KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...206 207 208 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

Întreaga parte din față a corpului vasului. După aceea ar Înghiți hotelul Palace, clădirea Shell, Întregul Shanghai... Din coșurile vasului Idzumo țîșniră aburi, care apoi se liniștiră și plutiră peste apă, ca un văl delicat. Crucișătorul ridicase ancorele și se clătina pe valuri, cu botul Îndreptat În aval. După ce Îi ajutase pe japonezi să preia conducerea În Shanghai, se pregătea să plece spre un alt teatru de război. De parcă ar fi sărbătorit evenimentul, o regată de cadavre apăru odată cu fluxul. Trupurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
doar cu excepția japonezilor. — SÎnt În Shanghai - dar sînt pe vasul Idzumo. — Pe Idzumo? Frank sări din scaunul lui de pînză. Apucă o cutie de tablă din ranița lui și se servi cu generozitate din tigaia cu orez. Între Îmbucături, Își clătină lingura spre Jim. — Copile, cine ești tu? Basie...! — Nu pe Idzumo, Jim. Cu mîinile lui albe, Basie alese o bucată de cărbune din sacul de sub pat. — Idzumo se Îndreaptă spre Foochow și Golful Manila. Jim te păcălește, Frank. — Păi, eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Jim. — Basie...! — Frank... Basie imită vocea marinarului. Într-o bună zi, o să vrei să ai Încredere În mine. Îmi Închipui că părinții lui Jim au fost ridicați ca toți ceilalți britanici și acum Jim Îi caută. Așa-i, Jim? Jim clătină afirmativ din cap și scoase ultima bomboană de ciocolată cu lichior din buzunarul hainei. Desfăcu folia argintie și mușcă din sticluța de ciocolată În miniatură. Apoi, amintindu-și ce-l Învățase Vera În cap despre obligația de a fi politicos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
sac de orez și cîțiva pești, În schimbul unor țigări franțuzești din rezerva de pachete de sub patul lui. Uneori, Îi spunea lui Frank să-l aducă pe Jim la taraba vînzătorului, unde negustorul chinez Îl inspecta sobru pe Jim, Înainte de a clătina din cap. Curînd, pentru Jim deveni clar că Basie Încerca să-l vîndă negustorilor. Prea obosit ca să se opună, stătea În camion Între cei doi americani, ca un pui pe care chinezoaicele Îl cărau cu ele pe scaunele din tramvaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Ești doar piele și os. Curînd, o să fii bolnav tot timpul. Dacă m-ar cumpăra, ce-ar face cu mine? N-ar putea să mă mănînce, sînt doar piele și os. Dar Frank nu răspunse. Basie se urcă În camion, clătinînd din cap. Plecară din Hongkew și traversară golful Soochow spre Așezarea Internațională. Străbătură străzile principale, pierzîndu-se În traficul de pe Avenue Foch, urmînd tramvaiele Încete, huruitoare prin valul de trăsurici și ricșe care mergeau roată lîngă roată. Jim Încercă să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
ridică de la locul lui și Încercă să stea de vorbă cu domnul Partridge, dar bătrînul misionar era cufundat În gîndurile lui. Jim se apropie de cele două femei eurasiatice care ședeau la cîteva bănci În spatele lui. Dar, ca Întotdeauna ele clătinară din cap și Îi făcură brusc semn să plece. — Dezgustător...! — Băiat murdar...! — Pleacă...! În mod invariabil, femeile acestea se răsteau la Jim și Încercau să-și țină copiii departe de el. Uneori Îi imitau vocea pe care o avusese cît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
perete. Fumul se ridica din curtea din spatele chioșcului de bilete. Femeia eurasiatică le făcea vînt brichetelor de cărbune din sobă, dar orezul și cartofii din vase nu Începuseră să fiarbă. Un soldat japonez se uită posomorît spre lăturile călduțe și clătină din cap spre prizonierii flămînzi. Aceștia se răspîndiră printre băncile cinematografului, se așezară și priviră fumul care se mișca prin fața ecranului. Cu gamelele În mînă, Jim se Învîrti În jurul doamnei Blackburn și Îi aruncă cel mai frumos zîmbet. Ei nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
bătrîni erau duși pe tărgi de către sanitarii chinezi. Numărînd ochii lor galbeni, Jim Înțelese că În curînd vor fi gamele suplimentare. Cu masca de bumbac pe față, sergentul Uchida Începu să aleagă deținuții care aveau să fie transportați În lagăre. Clătină din cap spre domnul Partridge și lovi exasperat cu piciorul În valiză. Arătă spre olandeză și tatăl ei, spre Paul și David și spre două perechi mai În vîrstă de misionari. Jim Își linse degetele și Își șterse funinginea de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Înclină și Îi făcu loc soldatului japonez, care se opri lîngă Jim. Ne simțim cu toții mai bine după ce am băut apă. Ai fost curajos, Jim. De unde ești? — Din Shanghai! — Și te mîndrești cu asta? — Desigur... Jim pufni la această Întrebare, clătinînd din cap, de parcă doctorul Ransome ar fi fost un vraci din provincie. Shanghai este cel mai mare oraș din lume. Tatăl meu spune că e mai mare chiar și decît Londra. — Să sperăm că rămîne mai mare - s-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
