5,318 matches
-
publicistica eminesciană este întregul ei, am putea spune parafrazându-l pe Constantin Noica 159: unele sau altele dintre articole pot constitui o dezamăgire, prin tonul virulent și patosul care excede cadrele unui limbaj obiectiv, dar publicistica eminesciană în ansamblul ei copleșește prin amploarea problematicii abordate și prin varietatea mijloacelor de expresie utilizate. Totul intră în atenția gazetarului, de la evenimentele de politică internă la aspectele politicii externe, de la studiile demografice la analizele economice, de la faptele de istorie la civilizație și cultură, de la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
autoritatea unora dintre interpreți. Ce șansă mai poate avea un cercetător să acceadă la lumea de sensuri a textului eminescian? Ce posibilitate există să străbați platoșa de judecăți formulate de-a lungul timpului în legătură cu creația geniului? Cum să nu fii copleșit de personalitatea celui care pune pietre de hotar în cultura românească? sunt întrebări care preced demersul analitic, obligând la identificarea unor soluții legitimante. "Să vorbim despre Eminescu dinlăuntrul lui", propune Dumitru Irimia într-unul dintre interviuri, îndemnând comentatorii să se
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
eminesciene poate părea o întreprindere aventuroasă pentru orice cercetător, date fiind multitudinea exegezelor și autoritatea unora dintre interpreți. Ce posibilitate există să străbați zidul de (pre)judecăți ridicat de-a lungul timpului în jurul creației lui Eminescu? Cum să nu fii copleșit de personalitatea creatoare a celui considerat "omul deplin al culturii românești"505? sunt întrebări care preced demersul analitic, obligând la identificarea unor răspunsuri legitimante. O soluție în acest sens oferă Dumitru Irimia care, într-unul din interviurile sale, ne îndeamnă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Și le-au dat și pe acelea. Atunci au încetat să-i mai lovească și i-au lăsat să plece goi. Unul dintre acei frați mi-a povestit că de cincisprezece ori a trebuit să renunțe la izmene; și, deoarece, copleșit de pudoare și de rușine, îi părea rău mai mult de izmene decât de celelalte haine, și-a mânjit izmenele cu balegă de boi și cu alte mizerii, astfel încât ciobanii, cuprinși de scârbă, nu le mai luau. Și după ce au
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
au mărturisit în mod public, în fața cardinalilor, ceea ce văzuseră și, ulterior, așa cum s-a spus, au fost trimiși la papă, care i-a reconciliat totalmente. 116. O, cât de profund erau angajați în ceea ce făceau, o, cât de suav erau copleșiți de darurile dumnezeiești, o, cât de mult au fost cinstiți cei care au putut afla sfat în îndoielile lor, alinare în supărări, exemplu și îndemn în situațiile cele mai grave de la asemenea persoane, ce aveau pârga darurilor Duhului Sfânt (Rom
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fost revelat într-o viziune Sfântului Francisc. Se afirmă de fapt în capitolul al III-lea din Legenda sa: «Într-o zi, pe când se afla într-un loc retras și plângea cu mare amărăciune anii din trecutul său, a fost copleșit de bucuria Duhului Sfânt, care l-a asigurat de iertarea deplină a tuturor păcatelor sale...» (p. 141-143). Al patrulea motiv se datorează faptului că același lucru i-a fost revelat abatelui Ioachim care, vorbind despre cele două ordine viitoare, afirmă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
studiului. Avea o față de înger, mereu grațioasă și fericită. Era generos, amabil, umil, blând, binevoitor și răbdător. Un om de mare evlavie și rugăciune, îngăduitor și milostiv. Celebra în fiecare zi cu atâta evlavie, încât cei ce asistau se simțeau copleșiți de har. Predica cu o așa fervoare clerului și fraților, încât cei ce-l ascultau se emoționau până la lacrimi, după cum am putut vedea de mai multe ori. Era foarte elocvent și nu se încurca niciodată. Deținea o cultură optimă, fiindcă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a spus într-o zi că reușise să adune împreună doar puțină pâine uscată. Prin urmare, s-au așezat în fața ușii bisericii, au mâncat pâine și au băut apă. Apoi, au intrat în biserică și Francisc a simțit că este copleșit de o bucurie mare. De aceea, timp de mai bine de o oră a rămas în biserică, dar celălalt frate se plictisea. La un moment dat, fratele l-a întrebat pe Fericitul Francisc cum se simțea, iar el a răspuns
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pentru dosare și cu plantele din ghivece. Am muncit cu hărnicie preț de câteva ore până ce totul părea cum trebuie. Am zâmbit În timp ce plecam, anticipând comentariile Ă oare niște laude din toată inima? Ă care aveau cu siguranță să mă copleșească luni. Aproape că-i puteam auzi cum declarau la unison cât de perspicace și de grozav sunt În calitatea mea de manager. Luni dimineață, am ajuns devreme pentru a vedea reacția fiecăruia la „lovitura” managerială de geniu. Mare greșeală mai
