7,183 matches
-
din verzii ramuri Copii - ciobani de turme, moșnegi - păstori de neamuri Și au întins moșia spre răsărit și-amiaz Pîn-unde marea sfarmă de țărm al ei talaz; Au cucerit cu plugul, cu vârful dragei săbii Pân-la Cetatea Albă limanul de corăbii; Sute de ani stătut-au stăpâni până la Nistru Luptând cu Răsăritul, cu cuibul cel sinistru De unde vin în roiuri în veci renăscătoare Limbi spurcate și rele, barbarele popoare. Prin neagră vijelie ce vâjâie și bate Sfărmîndu-se la graniți de ziduri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mele eu trebui să țiu seamă Și să apăs pe frunte-mi coroana aurie Și să mă-mbrac în purpur și-n slava * ei - Marie! Încrucișați-nainte-mi, boieri, a voastre săbii, Stăpân voi fi de astăzi pe oaste și corăbii. La glasul cel [de] bucium, la... un semn Ridic cetăți de piatră și mișc cetăți de lemn Pe fața mării lucii. Cu-a inimii tărie Vom birui de-apururi vrășmașii toți... Marie! Cu sfaturile voastre o să domnesc socot Spre binele Moldovei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
roșu din deșerturi, Pe cetățile-n ruine, pe noroadele strivite, Peste frunți încoronate au trecut a lui copite, Au făcut o-mpărăție peticită din bucăți Pe trei mări domnind păgânul și trei sute de cetăți. Căci ardeau cetăți și ziduri și corăbiile-n porturi Când venea, din loc mutîndu-și tot imperiul lui [de] corturi, Ca să-nfig-asupra lumei semiluna nouăi legi Au surpat două imperii și pe paisprezece regi, Peste Asia și-Europa au întins deodată lanțul Și ce zi înfricoșată [cînd] au
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mohamet aruncă lacom ochii Asiei tartare, Împăcând cu gândul pradei ale triburilor certuri, El răsare peste ele, soare roșu din deșerturi. Peste munți, peste ruine, peste holdele strivite, Peste frunți încoronate trec a cailor copite, Ard cetățile-ntre ziduri, ard corăbiile-n porturi Când din loc în loc își mută el imperiul de corturi Ca-să-nfigă peste lume semnul nouăi sale legi Au surpat două imperii și pe paispreze regi. * Mohamet biruitorul, biruit de grea beție, Pe-un covor e-ntins și doarme
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din Moldova chiar o palmă de pământ; Nici noi toți, nici unul singur să nu-l aibă dintre noi; Și uniți la vremi de pace și la vreme de război, Căci altfel ne va fi țara și Moldova cea străbună O corabie pe mare, bântuită de furtună, În primejdie credința și pământul, legea, totul; Mînile frângând căta-vom unde-i Domnul și pilotul Oare cu o vorbă numai ne învață și ne scapă Ca o stea care răsare călătorilor pe apă". [SCENA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cânturi, preoții-ncheiase ruga, Doar din când [în cînd] sunat-a jalnic și-ntr-o dungă Buga, Clopotul lui Ștefan-Vodă ce când vremile se schimbă Mișca pururea de sine, greu *, prorocitoarea limbă. " Toate vechile temeiuri și Moldova cea străbună O corabie pe mare bântuită de furtună, În primejdie credința și poporul, legea... totul... Mînile-nfrîngînd cerca-vom unde-i Domnul și pilotul A căruia vorbă numa ne înalță și ne scapă, Un luceafăr ce răsare călătorilor pe apă". {EminescuOpVIII 220} Poate s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ne înalță și ne scapă, Un luceafăr ce răsare călătorilor pe apă". {EminescuOpVIII 220} Poate s-o ivi vrounul de ne-nalță și ne scapă, Cum luceferi se ridică călătorilor pe apă. " De acuma înainte e Moldova cea străbună Ca corabia pe mare bântuită de furtună, În primejdie-i credința și poporul, legea, totul, Mînile frângând ne zicem: Unde-i Domnul și pilotul, Unde cel care c-o vorbă ne înalță și ne scapă, Unde-i steaua să răsară călătorilor pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