curentul de aer Îi pătrunse În ochii umezi. Plin de avînt, șoferul era dornic să-i predea pe deținuți la Woosung și să se Întoarcă la Shanghai Înainte de lăsarea nopții. Jim se ținea bine de acoperișul cabinei, În timp ce deținuții se clătinau pe locurile din spatele lui. Cei doi soți ai misionarelor ședeau deja pe podea, iar doctorul Ransome o ajută pe doamna Hug să se Întindă sub bancă. Dar Jim Își pierduse interesul față de ei. Intrau acum În regiunea aeroporturilor militare. Aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
mîini și Jim crezu că veneau să-l bată pentru că stătea pe cabină. Alunecă repede În jos pe podea și se Întinse lîngă olandeză. Șoferul deschise parapetul din spate. CÎnd acesta căzu cu zgomot, propti șipcile În lanțurile care se clătinau. Strigă la prizonieri și le făcu semn să coboare din camion. Ajutați de doctorul Ransome, doamna Hug și bătrînii se lăsară să alunece În tufele de urzici. Împreună cu Basie și cu băieții englezi Îl urmară pe soldat spre curtea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
și se Întoarseră la basculantă. Jim lăsă bucata de ceramică În tranșeea puțin adîncă, plină cu pietre și cărămizi sparte, care traversa cîmpul și se pierdea În noapte. Basie trecu pe lîngă el și scăpă piatra la picioarele sale. Se clătină În praf, Încercînd să-și scuture pudra cretoasă de pe mîini. În spatele lor, doctorul Ransome stătea la locul de descărcare Împreună cu doamna Hug și perechea de englezi. Discuta În contradictoriu cu un soldat japonez, care Îi făcea semn să se ducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
reflex la sosirea lui Jim. — În sfîrșit... — ... băiatul ăsta... — ... se sălbăticește. Aceste mormăieli Îl făcură pe domnul Maxted să zîmbească amabil. — Jim, o să primești o bilă neagră la Country Club. N-are importanță. — Nu-mi pasă. CÎnd domnul Maxted se clătină, Jim Îl apucă de braț. — Vă simțiți bine, domnule Maxted? Jim făcu semn cu mîna către bărbații care ședeau pe trepte, dar nici unul nu se mișcă. Domnul Maxted se liniști. — Hai să mergem, Jim. Unii muncesc și alții se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Basie pe cartofi dulci, pentru patru luni de zile de acum Încolo, și poate chiar pe o haină călduroasă pentru la iarnă. Va obține cartofi și pentru doctorul Ransome, pe care Jim era hotărît să-l țină În viață. Se clătină pe călcîie și auzi o femeie bătrînă plîngînd În salonul de alături. Prin fereastră, se vedea pagoda de pe aeroportul Lunghua. Deja turnul de antiaeriană apărea Într-o nouă lumină. Preț de Încă o oră, Jim rămase lîngă văduvele misionare, sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
din curtea spitalului. O să trebuiască să intri În Forțele Aeriene Regale. — O să intru În Forțele Aeriene Japoneze. — O! Japoneze...? Văduvele misionare chicotiră, neștiind dacă era o glumă sau nu, și Împinseră căruciorul. Roțile de fier răsunară pe aleea cu pietre, clătinînd cadavrul pe care cele două femei urmau să-l Îngroape. Jim lustrui cele trei roșii pe care le culesese. Nici una nu era mai mare decît o bilă, dar Basie le va aprecia. Le piti În buzunarul cămășii, urmărindu-le pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
În Insula Coney. — Filipinezi? Jim Își controlă În cele din urmă răsuflarea. Au fost cu adevărat piloți filipinezi? — Unii dintre ei, Jim. SÎnt cîteva aripi care operează Împreună cu unitatea MacArthur. Restul sînt vechi Tigri Zburători cu baza la Chungking. Basie clătină din cap cu Înțelepțiune, uitîndu-se la Jim ca să se asigure că acesta aprecia cunoștințele sale superioare. — Chungking... Jim era uluit. Aceasta era genul de informație din care se hrănea imaginația sa, deși știa că Basie Înflorea rapoartele În beneficiul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
de departe putea Jim să pună cursele Înainte de a fi Împușcat de santinela japoneză din turnul de pază. Deși Îl plăceau, erau În stare să se joace cu viața lui. Era tipul cel mai special de umor american. Jim se clătina de oboseală, dorindu-și să se poată Întinde de-a latul la picioarele patului. Basie Îl urmărea așteptînd. De la fereastra lui, Îl văzuse probabil lucrînd În grădina spitalului și aștepta cîteva păstăi de fasole și roșii. Basie cerea Întotdeauna asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
