5,771 matches
-
cu succes grație cuvintelor și aptitudinii lor de a... dezinforma. Ceea ce a scos la iveală „dulapul” vor acoperi din nou, întotdeauna, cuvintele. Dar cui i se datorează, de fapt, această flagrantă contrazicere a realității? Doar unui discurs bine articulat și convingător? Nu cumva și nevoii de iluzii, de iluzionare? Cu această incertitudine se încheie orice comedie de bulevard unde dispozitivul de supraveghere a funcționat perfect, dar fără efecte imediate: revelațiile au rămas fără urmări. Nimic nu trebuie luat de la capăt, nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
va lovi receptorul. Puterea înseamnă să decizi pentru celălalt, subiect pasiv, plin de reverență și gata să-și dea consimțămîntul. Acesta, se presupune, pleacă urechea la conținutul mesajului și i se lasă răgazul, totuși, să judece realitatea, autenticitatea sau farmecul convingător al mesajului primit. Emițătorului îi revine datoria să se descurce pentru a-l face accesibil. 1. Primele analize: dominația emițătorului Modelul behaviorist al unui stimulus exterior și al unui răspuns este cel care prevalează aici. Un reflex cvasicondiționat la mesaj
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
iau atunci exemplul jojei de ulei care stă fie "bine", fie "prea jos". În primul caz, conducătorul nu face nimic; în al doilea caz "un program este declanșat pentru remedierea necesară (să aduci mașina la mecanic pentru reparat)". Comentariu foarte convingător. Acest exemplu ilustrează, de asemenea, modul în care putem simplifica comunicarea înlocuind normele rezultate satisfăcătoare cu criterii de optimizare. Nu am ști să direcționăm mai bine comunicarea asupra informației în sensul cvasi-matematic sau cibernetic al termenului. Comunicarea informativă, iată ceea ce
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
S-au propus reguli practice privind proporțiile și dispunerile spațiale. S-au formulat judecăți intuitive asupra echilibrului și dezechilibrului. Au fost trasate tot felul de cercuri și săgeți pe reproducerile după opere de artă. Multe dintre aceste scheme păreau mai convingătoare decât altele, dar majoritatea lor foloseau doar în cazul anumitor opere de artă sau anumitor stiluri. Dar nici nu se căutau principii în compoziție aplicabile în egală măsură edificiilor, sculpturii și picturii, artelor plastice și celor decorative, indiferent de locul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Orice modificare a formei sau a poziției ar schimba totuși centrii compoziției sau ar crea alții noi. În figura fetei care și ridică cămașa peste piept, aparținând lui Reg Butler, brațele ridicate, amplificând zona capului, ridică întreg corpul atât de convingător, astfel că sculptorul are posibilitatea de a pune figura avântată într-un mod destul de credibil pe o bază din bare metalice, și nu pe una compactă. Puterea atracției excentrice inferioare este diminuată atunci când masa principală a sculpturii este clar detașată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
spațială, fie fizic, fie doar perceptiv, privitorul este supus unor influențe care trebuie menționate aici. Pentru a sugera adâncimea unui peisaj, de exemplu, pictura trebuie să depășească caracterul plat al pânzei. Dacă totuși efectul de adâncime al picturilor poate fi convingător, faptul se datorează în parte dinamismului privirii observatorului. Deoarece vectorul privirii întâlnește planul picturii perpendicular, el se străduiește să continue în aceeași direcție pentru a străbate astfel dimensiunea adâncimii. Privirea conferă compoziției picturale o axă suplimentară, care întărește orice vector
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ramei, ci mai degrabă de greutatea și localizarea centrilor furnizați de obiectele pictate. Când principala greutate a unui obiect se înscrie în limitele ramei, contează prea puțin dacă părțile periferice devin invizibile. Dacă totuși părțile date ale unui obiect sugerează convingător un centru în exteriorul ramei, respectivul, deși nevăzut, va participa cu ponderea și localizarea sa la jocul forțelor compoziționale. Formate dreptunghiulare Formatul și orientarea spațială a ramei sunt determinate de natura picturii, influențând la rândul lor structura picturii. Știm deja
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
