5,325 matches
-
Cultele publice se definesc pe baze teritoriale, cele private, pe baze personale. În exemplele aduse pentru cultele de stat este vorba despre: (a) Septimontium (11 decembrie), celebrat de și pentru montani, locuitorii munților Romei antice, printre ale căror grupuri sacrale conducătoare se află administratori (magistri) și preoți (flamines) (Varro, De lingua latina, 6, 24); (b) Paganalia, pentru locuitorii „satelor” din Roma; (c) Compitalia, pentru cei care se aflau În apropierea răspântiilor (compita); Paganalia și Compitalia sunt „sărbători mobile” a căror dată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
elenistică asistă la o elenizare masivă a vieții culturale și religioase a Urbei. Deci dacă crearea, fie ea și efemeră, a „imperiului” supranațional al lui Alexandru și mai ales formarea În Orient a unor structuri statale stabile Întemeiate pe suporturi conducătoare de origine greco-macedoneană, În interiorul cărora conviețuiesc etnii diferite unificate de referentul lingvistic și cultural, reprezintă un eveniment de Însemnătate epocală, nu vom trece cu vederea varietatea situațiilor confluente În panorama elenistică. În noutatea indubitabilă a unei Îmbinări nemaintâlnite de experiențe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
principale -, formulează acea doctrină care va reprezenta una dintre axele de susținere ale culturii și spiritualității lumii antice. În ea, noțiunea fundamentală de Logos, ca principiu care pătrunde totul, și ideea conexă de providență universală, destin (heimarmène) imutabil și forță conducătoare a Întregii structuri cosmice și a vieții omenești, configurează un cadru În care universalismul și individualismul Își găsesc fundamentul și justificarea teoretică și, totodată, impulsul decisiv pentru realizarea lor practică. În fața unei unice puteri divine stă individul, părtaș la rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sa lăuntrică, În măsura În care acceptă liber să urmeze legea imutabilă a Logos-ului, cel de-al doilea se realizează pe deplin În activitatea practică la care același Înțelept este chemat Într-un angajament În viața socială impus de aceeași forță divină conducătoare, Întregul ordonat, a cărei funcționare cere activitatea sârguincioasă a fiecăruia. Inspirația religioasă a stoicismului se traduce și Într-un efort de recuperare a patrimoniului tradițional al cultelor grecești și orientale, În special În dimensiunea lor mitică, dimensiune ce alimentează o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
filozofice și, totodată, religioase ale istoriei umane, deși Împrumutaseră abundent din patrimoniul cultural al „barbarilor”. 4. Religii etnico-naționale și cosmopolite: o tipologie istorico-religioasătc "4. Religii etnico‑naționale și cosmopolite \: o tipologie istorico‑religioasă" Dimensiunea specific religioasă a celor două linii conducătoare fundamentale ale elenismului, cosmopolitismul și individualismul, se exprimă În mișcarea de răspândire a numeroase culte În afara respectivelor lor ținuturi de origine și de adeziune la ele a unor indivizi ca urmare a unei alegeri personale și curând chiar și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imaginea zeiței Isis ca putere a suflului universal, stăpână a universului În dimensiunea ei cosmică și umană totodată și, după unele documente (Imnul lui Andros v. 171 sq., Imnul lui Kyme v. 55 sq., Apuleius, Metamorfoze, XI, 6, 15, 25), conducătoare a destinului astral, acea Heirmarmène care i se impunea omului din epoca elenistă și imperială ca o forță Întunecată și tiranică, față de ale cărei planuri era constrâns În mod dureros să se supună. Această prerogativă a lui Isisxe "Isis", care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
slavilor orientali provin de la diplomatul islamic Ibn Fadl³n (secolul al X-lea), care a condus o solie la bulgarii aflați pe Volga. El scrie că defunctul, dacă era o persoană obișnuită, era ars În barca sa; dacă era din clasa conducătoare, nu era ars singur pe ambarcațiunea sa, ci Împreună cu el erau arse și obiectele, animalele și soția sa. Peste cenușă se aduna pământ până se forma o movilă În care se Înfigea un stâlp cu numele defunctului. Fiind totuși improbabil
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de-a face doar cu o expresie a cruzimii războinice; astfel, mult mai semnificativ este cazul „prăzilor Îmbelșugate” de la Roma. După cum se știe, cu această sintagmă erau desemnate jafurile Întreprinse de conducătorul romanilor chiar după ce ucidea cu mâna sa un conducător dușman. Există doar trei exemple În toată istoria romană: Romulusxe "Romulus" care Îl ucide pe Acronxe "Acron", regele ceninensilor, Cornelius Cossus care Îl ucide pe Lars Tolumnius, regele cetății Veiig și Claudius Marcellus care Îl ucide pe Viridomar, regele insubrilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
