5,537 matches
-
de schimbare a semnificației pentru același fapt de viață petrecut este cel care a fost În atenția specială a scriitorului Dostoievski, În romanul Crimă și pedeapsă: celui care a realizat una sau mai multe crime oamenii Îi acordă atributul de criminal odios, iar celui care a concertat acțiunile de comitere a zeci sau sute de mii de omoruri, În numele unei idei, oamenii Îi acordă titlul glorios de cuceritor sau de salvator! Μ „Te iubesc, dar pe ea o iubesc altfel...” O
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să vrem, am compromis demnitatea cuiva, dacă acesta răspunde Într-un mod similar la adresa noastră, uităm fapta noastră urâtă de Început și reacționăm cu duritate, ca și cum am fi complet nevinovați. Desigur, poate frapa susținerea ideii că, de exemplu, și un criminal are sentimentul onoarei proprii și luptă pentru respectarea ei, dar realitățile psihologice arată că acest sentiment se constituie la nivelul oricărei conștiințe individuale (marcat fiind Însă de limitele de dezvoltare a respectivei conștiințe). Numai așa se explică de ce un criminal
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
criminal are sentimentul onoarei proprii și luptă pentru respectarea ei, dar realitățile psihologice arată că acest sentiment se constituie la nivelul oricărei conștiințe individuale (marcat fiind Însă de limitele de dezvoltare a respectivei conștiințe). Numai așa se explică de ce un criminal se poate simți jignit În forul său interior atunci când altcineva Îl lezează În ceea ce el numește „onoarea” sa. Μ Conștiința, care raportează totul la ideea de responsabilitate, individuală sau socială, este creatoare de luciditate. Aceste noi energii derivate din sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este decât o fațadă. Dar dacă În locul cerințelor de a nu ucide, fura, Înșela etc. le-am consacra pe acestea: poți să ucizi, să furi, să minți cât vrei etc., ar Însemna că oamenii de bine ar trebui să fie criminalii, hoții, desfrânații! Cum s-ar mai putea, În aceste condiții, ca viața să se perpetueze și să se Îmbogățească În valori, desigur, spirituale? Sănătatea intelectuală trebuie să meargă mână În mână cu cea morală: eventuala ruptură Între ele Îl determină
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
greșeală, În ceea ce privește cartea și asasinul, nu poate fi așadar exclusă, și nu putem elimina nici ideea că Baskerville ar fi nimerit o dată adevărul și s-ar fi Înșelat În celălalt caz. Dacă admitem, ceea ce rămâne de demonstrat, că Jorge este criminalul, el are tot interesul să-l Încurajeze pe Baskerville să creadă că acea carte misterioasă e chiar al doilea volum al Poeticii lui Aristotel, mai ales dacă vrea să ascundă o carte Încă și mai de temut. Atitudinea ironică pe
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
fost nu victima unui accident, ci a unei crime. Calloway are și el Îndoieli În legătură cu Împrejurările morții lui Lime, dar din alte motive. Știe că acesta nu era numai prietenul amabil pe care și-l imagina Martins, ci și un criminal fără scrupule care profitase de perioada de după război ca să se Îmbogățească prin traficul de penicilină expirată, cu consecințe mortale pentru consumatorii săi. Într-o zi În care iese din clădirea În care locuia Anna, de care se Îndrăgostise, Martins observă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
sau poate fi poemul însuși, instrumentul de configurare a unei noi realități sau de șlefuire a celei deja existente. În acest volum, aproape fiecare poem conține o pereche, sau mai multe, de termeni antitetici, alăturați, prin intermediul coordonării: soarele și noaptea, criminalii și sfinții (Nord), ceasul rău și ceasul bun, trecutul și viitorul (Orologiul), înfățișarea aproape urâtă sau, dimpotrivă, minunat de frumoasă, reflectată în oglindă, legătura între viață și moarte, întoarcerea și plecarea, mai aproape sau mai departe (Tangaj), îmbrățișarea și răstignirea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acum doar o dansatoare, ci și o tragediană, care își declamă obsedant lamentația"188: "O crimă săvârșită pe strada principală,/ În amiaza mare, o crimă oribilă/ Și nimeni nu plânge și nimeni nu strigă/ Și nimeni nu pune mâna pe criminal.// Eu însămi stau aici și scriu versuri,/ Ca și cum versurile mele ar putea opri/ O crimă ce se face pe strada principală/ în plină zi.// O, când voi lăsa totul la o parte/ Să ies în stradă și să strig cât
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mele ar putea opri/ O crimă ce se face pe strada principală/ în plină zi.// O, când voi lăsa totul la o parte/ Să ies în stradă și să strig cât pot:/ S-a petrecut o crimă, puneți mâna pe criminal,/ Puneți mâna pe mine, complicele." (O crimă săvârșită pe strada principală). Predomină o structură narativă, chiar și numai de suprafață, care se accentuează tot mai mult, devenind instrument esențial în poezia cu caracter subversiv din volumele Linia vieții (1982) și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
