6,287 matches
-
asta iar s-au luat la ceartă, care cui să-i ia gâtu’ și până la urmă Laur l-a lăsat În plata lui și dus a fost. A fost la sârbi la sapă, pentru cinșpe mărci pe zi, un mare chin și-o mare amărală, da’ tot era mai bine decât oriunde În țara asta de rahat. Acolo s-a Împrietenit cu Neli și cu frate-său. Ei sunt de prin Făgăraș, Încă n-a ajuns cu Neli pe-acolo, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pământul pe care ei l-au apărat cu viața și cu sângele lor?!”, fu primul gând care îmi veni în minte. Încă pe atâta, mai avem... pân’ la București...!”, acelaș glas mormăi, risipindu-mi gândurile. După o lungă noapte de chin, care părea fără sfârșit, odată cu revărsatul zorilor, trenul nostru trecea prin Gara Ploiești... „... Peste un ceas... suntem în București..!”, mormăi somnoros, același glas... Omul cunoștea linia cu ochii închiși, lucrase la „chefere”... Odată cu răsăritul... intram în București... Era marți, memorabila
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ceva mai înălțător decât muzica... E ca și cum Dumnezeu ar coborâ pe pământ... E purtătoarea tuturor patimilor, cuprinde binele și răul, bucuria și nefericirea... dar, mai ales nefericirea. Seminariștii își cântau, în seara aceea... nefericirea lor. Numai omul în suferință și chinuri lăuntrice o pricepe. Glasul lor cald se înălța tot mai grav, ca o rugăciune, cu modulații ca un suspin, spre înaltul slăvii. Au tăcut... Acordurile dumnezeiești s-au pierdut undeva în ceruri, lăsând în urmă zvonuri de păreri de rău
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
băuturii, slobozeau, în aer, focuri de arme, înspăimântând lumea. Frica stăpânea totul... Tăcerea, teama și dezolarea erau atotstăpânitoare, și înfricoșătoare, mai ales noaptea. Totul se schimbase.. Și, mai ales ieșenii se schimbaseră... înduraseră războiul, focul, devastarea, cunoscuseră exodul, bolile și chinul foamei. Totul se schimbase.. Multe, foarte multe clădiri reprezentative erau în ruine, ori, lovite de bombe și proiectile, cu pereți sfârtecați și acoperișuri prăbușite. Sute de case din: Copou, Tătărași, Calea Păcurarilor... din tot orașul, unele lovite, altele complet distruse
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu sutele de mii înfunda pușcăriile cu regim penitenciar după modelul sovietic, exterminarea leninist-stalinistă , prin condamnări sumare, de reprezentanții poporului în numele poporului... Călăii nu se mulțumeau să ia pur și simplu viața... ci, o exterminare lentă, picătură cu picătură, prin chinuri diabolice... Călăul născut din propriul popor... Uitați de lume, morți pentru cei dragi, agonizând în frig, foame, mizerie și degradare... elita țării se stingea. În pușcării, s-au învățat a muri... Ne vom întoarce într-o zi, vor fi apusuri
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Ghetsimani, așteptând „arestarea”... rugându-se: „Tată, dacă trebuie să beau această cupă a amărăciunii... fie cum voiești Tu !”. Și, copleșit.. începu să se roage: „Din adâncuri strig către Tine. O, Doamne,auzi glasul meu. Apleacă-ți urechea și ascultă glasul chinurilor mele. Doar la Tine găsesc mila și iertarea de păcate !” Baltă se ruga, cu ochii închiși, copleșit.. Și, căzu parcă, într-un somn adânc, ca atras într-o bulboană fără fund.. În timp ce.. de după un tufar apărură câteva umbre... apoi, altele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
strigă în alergare șeful securiștilor, făcându-și loc printre ei... cu coatele și umerii, pofticios de cruzime. Călăul din el nu se mai mulțumea să-i ia, pur și simplu, viața... ci, cu o exterminare lentă, picătură cu picătură, prin chinuri groaznice... prin schingiuiri de neînchipuit cum numai securitatea se pricepea; să-l vadă agonizând... asta vroia. Maiorul se opri, la câțiva pași în fața lui, văzându-i în privirea ochilor atât de liniștită, o resemnare care-l uluia.. În ochii căruia
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-și amintesc cu drag de mine. Dar asta nu mă interesează. Acum am o singură dorință: să mă scrutez cât mai amănunțit, chiar dacă nu știu încă de ce. Ea zice că pe-aici, când cineva nu vrea să-și dezvăluie celorlalți chinul lăuntric, se duce în pădure, sapă o groapă adâncă și acolo, în singurătatea aceea alveolară, dă glas tuturor obsesiilor lui. Îl ascultă doar fiarele sălbatice și gângăniile neștiutoare ce se nimeresc pe-aproape. E ca și cum și-ar vărsa răul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