să așeze pe Fecioara cu copilul în mijlocul unei mulțimi de participanți, fără a o distinge vizual prin mărime sau prin detașare spațială. Pictorul nu avea nici un motiv să se teamă că ea se va pierde. Se putea încrede în geometria convingătoare a tondoului pentru a o indica pe ea ca piesă centrală a scenei. Poziția centrală poate conferi dominanță figurii copilului Hristos chiar atunci când, așezat în poala mamei sale, el ar putea fi redus la o poziție subordonată. În Madona cu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a îndrăgit cercul ca fiind forma perfecțiunii cosmice, în timp ce faza manieristă a Barocului și-a ales elipsa puternic încordată care contrapune ambivalența rotunjimii extensiei. Este drept că elipsa deține o simetrie stabilizatoare proprie. Derivarea sa din cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde către circularitate. Pictorul sau arhitectul pot selecționa o anumită formă dintr-o serie de elipse, fiecare cu propriul caracter și propria expresie. Pe măsură ce elipsa devine mai lungă și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o ramă dreptunghiulară. Similar, Jacques Charlier o așază pe Leda în partea stângă, iar lebăda în dreapta (figura 54). În ovalul vertical, ponderea focarului superior poate fi folosită, după cum menționam, pentru a reprezenta ca dominant capul unei persoane portretizate mult mai convingător. Deși zona centrală a pânzei poate fi ocupată, de exemplu, prin decorarea piepturilor bărbaților și femeilor, precum și prin jocul mâinilor, capul, încununat de bolta superioară, deține centrul superior destul de ferm. Dimpotrivă, un grup de persoane poate ocupa capătul inferior al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Caravaggio (figura 67) arată ca și cum ar fi decapitată - un efect șocant sporit de ponderea compozițională a centrului de echilibru care este atât de clar stabilit de mâinile împreunate. Această centricitate puternică face ca deviația capului să fie cu atât mai convingătoare. Am arătat mai devreme că poziția centrală poate fi folosită de artist pentru a arăta care parte a compoziției trebuie să fie socotită mai importantă. Când subiectul este întâlnirea dintre Oedip și Sfinx, atenția poate fi concentrată asupra oricăreia dintre
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nodale. În adâncime, racursiunile creează astfel de contractări. Un cal ce stă liniștit câștigă intensitate vizuală atunci când este văzut din față sau din spate mai mult decât lateral. În plan frontal, îndoirea încheie turilor corpului uman oferă exemplul cel mai convingător. Figura femeii așezate din Dejun pe iarbă a lui Manet (figura 97) este cuprinsă într-un triunghi. Corpul, brațul, picioarele formează unghiuri ascuțite în diferite direcții. Cotul acoperă genunchiul, mâna este foarte mult îndoită la încheietură și ține bărbia, iar
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
iar centrul de echilibru se află nu numai la o anumită distanță de noi, deasupra mijlocului podelei, ci și în mijlocul suprafeței pe care este zugrăvită imaginea. Tot astfel, băutorii de absint ai lui Degas (vezi figura 113) sunt atât de convingător strâmtorați deoarece mesele îi intersectează perspectival. Colțurile meselor pe care le-am descris ca străpungând-o pe femeie devin din unghiuri drepte unghiuri ascuțite prin iluzia proiecției optice. Acum trebuie să luăm în discuție consecințele compoziționale ale interacțiunii dintre proiecție
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
frontală tinde să aibă o adâncime, iar spațiul tridimensional este întotdeauna supus unei comprimări a perspectivei. În mod normal, percepția unui privitor oscilează undeva între cele două. Faptul este valabil și în spațiul fizic, în care percepția adâncimii este mai convingătoare. Privind în lungul navei unei biserici tradiționale, vedem adâncimea interiorului oarecum contractată, iar coloanele și pereții reducându-și dimensiunile și îndreptându-se către un punct de fugă. Totuși, ceea ce vedem este destul de aproape de realitatea obiectivă, pentru a ne permite să
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca fiind paraleli și coloanele ca având toate aceeași mărime, iar podeaua arată destul de veridică pentru a păși de-a lungul intervalului fără ezitare. Într-o pictură cuprinzând aceeași vedere, raportul va fi invers. Convergența perspectivală va fi mult mai convingătoare, spațiul mai comprimat, dar chiar și așa rămânând efectul adâncimii. Deși diferența dintre cele două vederi nu se ridică la un ori-ori, noi o vom percepe. Priviți la cele două figuri schițate după una dintre picturile lui Degas (figura 115
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
acasă câteva replici neutre, care să nu vă angajeze, eventual rețineți și repetați ultimele cuvinte rostite de gospodinele respective. Exemple: aprobați sau dezaprobați din cap, în funcție de mesajul nonverbal al gospodinelor pe care le spionați; vă puteți însoți gesturile de replici convingătoare precum: „Desigur, e grozav“ sau „N-am pomenit așa ceva“. Vă mai sfătuiesc să urmăriți prin piață grupurile de gospodine care transmit nonverbal mesaje aprobatoare; este un approach eficient pentru că acolo se face schimb de know-how casnic valoros. Grupurile de gospodine
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