avînd misiunea, deci, de a desființa iubirea, reușește, împreună cu soția ("Ea 2"), dar numai pînă la un punct împreună cu aceasta (oripilată ea însăși de rezultatele dezumanizate ale "ajutorului" dat), reușește să chircească sufletele, să schimonosească sentimentele și comportamentul celor doi "criminali" El 1 și Ea 1 -. Castrîndu-i de iubire, obține doi schilozi, doi infirmi, El 1 fiind cu ușurință împins spre "etică" și liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată într-o halucinantă nedumerire și dezamăgire. Finalul piesei intenționează
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și ei schimbarea... Octav: Voiau pe dracu' schimbare! Duseseră țara de rîpă și începuse să le fie teamă că odată și-odată vor trebui să răspundă. Și de asta începuseră să dea vina pe regim, pe cel mai iubit dintre criminali... Adică deja se spălau pe mîini... După revoluție s-au șters cu prosopul, adică cu steagul fără stemă, și prin generoasa gaură deschisă au ochit toate orizonturile și-au pus mîna pe ele. Groparul: Părintele ar spune c-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mereu drumul spre el. Plutonierul: (către Obiectiv nr. care se întoarce de la WC) Gata, ți-ai schimbat pamperșii? Obiectiv nr.: (furios și neputincios în același timp) Dom'le, eu nu înțeleg de ce nu facem o cerere... să ne scape de criminalul ăsta! Plutonierul: De ce, măi pișărcosule, că te piși pe tine nu din cauza vezicii... ci din cauza sufletului..., te piși mai mult din suflet decît din vezică (toți încep să rîdă, întîi pe înfundate și apoi din ce în ce mai sonor, transformînd rîsul în ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în Dumnezeu... și de aia nu credeți nici în semenii voștri..., și de aia nu credeți nici în voi. Plutonierul: Hai, măi Trimisule, zi înainte... hai..., dă-ne și cu Biblia în cap... hai! Trimisul lui Dumnezeu: Tu să taci, criminal nenorocit! Să taci și să te pregătești pentru întîlnirea cu flăcările iadului! Plutonierul: Na, că m-ai speriat și mi-ai stricat pasiența...! (toți rîd din ce în ce mai tare; concomitent se aude banda cu regulamentul; pe finalul scenei intră cei doi, de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de aicea...! Ce texte bagă...! Plutonierul: Auzi, cică băiatul tău... a vrut să fugă în Iugoslavia..., da, da, aud... și că l-au prins... și ca să scape de condamnare tu ai acceptat să-ți torni colegii... Dosar nr.: Hai sictir, criminalule...! De unde ai mai scos și tîmpeniile astea? Plutonierul:... Nu eu... spiritul... Dosar nr.: (zgîlțîind masa, căreia îi cade un picior, apoi încă unul) Bă mortule, te bag în mă-ta... mai bine spune tu cum ai scăpat cînd te-au
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
etic din anii 1930, eroul care și-a văzut tezele practic Împlinite și, departe de a jubila, se rersemnează cu ideea, finală, a inutilității tezelor În general. În acest moment eroul nostru, acest Roquentin autist care Înoată În vîscos, sau criminalul fără crimă care e Mersault, ori revoluționarul sacrificat Kyo, renasc, ca Într-un ciclu metempsihotic, Într-o existență care nu le mai inspiră nici o dorință metafizică, o existență care se supune, În termenii foucaldieni, unei „analitici a finitudinii”. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
clipă, fiul nu se va putea sustrage vigilenței gardienilor săi, iar accesul la Curte îi va fi cu desăvârșire interzis. Supravegherea operează aici în mod preventiv, pentru a evita nelegiuirile unui moștenitor cu rele predispoziții, sursă a unor tulburări primejdioase, criminal potențial. Închis în turn, Sigismondo nu va avea cum să scape de sub pază, va fi privat de orice contact cu lumea reală, de orice influență din afară. Nu va afla nimic, nu i se va spune nimic și va evolua
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
aspră, satira mai acidă; totul stă sub semnul neputinței care accentuează profilul tragic al poeziei soresciene: "Altfel nu-mi explic de ce nu oprește nici o dată/ În nici o stație,/ De ce nu face o haltă,/ Am putea să-l dăm jos pe criminalul ăsta ramolit" ("Halebarda"). O caracteristică a poeziei lui Sorescu este teatralitatea. Poemul "Lada" vorbește despre tragicul existenței ce își găsește izvorul în nesiguranța, în idealitatea în care trăiește individul: Și-mi mai rămăsese lada aia imperfectă,/ Și ei s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ele arată slăbiciunea încercărilor de a "legifera" în domeniu: transformă persoana în individ, mutând accentul pe cantitativ. * Ce tristețe să-ți vezi existența masificată în procente! În acest context singura salvare a identității pare a fi diferența, extrema: eroul sau criminalul. Dacă se poate vorbi de un eșec al modernității, acesta a fost determinat de "o teamă de uman", izvorâtă din dorința de a aborda socialul cu aceleași metode precum naturalul, trecând la a-l modela din perspectiva unor legi științifice