văzum, Coperit de crengi de dafini și de-al candelelor fum; Tu, luând de pe-a ta frunte uriașa, neagra cască: " Dumnezeu n-a vrut Moldovei alt Mușatin să se nască Și de astăzi înainte e Moldova cea străbună Ca corabia pe marea bântuită de furtună; În primejdie e țara, legea moartă, neamul, totul, Mînile frângând ne zicem: Unde-i Domnul și pilotul Care numai cu o vorbă ne înalță și ne scapă, Unde-i steaua ce răsare călătorilor din apă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și onori. Păcat! Neînvingibil ai fost - și o minciună, O singură-nșelare [...................................................... ] [CAVALERUL] L-am întrecut cu calu-mi. L-am slobozit din frâie, Zbura ca și când nara-i ar fi simțit pustie... Și am ajuns... [REGINA] A, fluturul meu mândru, corabie de aur, De [-'- ] și de lumină. [CAVALERUL] O, Sara, [-'- - ]-mi Sara! [Nu] te silesc, deschide... Dorești, spre a deschide, să îmi înstrun chitara? [REGINA] Nu-i vreme de iubire... Regele-i foc și pară, L-a revoltat în suflet minciuna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îl împacă, pe Achil [îl] îmblînzește, Ca acesta pe Brizeis să o dea se învoiește, Dar îi spune dinainte să nu cerce decumva, Preste Brizeis, din avere-i să se-atingă de ceva. Iar Ulis luă pe Chriseis, și-n corabie suind, Merge la preotul Chrisse, fata-n mînile lui dând; I-a adus taina de jertfă și comori [de] la ahei Ca preotul cu Apolo să-i împace iar pe ei. [ANA] Vezi, măi badeo, cum se spune? [MUȚI] Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mișel? I-aș fi dat eu lui mireasă... să fi fost eu acolo [Î]i umpleam de bodaproste de nu știau încotro, Îi făceam pe toți tocană, rupeam gîtu[l] ca la vrăbii Și-mi duceam apoi acasă mirmidonii pe corăbii. [ANA] Foarte rău și fără cale, dragul meu... [și nu-ți ascunz], Chiar nesuferit ești astăzi, îndărătnic și - răspunzi. Povestești prost... Din franceză mai că n-ai știut nici bechi, Doamne, cum nu ai un dascăl, să te tragă de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cel de lemn Lipsiți de orice grijă se puse pe ospețe Crezîndu-se acuma scăpați de [.......... ] Și când, la miezul nopții, dormeau ca niște morți Elinii se coboară, colindă pe la porți, Omoară toți străjerii, lumini aprind [pe creste], Iar ceia din corăbii știind că semn le este... 3 [ÎI ZIC: MĂ LESE-N PACE] 2260 [ANA] îi zic: mă lese-n pace, Nu voi să mă cuprindă, Iar el, râzând, răspunde: O, uită-te-n oglindă Și spune-mi dacă omul, Găsind
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Chipul acesta de a se îmbăia europenește se potrivea cu mine. Așa eu nu vrui ca bucuria de obște să se sfîrșască fără a mă împărtăși și eu. Mă dezbrăcai numaidecât și mă azvârlii afund în apă; trecui pe subt corabie și ieșii de ceialaltă parte dasupra apei. Atunci văzui pe toți oamenii echipagiului privindu-mă cu cea mai mare băgare de seamă,; știam că în acea parte nu se află crocodili, încît n-aveam nici o teamă; nu putui să tălmăcesc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
norocire Mohamed, pilotul nostru, prevăzuse ceea ce mi se întîmplă și se pusese și sta gata pe marginea vasului cu o frânghie în mână pe care îndată mi-o aruncă; apucai căpătâiul, el mă trase de celalalt, și mă văzui în corabie într-un chip cu mult mai puțin triumfător decât cum sărisem în apă; însă, după nepăsarea și negrija cu care se uita arabii la mine, văzui că se vede treaba că nu sânt nici într-o primejdie de viață; dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
veghe, sar scântei, iar din cerul nopții privesc în jos constelațiile cu întruchipările vremurilor primordiale, captive acolo pentru eternitate, Apollo trece odată cu vântul prin așezările acelea, el, atât de pur, de transparent, ca aerul alb al mării, încât curând, curând, corăbiile se vor aprinde și Patrocle va cădea în arma lui Ahile. Dar încă sunt uniți și ochii lui Ahile privesc doar pielea sfâșiată de vârful de bronz al săgeții din care gâlgâie sângele și leagă strâns și sigur pânza peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de clopoțel Îmi anunță intrarea. Privat astfel de două ori de lumina zilei, singura sursă de iluminat a magazinului venea de la o lampă cu petrol atârnată de tavanul jos, care-ți creea impresia că te afli În cala unei vechi corăbii. M-am uitat În jur, așteptând ca Weizmann, proprietarul, să apară din spatele prăvăliei. Se aflau acolo un coif Pickelhaube vechi, o marmotă Împăiată pusă Într-o casetă din sticlă, care arăta ca și cum ar fi murit de antrax, și un aspirator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Armata Roșie din împresurarea mortală a lui Chiang Kai-shek, Mao e cel care a transformat devastatorul exil al Marșului cel Lung într-un periplu al victoriei. După o săptămână în care nu se înregistrază nici un progres, bărbații decid să negocieze. Corabia nu poate naviga fără cârmaci. Mao e mulțumit. Promite să pună anumite limite puterii