până la urmă, voi reuși să mă răscumpăr printr-o moarte adevărată? Jurnal Cine știe dacă fragmentele astea vor fi citite vreodată de cineva? Cine știe care-i imaginea despre mine ce transpare, din rândurile scrise de ea, în acest grai rudimentar? Probabil chinurile mele, temerile mele, spaimele mele nu-și vor dezvălui niciodată zbaterea lor încâlcită. Poate că nuanțele ce ar trebui subliniate, ca să se arate complexitatea trăirilor încercate aici, nu sunt suficient de pregnante. Și totuși senzațiile și șovăielile mele de-acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în jurul eului meu, să rememorez lumea pe care am străbătut-o, ca să pot intra în posesia esenței mele autentice, recuperabile doar printr-o astfel de experiență individuală. Trebuie să ajung neapărat la mine însumi; cu toată rătăcirea asta, cu toate chinurile de zi cu zi, cu toate neplăcerile vârstei și cu sfâșierile ce nu-mi dau pace. Toate astea fac parte din inițiere. De rerum natura Doctrina cosmică a lui Zalmoxis e foarte apropiată de filozofia școlii epicureice, așa de bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a prins în capcană naivitatea mea de copilă cu viclenia farmecului lui. Și totuși rolul lui e doar acela al unei figuri auxiliare; adevărata, indiscutabila protagonistă sunt eu, autentica plăsmuitoare a tragediei mele. Acum va trebui să-mi ucid în chinuri copiii, rodul amar al unei iubiri neînfrânate. Numai astfel voi putea să mă calmez lăuntric, numai așa conștiința mea, răscolită de răzbunare, își va regăsi pacea. Retrăiesc continuu clipa iresponsabilă în care l-am dezmembrat pe Absirt și, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tăcere, cu vădită răceală; deodată mă privește cu ură și fuge, întorcându-mi spatele. Dorința de a o revedea mă chinuie de atunci în permanență; n-am mai văzut-o, nici măcar o dată. Acum mi se pare că tot mai simt chinul acela; poate că, instantaneu, mă îndrăgostisem cu adevărat de fetița aceea, deși eram foarte mici, dar încercările mele de seducție au fost mizer răsplătite de părăsirea ei lașă. Cred că am înțeles atunci, de prima dată, că ființa feminină poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mă scufund în abisul ăsta ca să-mi recuperez rădăcinile. Instinctele primare mă purifică, încât nu mă mai tem de slăbiciunea trupului meu, nici de obsesia morții. Voi muri senin, căci sufletul îmi este nemuritor. Inițierea mea se apropie de sfârșit. Chinul îndoielii Trăiesc în așteptarea acelui unic semnal cotidian, cu ajutorul căruia-mi justific, în fiece clipă, existența. Dacă nu vine o confirmare din direcția ei, mă simt inutil. E de ajuns ca Aia să mă cheme cu inflexiunea aceea aparte a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
la Sulmona, la Moethia și la Delphi. Medeea Cum e cu putință ca o soră să-și ucidă fratele, să-i sfârtece trupul și să-l semene pe câmpuri, așa cum a făcut Medeea cu Absirt? Această întrebare a devenit un chin, o obsesie ce sfârâie continuu în capul meu. Am nevoie să înțeleg resortul unui asemenea act. Numai o patimă nemăsurată, cred, sau numai un simțământ obscur, din cale-afară de puternic, te poate face să-ți pierzi rațiunea. Din păcate, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
numai dacă încep să-mi reamintesc de Roma și de gloria mea de poet. Când însă mă concentrez asupra ultimelor mele experiențe, nu mă asaltează nici o tulburare. Dimpotrivă, mă simt euforic, de parcă viața mea actuală ar fi izvorul tuturor izbânzilor. Chinul vine numai când vreau să-mi imaginez ceea ce va fi după. Nu trebuie să mă gândesc! Zidul interior Rămân închis în camera asta și urmez escaladarea interioară a zidului. Acolo, în ungherul acela, zăresc în permanență pe cineva care stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
25 Nesiguranță Independență 26 Dependență Originalitate 27 Imitație Tumult 28 Apatie Utilitate 29 Inutilitate Valoare profesională (în muncă) 30 Mediocritate profesională Apropiere de natură și artă 31 Izolare în sine Armonie interioară 32 Dizarmonie interioară Liniște 33 Frămîntare Plăceri 34 Chinuri Salvarea sufletului 35 Cultul vieții "lumești" Familie armonioasă 36 Familie dezorganizată Fericire 37 Suferință Prietenii 38 însingurare Realizare în dragoste 39 Eșec în dragoste Umanism, generozitate 40 Egoism următoarele exemple: curaj, orizont larg, autocontrol, ascultare, putere de comunicare, indulgență, politețe
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
fi fatală în preajma acelui om. Am judecat-o pentru bătăile pe care bunicul meu le-a încasat de la tatăl meu, pe vremea în care o ajuta pe mama mea să mă crească, iar rudele mele îmi amintesc constant prin ce chinuri a trecut el în virtutea iubirii necondiționate pe care mi-a purtat-o. Consider că este persoana care m-a iubit cel mai mult pe lumea asta, de aceea scriu cu greu aceste rânduri. Este persoana care întotdeauna a văzut și
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
aveam TV. În momentul 1989 nici nu mă gândeam că ceva s-ar putea schimba. Nu am renunțat la ideea de facultate, în 1989 cochetând fără tragere de inimă cu Mecanica-energetică, la subingineri. Pentru mine matematicile superioare au fost un chin întotdeauna. Din acest punct de vedere pot spune că Revoluția m-a salvat de chinul de a mă tot întoarce către ceva ce nu mi se potrivea și nu doream defel. În 1990 s-au reînființat Sociologia, Științele politice ș.