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
o dată sau de două ori pe an. Ea trebuie să fie o componentă nelipsită a mediului de lucru. 2. Folosiți-vă umorul În situațiile provocatoare de stres. John Cleese, umorist și actor, spune că o problemă care amenință să ne copleșească poate fi deseori redusă la proporțiile ei reale cu ajutorul umorului. 3. Faceți În așa fel Încât munca să fie o celebrare a talentelor fiecăruia. Aflați ce talente au angajații dumneavoastră, cum și le folosesc În afara serviciului și Încurajați-i să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
dezgust (o adorație Întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală. Heliade este mai mult decît alți poeți ai timpului un moralist neînduplecat, la mînie (Ingratul, Un muieroi și o femeie, În fabule) scoate urlete de indignare. Își copleșește, realmente, adversarul prin aluzii din ce În ce mai compromițătoare pînă ce poemul devine un blestem teribil: „Să urli de turbare cînd ți-or cădea blesteme A două inimi calde ce tu le-ai dezunit Și-n viața de acuma, și-n cea de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Imn la dragoste (1838), scris după un cutremur teribil, poetul substituie sentimentului erotic evlavia creștină, zicînd că „dragostea e Domnul”. Heliade e cel dintîi la noi care scrie poema leagănului și a neliniștii paterne În fața pruncului bolnav. Erosul este aici copleșit de simțul datoriei morale: „Copilul se deșteaptă; l-amenință răceala Și mama Îl lipește de chiar inima sa...”. O dedicație din 1839, La Elvira, este mai Întunecat romantică, mai agitată. Ea adună semnele lirice ale epocii: lacrimile, suspinele, salcia plîngătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acele, „dulci (...) ceasuri de extaz și gîndire”, aici ideile sînt „drepte și Înalte”, la sunetul clopotului „credința se deșteaptă În omul rătăcit”. Dumnezeu Însuși, marele simbol al justiției, este de față („Dumnezeu ce de față pe cruce se arată”) și, copleșit de atîtea semne, omul, Într-un moment de revelație, se caută pe sine: „În minutele-acelea cînd sufletul gîndește, CÎnd omul se coboară În conștiința lui, Ca unei inimi care cu noi compătimește Frățeștei ei lumine durerea mea supui.” Consecvent, Grigore
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În poeme o euforie a albului, o obsesie a virginalului din materie, o acumulare de moliciuni, jocuri, gesturi grațioase care se transformă repede Într-o adevărată teroare. O isterie a albului, dulcelui, răsfățului etc. Spațiul liric este, În orice caz, copleșit de: ...„culori suave, magice, divine ce Încîntă ochii, inima Îmbăt”... Bolintineanu părăsește valea romantică, nu rămîne fidel nici stîncii singuratice, mîndre, fantezia nu se leagă de cîmpie sau de colină, n-are apetit pentru o categorie specială a realului; imaginația
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Toate corpurile din cele trei universuri (uman, vegetal, animal) exală parfumuri dulci și efectul lor imediat este dezmierdarea. „Sorbirea” deschide poarta voluptăților secrete. Natura bosforiană este, În egală măsură, incitantă și sedativă: incintă privirea, dezmiardă urechea, mărește apetitul pentru voluptate, copleșind În același timp, sufletul, moleșindu-l, silindu-l să se retragă din vîrtejul vieții exterioare. O pleoapă grea cade peste materia În fierbere. Un ochi dedat cu perversiunea plăcerii se deschide În interiorul acestui „eden al lumii” În care Își plasează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și brațul de oțel. Un lirism al sinecdocei. Inima bravă și brațul tare stau față În față cu o păgînitate amorfă, indistinctă, urîtă... Jder Nistor, vînătorul, intră-n turci „năpraznic cum intră În cîrd omorul”. Eroul lui Alecsandri este totdeauna copleșit de numărul adversarilor, copleșit dar nu Înfrînt: obstacolele se dovedesc, la urmă, a fi trepte ale izbînzii sale. Se observă ușor că Alecsandri mobilizează În poemele istorice și patriotice o geografie specifică, o geologie grandioasă, o faună ce simbolizează forța
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Un lirism al sinecdocei. Inima bravă și brațul tare stau față În față cu o păgînitate amorfă, indistinctă, urîtă... Jder Nistor, vînătorul, intră-n turci „năpraznic cum intră În cîrd omorul”. Eroul lui Alecsandri este totdeauna copleșit de numărul adversarilor, copleșit dar nu Înfrînt: obstacolele se dovedesc, la urmă, a fi trepte ale izbînzii sale. Se observă ușor că Alecsandri mobilizează În poemele istorice și patriotice o geografie specifică, o geologie grandioasă, o faună ce simbolizează forța și măreția (unele care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