primei doamne. Stingându-și țigara, zice: Sunt un membru de partid obișnuit. Voi urma necondiționat decizia Biroului Politic. Sunt trasate reguli care să o înlănțuiască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Tot ce trebuie să faci e să-ți deschizi ochii! Își șterge fruntea umedă cu mâneca și buzele încep să i se întindă. Eu... eu nu pot s-o fac. Mi-e... Nu-mi spune de teama ta. Am adus corabia în port! Yu Hui-yong, corabia e aici! Haide, urcă pe punte! Ea continuă, cu gesturi animate, cu brațele lovind și fluturând în aer încoace și încolo. Încă o lovitură doar, și fructul victoriei ne va cădea în mâini! Yu încetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e să-ți deschizi ochii! Își șterge fruntea umedă cu mâneca și buzele încep să i se întindă. Eu... eu nu pot s-o fac. Mi-e... Nu-mi spune de teama ta. Am adus corabia în port! Yu Hui-yong, corabia e aici! Haide, urcă pe punte! Ea continuă, cu gesturi animate, cu brațele lovind și fluturând în aer încoace și încolo. Încă o lovitură doar, și fructul victoriei ne va cădea în mâini! Yu încetează să se mai opună. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mine? Prefer să fiu violat sălbatic de niște evadați de la Hastings. Ei. A zis cineva că nu le poți avea pe toate? Am primit o scrisoare de la Garda Națională, zice Mark. Ce? strigă Rupp. Zici că i s-au înecat corăbiile. Ce scrie? Mark își flutură mâna în jurul capului, alungând țânțarii. Doar o scrisoare; prietenoasă și personală, pe un ton formal. Nu-i o chestie pentru care să stai jos și s-o citești cap coadă. Când s-a întâmplat asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
explicară propriile planuri prudente și promiseră că Așezământul avea să vândă toată cantitatea de apă nefolosită înapoi la public, la costul de producție. Democrația își urmă cursul haotic, cea mai greoaie formă de a lua decizii din istoria omenirii. O corabie cu pânze mânată de răsuflare. Toți ciudații satului și vagabonzii care adunau cutii de aluminiu aveau dreptul să se exprime. Cum de reușea un proces atât de orb să ajungă vreodată la o concluzie corectă? Un întreprinzător în costum verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și, peste o clipă, eram în stradă. Am schimbat câteva impresii despre film și la despărțire ne-am întins mâna. Am rămas pe loc și am privit-o îndepărtându-se, totul la ea se legăna încolo și-ncoace, părea o corabie pe valuri, iar eu am înghițit în sec de câteva ori și apoi am strigat după ea, întrebând-o dacă îmi permitea s-o conduc acasă. Mi-a permis. Părinții ei erau din întâmplare plecați și bucuria mea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fie aceea că un armator grec, scăpătat, preferase să-și Împlânte vasul În stâncile din apa puțin adâncă de lângă cherhana, pentru ca să-și Încaseze asigurarea pe vechitura lui plutitoare. Dar pentru Petru Evanghelia nu era o epavă, pentru el era o corabie, Întruchiparea unei posibile plecări spre țărmuri necunoscute. Era ca un soi de crăiasă a mărilor, venită să se odihnească lângă un țărm solitar. Nu, nu fusese niciodată fericit la mare, marea Îl Întrista cu desăvârșire. Singura bucurie era nemărginirea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe mare a fost o desfătare. Vântul era bun. Femeile își ajungeau una alteia, sporovăiau românește între ele și Stanca îi părea acum la întoarcere, după aproape cinci ani, mai tânără ca atunci când au plecat. Se întâlnea ziua pe puntea corăbiei cu Ianache Hartofilax, Mihai îi povestea în românește despre fetițele pe care le lăsase în țară și Ianache își expunea teoriile sale astronomice: despre îndreptarea calendarului, despre cum aleargă sărbătorile turcilor prin an, despre cum fac evreii ca să aibă un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până acolo în deșert, în dorința de a-l ispăși. Am simțit ca zeci de cuțite în inimă întrebările din mințile celor care erau de față: „Oare ce păcat?” Ți-am simțit aceeași întrebare și când ne-am întâlnit pe corabie. M-am spovedit, domnia ta, m-am pocăit, dar... Femeia se întrerupse din povestire pentru că argatul și o bătrână aduceau tăvi cu cafele, fructe, alune și covrigi uscați smălțuiți cu susan și fel de fel de mirodenii, compoturi în vase transparente
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]