se materializaseră. Era clar că domnul Maxted avea nevoie de ajutor și că spera că se va putea bizui pe Jim. Refuzînd cu Încăpățînare să coopereze, Jim ședea pe cutia lui de lemn, gîndindu-se la domnul Maxted, În timp ce arhitectul se clătina lîngă el. MÎinile lui palide, roase atîta Împins la cărucior, atîrnau În lături ca două steaguri albe. Oasele Îi erau ținute laolaltă mai mult de amintirile despre barurile și piscinele din perioada cînd era mai tînăr. Domnul Maxted era lihnit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Găsind o porțiune care o mulțumea, umplu o gamelă pentru soțul și pentru copilul ei. Doctorul Ransome formase un șir din oamenii care ședeau pe mal lîngă camioane și treceau din mînă În mînă vase cu apă pentru pacienți. Jim clătină din cap, uimit de tot acest efort. Era limpede că erau duși În altă parte, În așa fel Încît japonezii să-i poată omorî fără să fie văzuți de piloții americani. Ascultă cum soția celui de la Shell plîngea În iarba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Nantao, ca un grup de figuranți În lumina reflectoarelor studioului. În jurul lor, golfulețele și lagunele erau pline de apă galbenă ca șofranul iar conductele unei fabrici de parfum erau blocate de catîri și bivoli Înecați În aromele ei. Camioanele se clătinau Înainte, peste traversele de lemn. Jim se balansă pe șina de fier și se uită prin aerul serii la depozitele de cărămidă de lîngă chei. Un dig de ciment traversa rîul pînă la un far distrus. Prin binoclurile lor, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
plante de pe marginea drumului și mestecă frunzele acide. Un caporal japonez Îi escorta pe doctorul Ransome și pe doamna Pearce spre docuri. Debarcaderele și depozitele, care de la distanță păruseră intacte, fuseseră bombardate și erau aproape o grămadă de moloz. Fluxul clătina carcasele ruginite a două torpiloare trase lîngă digul de ciment și purta de colo-colo cadavrele marinarilor japonezi care zăceau printre trestii, la cincizeci de metri de locul unde se ghemuise Jim. Plini de hotărîre, mai mulți prizonieri britanici coborîră malul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
de marș. Bănui că erau plimbați prin diverse locuri ca să moară, dar el voia să rămînă pe stadion și să moară În fața Cadillacurilor albe. Jim șterse cu furie muștele de pe fața domnului Maxted. RÎzînd de doamna Vincent, Începu să se clatine pe genunchi, cum făcea cînd era copil, scîncind și bătînd monoton pămîntul. — Jamie... Jamie... Un soldat japonez patrula pe pista de zgură din apropiere. Trecu pe iarbă și se uită În jos la Jim. Iritat de zgomot, era gata să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
americană. Poate că ai văzut bomba de la Nagasaki. Da, am văzut bomba atomică. Ce s-a Întîmplat cu doctorul Ransome? Eurasiaticul păru uimit, dar Jim adăugă: — Și ce-i cu oamenii care au plecat În marș? — E rău, copile. Eurasiaticul clătină din cap, de parcă ar fi regretat că a omis ceva important. — Bombardamentul american, niște boli. Poate prietenul tău o să scape... Jim era gata să plece, cînd eurasiaticul se Întoarse de la lada de gunoi. Într-o mînă ținea o pereche de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
performanță care ar avea nevoie de o pistă de decolare mai mare decît cea de la Lunghua? Jim aștepta ca el să le facă semnale paznicilor de la picioarele pagodei. Dar japonezul era preocupat doar să cerceteze avioanele abandonate. Se opri și clătină din cap, iar Jim Își aminti din nou de tinerețea pilotului. De la izbucnirea războiului și pînă În urmă cu puține luni, fusese probabil un elev de școală, recrutat direct din clasă la academia de zbor. Jim se ridică și merse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
se așezară În jurul lui, fiecare ținînd o revistă, de parcă erau gata să participe la o discuție În grup despre războiul european. Price le trînti poarta În nas. Totul În jurul lui, cîmpia, orezăriile goale, chiar și soarele, păreau că-l enervează. Clătină din cap spre Jim și apoi văzu cutia Spam din mîna lui. — De unde ai asta? Tot ce pică În Lunghua ne aparține nouă! Urlă În chineză spre țărănci, bănuindu-le de complicitate la furt. — Tulloch... Fură din cutiile Spam! Descuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]