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ilustrează căutările Vitoriei Lipan pe drumul parcurs de soțul ei, în care sunt trimiteri la obiceiuri și tradiții (botez, nuntă), precum și descrierea locurilor abrupte ale munților * ultima parte (14-16 )evidențiază găsirea rămășițelor pământești ale lui Nechifor Lipan, ritualul înmormântării, demascarea criminalilor, înfăptuirea actului justițiar și ideea de ciclicitate existențială a vieții către moarte și din nou la viață, „le-om lua toate de coadă de unde le-am lăsat” Compozitia e determinată de semnificația cărții: înfățișarea unei societăți de tip arhaic si
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
pe-aproape/ în strunga de oi./ Să fiu tot cu voi/ în dosul stânii./ Să-mi aud cânii". Această dorință nu este o dovadă de slăbiciune, de resemnare, ci de superioritate morală, de demnitate și tărie, deoarece crede că astfel criminalii se vor purifica moral constatând ei înșiși urmările abominabilei lor fapte. De fapt, în singurătatea munților, ei sunt singurii care pot împlini rânduielile înmormântării, dacă măcar o brumă de omenie le va fi rămas în sufletele lor întunecate. Precizarea locului
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
pe care eu Îl resimt În planul conștiinței mele. Ea este o chestiune de conștiință. Omul Își asociază actelor sale vinovăția din momentul În care intervine conștiința morală. Animalele care ucid nu se simt vinovate. Omul care ucide este un criminal. El este vinovat, pentru că În planul conștiinței sale morale acest act este sancționat ca negativ și reprobabil. A fi vinovat este o decizie a supraeului moral. Este o raportare a consecințelor actelor mele la legea morală, la valorile morale, la
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
masa indivizilor ce respectă convențiile pe baza cărora funcționează societatea, de cealaltă parte, categoria celor care neagă aceste convenții, dând prioritate propriilor reguli. Ideea responsabilității societății față de membrii săi onești a constituit dintotdeauna un element fundamental al organizării societății umane: criminalul nu neagă doar drepturile victimei, ci, mai important, lezează și pune în pericol însăși societatea. Aceasta este obligată să reacționeze, iar exemplaritatea pedepsei reflectă tocmai responsabilitatea ei față de siguranța cetățenilor onorabili și, prin aceasta, grija față de sine însăși. Puterea fantastică
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
lezează și pune în pericol însăși societatea. Aceasta este obligată să reacționeze, iar exemplaritatea pedepsei reflectă tocmai responsabilitatea ei față de siguranța cetățenilor onorabili și, prin aceasta, grija față de sine însăși. Puterea fantastică a acestui mod de a privi relația dintre criminal și societate explică întârzierea cu care a apărut ideea responsabilității societății față de criminal. Trecerea de la pedeapsa exemplară, ca instrument de păstrare a sănătății corpului social, la existența unei anumite responsabilități a societății față de criminal și reabilitarea acestuia constituie una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
exemplaritatea pedepsei reflectă tocmai responsabilitatea ei față de siguranța cetățenilor onorabili și, prin aceasta, grija față de sine însăși. Puterea fantastică a acestui mod de a privi relația dintre criminal și societate explică întârzierea cu care a apărut ideea responsabilității societății față de criminal. Trecerea de la pedeapsa exemplară, ca instrument de păstrare a sănătății corpului social, la existența unei anumite responsabilități a societății față de criminal și reabilitarea acestuia constituie una dintre cele mai importante dimensiuni ale evoluției filosofiei penale. La capătul acestui proces, în
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
mod de a privi relația dintre criminal și societate explică întârzierea cu care a apărut ideea responsabilității societății față de criminal. Trecerea de la pedeapsa exemplară, ca instrument de păstrare a sănătății corpului social, la existența unei anumite responsabilități a societății față de criminal și reabilitarea acestuia constituie una dintre cele mai importante dimensiuni ale evoluției filosofiei penale. La capătul acestui proces, în morala societăților moderne importanța pedepsirii tinde să fie egalată de importanța responsabilității societății în reformarea și reintegrarea socială a infractorilor. Militanții
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]