septembrie 1924, „Îndemnul”. Subtitlul numărului din aprilie 1924 este „Revistă literară, științifică și folclorică cu un supliment francez și latin, a elevilor Liceului «Alexandru Papiu Ilarian» Târgu Mureș”. Director este René Larchet, profesor al Misiunii Franceze din România, iar profesori conducători sunt Arthur Dupont - directorul liceului, Nicolae Sulică, Ion Bozdog, Șerban Cioran. Suplimentele în limba franceză și latină însoțesc fiecare număr: „Pages françaises. L’Impulsion”, sub coordonarea lui René Larchet, și „Incitamentum”, coordonat de Nicolae Sulică. De la numărul din septembrie-octombrie 1925
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
care numai cele mai bune tradiții ale jurnalisticii est-europene o pot oferi. El îi anatemiza tunător pe detractorii României și se delecta bătîndu-și joc de numele de familie al adversarului (chiar dacă și el era victima aceleiași practici). Se referă la conducătorii bolșevici evrei folosind numai numele lor anterioare: Troțki "Bronstein", Maxim Litvinov "Meier Valahul". Și Căpitanul Gărzii de Fier, Codreanu, devine Zelinschi (numele presupușilor lui strămoși ucraineni); revizioniștii, politicienii și chiar istoricii unguri sînt menționați cu vechile lor nume germane sau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
București. Actorii urmau să fie amatori din rîndul boierilor, iar încasările urmau să fie donate pentru opere caritabile. Iorga își dădea seama de disprețul elitei pentru limba și literatura română și față de țărănime. Limba franceză consituia o barieră între clasele conducătoare și restul națiunii. Într-adevăr, Iorga considera punerea în scenă a unei piese în limba franceză la Teatrul Național o manifestare evidentă a disprețului pentru mișcarea "sămănătoristă" condusă de el. Cu cîteva zile mai înainte publicase un articol în "Epoca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era vreme pentru urmărirea intereselor de clasă și dedarea la jocurile politicianismului; împrejurările erau prea serioase pentru aceasta. Astfel încît criza s-a atenuat. Ion Mihalache a calificat ulterior reforma agrară drept un fel de "supapă de siguranță" pentru clasa conducătoare. Care a funcționat eficient, într-adevăr. Nu numai că soldatul țăran român a rămas neclintit în mijlocul spectacolului demoralizator zilnic al destrămării Armatei Ruse, dar acest soldat a rămas neclintit și în timpul întregii răzvrătiri revoluționare dintre 1917 și 1920, România fiind
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tradițional al Regatului Ungariei). Iorga, cu simțul său al istoriei, ar fi trebuit să țină seama de impactul evenimentelor asupra ungurilor al loviturii cutremurătoare, al șocului pierderii a o mie de ani de vechi patrimoniu! și nu numai asupra claselor conducătoare! Luptînd împotriva tratatelor de pace de la Versailles, ungurii erau îndepărtați de clasele conducătoare și atrași în masă de Partidul Social Democrat (și chiar de ilegalul Partid Comunist). Pierderea a două treimi din Ungaria istorică și a unei poziții de importanță
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să țină seama de impactul evenimentelor asupra ungurilor al loviturii cutremurătoare, al șocului pierderii a o mie de ani de vechi patrimoniu! și nu numai asupra claselor conducătoare! Luptînd împotriva tratatelor de pace de la Versailles, ungurii erau îndepărtați de clasele conducătoare și atrași în masă de Partidul Social Democrat (și chiar de ilegalul Partid Comunist). Pierderea a două treimi din Ungaria istorică și a unei poziții de importanță europeană (elementul maghiar domina în Imperiul austro-ungar) în schimbul uneia de relativă insignifianță, și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-și dovediseră valoarea și cărora li se promisese dreptul de a participa la viața politică a țării. Atît cei pasivi cît și cei activi din generația tranșeelor trăiseră pe propria lor piele în război efectele corupției și ale ipocriziei claselor conducătoare. Acum aspirau cu toții la ceva total nou în România Mare. Să ne amintim de vizita făcută în 1917 de Șeicaru acasă la Iorga, ocazie cu care a exprimat speranțele acestei generații. Și de scrisorile pe care mulți i le scriau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
practic nimic între a plănui o acțiune și a o duce la îndeplinire, atunci aceasta era o Magna Carta a violenței. Violența nu era necunoscută în România și regimul liberal apela adesea la ea, considerînd-o drept un monopol al clasei conducătoare. "Noul naționalism" a sfidat pentru prima oară acest monopol, cu consecințe groaznice. În zonele mai umbrite, sesizăm printre studenții naționaliști din România simptome mai familiare nouă astăzi decît acum cîteva zeci de ani: apariția "studenților de profesie", care dădeau impresia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
semăna cu Occidentul, unde era loc suficient pentru conviețuirea "vechii" și "noii" intelectualități, ci mai curînd cu situația coloniilor din Lumea a Treia. Noua intelectualitate s-a ridicat cu scopul de a lupta împotriva celei vechi, care constituia totodată clasa conducătoare. Din momentul restaurării de către Brătianu a vechiului sistem, acești studenți au luptat împotriva clasei conducătoare (cu coloana ei vertebrală economică, evreii, protejați de Constituție și de regimul liberal) care bloca viitorul nou apărutei intelectualități. Iorga nu era deloc îngrijorat de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