și-l aprobau respectuos. Nu exagerase cu nimic, m-am convins cu propriile papile gustative chiar în acea seară... Eu - nemâncată și în căutarea unui extraterestru; el - destul de arătos, dominant ca un super-CEO, orientat spre arta culinară și teribil de convingător... Ce-ați fi făcut în locul meu? Despre erori ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici; pe de o parte, sunt prea multe ca să le putem epuiza, pe de altă parte, mă apucă și râsul când îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de a persevera În acțiunea de ajutorare a persoanelor cu dificultăți, indiferent cine sunt acestea și care sunt dificultățile lor, că Aptitudinea de a putea face față dificultăților cu care se confruntă ceilalți, de impunere a autorității de a fi convingător și de un real folos, dă Aptitudinea de a pune lucrurile În mișcare, de a-i convinge pe ceilalți de necesitatea și importanța ajutorului persoanelor În dificultate, de a deține direcția acțiunilor de ajutorare, eă Aptitudinea de impunere În fața celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
oboseală, coparticipare afectivă, intelectuală și morală, kă Aptitudinea de a proteja persoanele aflate În stare de dificultate și de a dori restaurarea acestora. lă Aptitudinea de a comunica, de a realiza cu ușurință, direct, imediat, relații interpersonale, de a fi convingător și de a se adapta cu flexibilitate camaleonică la diferitele tipuri de persoane sau de situații dificile. Să analizăm În continuare tipurile de persoane care au nevoie de ajutor În situații de dificultate. Tipurile de persoane cu dificultăți În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Pardon”), ori la „traduceri” ale unor imagini prin altele, deduse din observații personale („Cum larme/ De piano/ Ca ploaia,/ Sau ca violine țipînd/ Ca pentru momițe...”) 5). Mintea încearcă să suplinească atrofia sentimentelor, dar rezultatele nu sînt dintre cele mai convingătoare. Particule poetice Fără îndoială, există o fascinație a colosalului și alta a miniaturalului, în artă și poezie. Cutare pictează sau cîntă muntele, oceanul, fluviile, iar cutare lucrurile microscopice, pomenind de moleculă și de atom. în literatura romînă, cuvîntul din urmă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a aprobat sau le-a dezavuat? Singurul lucru sigur e că, publicistic, tăcerea lui „a omorît” interesul față de ele. Și astfel, perioade destul de lungi, a fost „lăsat în secret”, ceea ce înseamnă uitat. Am impresia că n-am fost suficient de convingător cînd m-am îndoit (v. Dosarul Bacovia, II, p. 92 și 491) de valabilitatea acestei fraze a d-lui Nicolae Manolescu, deseori citată: „Dintre poeții romîni, Bacovia e singurul care s-a coborît în infern”. O metaforă ingenioasă, fără îndoială
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
efort de identificare a elementelor „bacoviene” în peisajul actual ajunge la rezultate dezamăgitoare. Pe de altă parte, nu lipsa evocărilor (în afară doar de a celor bune) se resimte cel mai acut în bibliografia despre poet, ci lipsa de explicații (convingătoare pentru toți) a „fenomenului Bacovia”, de la geneză pînă la efecte. M-am decis: mîine voi vorbi despre necesitatea unor atare contribuții’’. în timp ce alții și-au regizat gloria, Bacovia nu și-a regizat nici situația de marginal, deși aceasta se preta
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a fost prezentată, pînă acum, în două opere de fabulație literară, scrise de Cezar Petrescu 36 și Gh. Tomozei 37. Augustin Z. N. Pop a făcut cîteva încercări de a o prezenta documentar, dar a ajuns la niște concluzii deloc convingătoare și chiar imposibile 38. După aceea, și G. G. Ursu a încercat unele cercetări, dar s-a oprit la o concluzie foarte cuminte: Totul rămîne sub semn de întrebare, în perspectiva unor investigații viitoare, care să desvăluiască misterul biografic al
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
36. Pesimismul stoic pe care l-a cultivat ulterior în Memoriile lui Hadrian și în Piatra filozofală ieșise la suprafață aici. Dar prezen tarea a ceea ce ea numise senzualismul lui Pindar, indiferent cât de religios sau ritualistic, este mai puțin convingătoare decât evaluarea ei sumbră a posibilității mântuirii. ANDRÉ GIDE (1869-1951) a fost un scriitor francez prolific, care a abordat toate formele literare și a câștigat în cele din urmă Premiul Nobel pentru Literatură. Stilul lui a fost clasic și maiestuos
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
din lumea antică. Dar în fond ea a studiat caracterul, nu veridicitatea Imperiului Roman târziu. În calitate de romancieră franceză postromantică, conștientă că scrie un roman istoric, totuși bazat pe izvoare, ea încă și-a dorit cu ardoare un împărat coerent și convingător. Îl văzuse tot atât de modern pe cât de antic; i-a dezlegat monumentalele dileme psihologice. Nici măcar Freud nu ar fi putut depăși rezultatele ei. Trei ani de scris continuu o învățaseră pe Yourcenar că, deși se apucase să scrie o operă de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]