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Nu am renunțat la ideea de facultate, în 1989 cochetând fără tragere de inimă cu Mecanica-energetică, la subingineri. Pentru mine matematicile superioare au fost un chin întotdeauna. Din acest punct de vedere pot spune că Revoluția m-a salvat de chinul de a mă tot întoarce către ceva ce nu mi se potrivea și nu doream defel. În 1990 s-au reînființat Sociologia, Științele politice ș.a.m.d., realizându-se și scindarea Facultății de Istorie și Filosofie. Am intrat la facultate
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
de o parte din el, de a renunța la textele al căror unic merit este scurta bucurie generată de scrierea lor. De cât efort m-ar fi scutit unii din autori dacă ar fi avut acest simț! Și de cât chin i-aș scăpa pe cei care mă citesc, dacă aș avea "organ" pentru asta! * Anti-profesorul este riscul ce-l pândește pe orice profesor, cea mai severă urmare a sa fiind inducerea stărilor de repulsie față de știința pe care ar trebui
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
specifice acestei dimensiuni predominant afective. * Ciclicitatea timpului arhaic sau religios a fost înlocuită de o altă formă de discontinuitate, respectiv cea creată de programul de lucru, care introduce noi diferențe calitative: timpul de lucru este în general o perioadă de chin orientată către cealaltă parte, cea a consumului și a odihnei (de multe ori perioadele de odihnă căpătându-și sensul din perspectiva consumului). Astfel, mersul ascendent al progresului este presărat la nivel individual cu discontinuitățile specifice programului de lucru, fiind împărțit
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
simțuri, ca dar, Însă nu știm ce este de fapt. Trăim zilnic, ca subiecți conștienți, și ne mișcăm prin lume fără să avem nici un răspuns cu privire la cine suntem. Nu e deloc confortabil, iar dacă cineva ar spune că acestea sunt chinurile nașterii ca subiect gânditor, i s-ar putea răspunde că e tot mai greu de deslușit În această durere cea care duce la naștere, tocmai pentru că ceea ce traversăm În prezent pare să aibă tot mai puțină viață!... Acest tablou deprimant
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
regiune se scot cu greutate căci caută pe cât posibil să se sustragă de la asemenea operațiuni. Cu mersul acestor operațiuni vom ține Inspectoratul General la curent”1. 1 Jean Ancel, Op. cit., p. 117; - 50 Însă, ajungerea la destinație nu reprezenta sfârșitul chinului pentru evreii persecutați, ci doar o nouă serie de umilințe, care nu făceau decât să prevestească, pentru cei mai mulți, sfârșitul inevitabil. Astfel, o anchetă oficială, din 1 octombrie 1942, arată situația din județul Berezovka. “Starea sanitară a populației era deplorabilă. Nicio
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
acea regiune. Pentru îngroparea acestor cadavre, oamenii din regiune se scot cu greutate căci caută pe cât posibil să se sustragă de la asemenea operațiuni. Cu mersul acestor operațiuni vom ține Inspectoratul General la curent”. Însă, ajungerea la destinație nu reprezenta sfârșitul chinului pentru evreii persecutați, ci doar o nouă serie de umilințe, care nu făceau decât să prevestească, pentru cei mai mulți, sfârșitul inevitabil. Astfel, o anchetă oficială, din 1 octombrie 1942, arată situația din județul Berezovka. “Starea sanitară a populației era deplorabilă. Nicio
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
nopți!”) sau a tensiunii din relația amoroasă („Știi tu că de ieri-seară de când ne-am certat, până acum n-am Închis ochii?” Îl Întreabă consoarta lui Jupân Dumitrache pe amantul care o asigură, grăbit, că a cunoscut și el același chin: „Ei! d-apoi eu i-am Închis!”), fie pentru că-și pierd nopțile În tovărășia amicilor de petrecere („Az-noapte am umblat forfota cu niște prieteni... Nici n-am dormit... Știi...”, se confesează, justificându-și osteneala, și cerând clemență, domnul din Petițiune
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]