curînd cu situația coloniilor din Lumea a Treia. Noua intelectualitate s-a ridicat cu scopul de a lupta împotriva celei vechi, care constituia totodată clasa conducătoare. Din momentul restaurării de către Brătianu a vechiului sistem, acești studenți au luptat împotriva clasei conducătoare (cu coloana ei vertebrală economică, evreii, protejați de Constituție și de regimul liberal) care bloca viitorul nou apărutei intelectualități. Iorga nu era deloc îngrijorat de superproducția de pseudointelectuali. A replicat ziarului "L'Indépendence Roumaine", "care era îngrijorat de apariția unui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
după 1918, crahul bursier din 1929 și marea criză care i-a urmat, șomajul, capitalismul de tip laissez-faire, ale cărui inegalități, ineficiențe și nedreptăți i-au făcut pe mulți să cadă În capcana autoritarismului; aroganța și indiferența sfidătoare a elitei conducătoare și incompetența unei clase politice inadecvate) păreau să izvorască toate dintr-un deficit de organizare a societății. Pentru a funcționa și a-și recăpăta prestigiul, democrația trebuia să fie planificată. Se consideră uneori că această credință În planificare, o veritabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Tito de a lua parte la a doua conferință a Kominformului. Ruptura s-a consumat apoi la respectiva conferință, pe 28 iunie 1948, printr-o rezoluție oficială ce excludea Iugoslavia din organizație sub pretext că refuza să recunoască rolul conducător al Armatei Roșii și al Uniunii Sovietice În eliberarea țării și În transformarea ei socialistă. Oficial, guvernul de la Belgrad era acuzat că duce o politică externă naționalistă și ia măsuri eronate pe plan intern. În realitate, Iugoslavia era echivalentul internațional
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și un obstacol, temându-se de influența-i corozivă asupra loialității și obedienței altor partide și regimuri comuniste. Kominformul bătea monedă, În ziarele și publicațiile sale, pe „ascuțirea luptei de clasă În tranziția de la capitalism la socialism” și pe „rolul conducător” al Partidului, dar risca astfel să le amintească oamenilor că exact acestea fuseseră principiile Partidului Iugoslav după 1945. De aici cealaltă temă omniprezentă, loialitatea față de Stalin și Uniunea Sovietică, respingerea tuturor căilor „particulare” sau „naționale” spre socialism și imperativul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de supunerea neclintită a sateliților vecini, iar pentru asta nu avea decât o soluție: mai Întâi, Partidul trebuia să-și asigure monopolul puterii. După cum prevedea Constituția maghiară din august 1949, el trebuia să-și asume și să mențină un „rol conducător”, eliminând sau absorbind celelalte formațiuni politice. Partidul devenea singurul mediu al mobilității sociale, comandând și Împărțind - prin controlul curților judecătorești - dreptatea. Inseparabile de stat, ale cărui instituții le monopolizase, recipiente ale ordinelor directe de la Moscova, partidul local și aparatul securității
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Polonia și Ungaria erau evrei, ca și economiștii, lucrătorii din administrație, jurnaliștii de marcă și teoreticienii partidului. În Ungaria, șeful partidului era evreu (Mátyás Rákosi), iar În România, Cehoslovacia și Polonia nu liderul Însuși, dar majoritatea celor din nucleul conducător erau evrei. Comuniștii evrei din Întregul bloc sovietic Îi datorau totul lui Stalin. Nu erau bineveniți În țările În care se Întorseseră, adesea după un lung exil: nici ca evrei, nici În calitate de comuniști. Războiul și ocupația accentuaseră ostilitatea populației locale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În schimb foarte mult. Primul pas În criza Berlinului a fost făcut la 10 noiembrie 1958, când Hrușciov a declarat public, la Moscova, adresându-se puterilor occidentale: Imperialiștii au transformat chestiunea germană Într-o sursă permanentă de tensiune internațională. Elitele conducătoare ale Germaniei Occidentale fac tot posibilul să stârnească pasiuni militare Împotriva RDG... Cuvântările cancelarului Adenauer și ministrului Apărării Strauss, dotarea nucleară a armatei federale și diferitele exerciții militare sunt, toate, semnele unei tendințe clare În strategia elitelor vest-germane... A sosit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ieșit din Commonwealth pentru a putea menține guvernul bazat pe apartheid instaurat În 1948. Patru ani mai târziu, În Rhodesia de Sud Învecinată, coloniștii albi au proclamat În mod unilateral independența și guvernarea autonomă a țării. În ambele țări, minoritatea conducătoare a mai reușit timp de câțiva ani să suprime fără milă opoziția internă. Însă Africa de Sud era un caz aparte. În alte locuri - de exemplu, În Africa de Est - comunitățile de coloniști albi, care aveau privilegii similare, și-au acceptat soarta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]