interior. Asta și vrea să sugereze Conachi: resemnarea În delirul (potopul) nenorocirii, plăcerea de a trăi pe buza prăpastiei. Toate versurile sînt jeluitoare, toate vorbesc de un „aht”, de un chin cotropitor, incit imaginea finală este aceea a unei existențe copleșite de o mare pasiune. O pasiune devastatoare care atinge toate compartimentele și funcțiile ființei: fiziologice, psihice, spirituale. Să vedem Întîi dezastrul global. O senzație, Întîi, de cădere, de „clătire” a sufletului, de zmintire, apoi, a lucrurilor: „Toate-au lipsit de la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
urmă, într-o scenă de cea mai pură factură melodramatică, pe care merită s-o detaliez nițel. Deși conștient de propria lașitate, care-l făcea să fugă de responsabilitate și să caute dinadins suferința în dragoste, umilitul Bizu e prea copleșit de importanța momentului și izbucnește în lacrimi în prezența femeii, impresionat atât de gândul inevitabilei despărțiri, cât și de melodia sfâșietoare a unei romanțe sentimentale executate tocmai atunci, în apropiere, la o flașnetă. "Valul muzicii" precizează cu claritate raporturile dintre
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de lectură, fiind tributar unui model livresc. Vezi observațiile Ligiei Tudurachi, în op. cit., capitolul "Teroarea și violența citatului", pp. 65-75: "Între amintire și citat relația e la Lovinescu atât de strânsă încât devine exclusivă. Citatul invadează spațiul intim al personajului, copleșindu-l, tinzând să acopere tot spațiul memoriei. Emergența fragmentelor livrești pune stăpânire pe orizontul amintirii, epurându-l pe reziduuri subiective. [...] Paradoxul relației personajelor lovinesciene cu citatul stă în implicarea deopotrivă a unei interiorități și a unei realități exterioare. Personajele nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nebulozitatea imagistică specifică dezagregărilor vizionare expresioniste. Premoniția sfârșitului răsună obsesiv: „Cu ultimul răsuflet al muribundului mi-am amestecat respirația,/ Din sursele de pe urmă ale ființei își trage seva poemul meu” (De mai puțină crezare). Chiar și în relația erotică expierea copleșește trăirea sentimentului („Sunt locuit de tine ca de moarte” - Nespusul), totuși pasul apropierii de ființa iubită emană candoare și o emoționantă delicatețe („Cortul tău e o piramidă cenușie/ Al cărei lacăt îl deschid cu o floare” - Mască). Fără să fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
tendință considerată în Occident ca depășită, perimată, un semn sigur de amatorism și diletantism. Sinteză deci pe toate planurile. Inclusiv sau mai ales, în foarte multe cazuri între referințele străine și românești. În politologie, filozofie, teoria literaturii etc. unde suntem copleșiți adesea de valuri-valuri de trimiteri străine, insuficient sau deloc adaptate și elaborate, integrate și aplicate realităților și datelor românești corespunzătoare. De unde, o a treia valoare dar la fel de bine îi putem spune și atitudine intelectuală și anume principiul selecției critice. Enciclopedism
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
cultură și meșteșug. Mulți poeți tineri sunt Încă ispitiți să ia totul de-a gata. E deajuns să apară Într-o revistă un poem de oarecare răsunet ca Lazăr de la Rusca pentru ca săptămâni de-a rândul publicațiile literare să fie copleșite de nenumărații Lazăr de la Rusca, din care, din păcate, niciunul nu atinge, darmite să depășească vigoarea și cuprinsul originalului. Sărăcia de idei duce implicit la o sărăcie a formei - de aici prozaism, platitudine și toate limitările care reduc poezia la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
știe așadar să creioneze tipuri vii, care se țin minte. (Ă). Ultimele capitole ale romanului sunt, În special, expeditiv tratate, deși perioada pe care o Îmbrățișează romanul e cea mai bogată În evenimente semnificative. Tocmai bogăția acestor evenimente l-a copleșit pe autor, care reduce În felul acesta narațiunea la o prezentare grăbită, reportericească a evenimentelor nude, fără nici o preocupare de a transfigura materialul În mod artistic. (Ă). În finalul romanului aflăm cu surprindere că În lagăr a stat - cât timp
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
seniorale, instaurate în decursul secolului al XI-lea în contextul marelui elan care transformă lumea rurală sînt numite de textele contemporane "exacțiuni", "obiceiuri proaste". Condiția țăranilor. Oare pentru atîta lucru trebuie să facem cel mai sumbru tablou al condiției țăranului, copleșit sub greutatea atîtor "exacțiuni", la care se adaugă *dijma în folosul Bisericii? S-ar părea că nu, și aceasta pentru o mulțime de motive de ordin economic și social. Din punct de vedere economic, țăranii nu au fost numai artizanii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]