scriitor și un gînditor fundamental în cultura contemporană, ale cărui idei trebuie să circule și să fie cunoscute. Dar contextul apariției
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
să circule și să fie cunoscute. Dar contextul apariției studiului sau în românește mă pune pe gînduri: în plină bătălie canonica, dusă la noi cu un amatorism jalnic, uneori de înși care nu cunosc mai deloc semnificația teoretică a termenului "canon", sau care pricep prin eforturile lor simple răfuieli interne cu o miză mediocra, cartea această cade în poala noastră că un uriaș bolovan, declarîndu-ne, bref, următoarele: există un canon, ca o măsură de valoare a literaturii occidentale, el e centrat
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
de înși care nu cunosc mai deloc semnificația teoretică a termenului "canon", sau care pricep prin eforturile lor simple răfuieli interne cu o miză mediocra, cartea această cade în poala noastră că un uriaș bolovan, declarîndu-ne, bref, următoarele: există un canon, ca o măsură de valoare a literaturii occidentale, el e centrat pe opera shakespeareană, include vreo alți douăzeci și cinci de scriitori, dar orice încercare de a-l "nărui" e stupida sau vulgar politizată. Teoria lui Bloom (dacă e într-adevăr o
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
are nevoie de răbdare, pasiune și erudiție. E uluitor cum tocmai aceste trei caracteristici simple sînt flagrant violate de varianta românească. "Salvarea", totuși, stă în postfața semnată de Mihaela Anghelescu Irimia, un studiu subtil, temperat, erudit, al istoriei conceptului de canon, precum și o exegeza concisa, în care descoperi însă informație foarte importantă, a gîndirii lui Harold Bloom și a prizei ei în America. Pentru că e scrisă inteligent și cu farmec, s-ar putea ca aceasta postfața să fie de fapt partea
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
Shakespeare?). Si isi răspunde la fel de retoric: Who else is there? (Cine altcineva mai există?). Nimeni, vor recunoaște probabil unii (mai ales angliștii, evident); foarte mulți se vor revoltă, la fel de probabil, alții. În definitiv, ceea ce propune Harold Bloom nu este un canon în sensul neapărat valorizant al termenului, ci un parcurs de lectură, o imensă traiectorie în literatura occidentală, totul a la Harold Bloom. Demonstrația lui se străduiește să ne convingă că toți ceilalți scriitori din canon (Dante, Chaucer, Cervantes, Montaigne, Moliere
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
Harold Bloom nu este un canon în sensul neapărat valorizant al termenului, ci un parcurs de lectură, o imensă traiectorie în literatura occidentală, totul a la Harold Bloom. Demonstrația lui se străduiește să ne convingă că toți ceilalți scriitori din canon (Dante, Chaucer, Cervantes, Montaigne, Moliere, Milton, Samuel Johnson, Goethe, Jane Austen, Wordsworth, Whitman, Emily Dickinson, Dickens, George Eliot, Tolstoi, Ibsen, Freud, Proust, Joyce, Virginia Woolf, Kafka, Borges, Neruda, Pessoa, Beckett) plutesc cumva în magma de idei și prototipuri create de
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
de aberante. E cumplit de nedrept un asemenea verdict care face din Foucault, teoreticienii Noului Istorism, Gayatri Chakravorty Spivak și Henry Louis Gates jr. un talmeș-balmeș în care nu se mai știe who's who. Bloom nu polemizează, ci dictează. Canonul occidental, căruia i se închină el, e efigia unei dictaturi, în ultimă instanță, pentru că nu amenințarea lui îl irită în primul rînd pe autor, ci simplul fapt că unii pot gîndi în afara paradigmei mentale a canonului. Aceștia i se par
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
nu polemizează, ci dictează. Canonul occidental, căruia i se închină el, e efigia unei dictaturi, în ultimă instanță, pentru că nu amenințarea lui îl irită în primul rînd pe autor, ci simplul fapt că unii pot gîndi în afara paradigmei mentale a canonului. Aceștia i se par, prin definiție, axiomatic, suspecți. Poate că eu sînt caraghios de naivă, dar pur și simplu nu cred că Școala Resentimentului (al carei corifeu e, între alții, Nietzsche, pe care ce-i drept, Bloom îl lasă în
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
novela a lui Alice Walker, fără să îi intereseze Saramago, nu pentru că școala i-ar fi învățat să fie anti-canonici, ci pentru că feminismul de doi bani al lui Walker e mai aproape de orizontul lor de așteptare. Let's face it: canonul e pentru elite erudite. A-ți baza demonstrația pe o premisă opusă, cum face Bloom, e un demers eșuat, rațional, din start. Harold Bloom - Canonul occidental. Cărțile și școala epocilor, traducere de Diana Stanciu, postfața de Mihaela Anghelescu Irimia, Editura
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
bani al lui Walker e mai aproape de orizontul lor de așteptare. Let's face it: canonul e pentru elite erudite. A-ți baza demonstrația pe o premisă opusă, cum face Bloom, e un demers eșuat, rațional, din start. Harold Bloom - Canonul occidental. Cărțile și școala epocilor, traducere de Diana Stanciu, postfața de Mihaela Anghelescu Irimia, Editura Univers, București, 1998, 478 pagini, preț nemenționat.
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
de atmosfera culturală pare a fi depășită, din moment ce exista atâtea tendințe convergente încât singurul criteriu (în contextul unei evidente democratizări a standardelor valorice) pare a fi succesul la public și, pentru a merge și mai departe, valoarea de schimb. Poziția canonului în raport cu cultura mainstream este și ea una problematică. În sens tradițional, canonul stabilește regulile ce guvernează cultură dominantă. Dar, în condițiile invaziei culturii de elită de către cultură de masă, conceptul de mainstream nu mai este identificabil din start cu cea
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
încât singurul criteriu (în contextul unei evidente democratizări a standardelor valorice) pare a fi succesul la public și, pentru a merge și mai departe, valoarea de schimb. Poziția canonului în raport cu cultura mainstream este și ea una problematică. În sens tradițional, canonul stabilește regulile ce guvernează cultură dominantă. Dar, în condițiile invaziei culturii de elită de către cultură de masă, conceptul de mainstream nu mai este identificabil din start cu cea dintâi, ci se situează undeva la intersecția dintre cele două, fiind determinat
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
start cu cea dintâi, ci se situează undeva la intersecția dintre cele două, fiind determinat mai puțin de criterii estetice cât de succesul la public și, legat de acesta, de valoarea materială. Putem detecta, în mare, două poziții principale față de canonul cultural: păstrarea atitudinilor canonice față de artă, constând în principal în promovarea capodoperelor consacrate, muzeificate, ale epocilor istorice trecute, oficial considerate că purtând semnul valorii estetice, si o atitudine activă la adresa acestuia, constând în reinterpretare. Un exemplu ar putea fi picturile
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]