5,208 matches
-
material, să enumerăm pur și simplu unele motive: un Dionysosxe "Dionysos" cu cap de taur (Roma, Forul Roman), mitul teban pe frontonul templului A din Pyrgi și un mare număr de sfincși, satiri, bacante, harpii, sirene, Înfățișări ale lui Pegas, demoni marini, grifoni. Acestea se găsesc pe micile altare de teracotă (arulae) de pe Esquilin (secolele VI-III Î.Hr.), pe oglinzi (secolele VI-III Î.Hr.), pe materiale decorative și pe obiecte de toate felurile. În afară de acestea trebuie să amintim marile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este luată de la Varro și Seneca (Tertullian, Apologeticum, 12; Minucius Felix, 24, 6 sqq.). Mai târziu, creștinii Își așează icoanele ca „pavăză” pe zidurile orașelor lor asediate; pe zidurile din Beneventum apare Fecioara (Cancik, 1986; Koch, 1917). Din imagini vorbesc demonii. Multe legende despre statui de marmură, magice și miraculoase, trădează pe plan narativ fascinația ce continuă să izvorască din vechile imagini artistice și cultuale (Dergens, 1949). 4. Sacrificiultc "4. Sacrificiul" a) Ritualul lui Cato Înaintea culesului recoltei (De agri cultura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este lipsit de semnificație faptul că tradiția zoroastriană Îl prezintă pe Indra ca arhidemon prin excelență: aceasta este urmarea condamnării da¶va și a exponentului lor cel mai ilustru. Alături de el, Între divinitățile comune ale panteonului indo-iranian, se află asemenea demonilor da¶va (Gray, 1929, pp. 181 sqq) și alte zeități care, În India, au avut o soartă foarte diferită: Saurvaxe "Saurva" (Œarva) și N³nhaithyaxe "Na>nhaithya" (cei doi N³satyaxe "Na>satya" indieni) (cf. mai sus, subcapitolul 1.1); aceștia, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se feri de păcate mari care atrag moartea și de ce cele mai puțin grave pentru care sunt prevăzute, punctual, anumite modalități de ispășire. Capitolul al XIX-lea are o importanță specială atât pentru Încercările prin care trece Zoroastru prin lucrarea demonului (druj) B¿tixe "Bu>ti" (Gray, 1929, pp. 203 sq.), care voia să-l ucidă, și a Însuși Spiritului Rău, care voia să-l determine să renege Învățătura sfântă, cât și pentru soarta sufletului În lumea de „dincolo”. Pe lângă aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
malefice, care influențează negativ ordinea cosmică, conduita morală, practica liturgică și prescripțiile impuse de legea purității omului și a elementelor naturale. Între acestea din urmă, entitățile care urmează sunt caracterizate În mod special de o tipologie foarte variată: Apaoșaxe "Apaoșa", demon al secetei, rivalul lui Tștrya; Ast½.vidh³tu, demon al morții; B¿șyanst³xe "Bu>șyansta>", o diavoliță care corupe și descompune cadavrele; A¶șmaxe "Ae>șma", care apare deja În G³th³ (al cărei ecou se găsește și În biblicul Asmodeuxe "Asmodeu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
practica liturgică și prescripțiile impuse de legea purității omului și a elementelor naturale. Între acestea din urmă, entitățile care urmează sunt caracterizate În mod special de o tipologie foarte variată: Apaoșaxe "Apaoșa", demon al secetei, rivalul lui Tștrya; Ast½.vidh³tu, demon al morții; B¿șyanst³xe "Bu>șyansta>", o diavoliță care corupe și descompune cadavrele; A¶șmaxe "Ae>șma", care apare deja În G³th³ (al cărei ecou se găsește și În biblicul Asmodeuxe "Asmodeu"; cf. Pines, 1982), o forță violentă și crudă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
An³hșd În Stakhr (sanctuarul de care este legată dinastia sasanizilor: Christensen, 1944, pp. 85 sqq.; Chaumont, 1958; 1964a), iar după obținerea și altor titluri onorifice și misiuni, marele preot și-a canalizat energiile Împotriva ereziei lui Ahrimanxe "Ahriman" și a demonilor (d¶w) și Împotriva „evreilor, budiștilor, hindușilor, nazarinenilor (mandeeni sau creștini de altă origine decât cea greacă: cf. Gignoux, 1991, p. 70, nota 138), sectelor baptiste (Sundermann, 1977a) și a maniheilor (zandșk: cf. supra, subcapitolul 1.1)”, oferind imaginea intolerantă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și care este atestat și În epoca istorică Într-un număr Însemnat de limbi, este termenul „zeu” (cf. Watkins, 1974): În vedică devaxe "deva"-, În avestică da¶va (care, În urma reformei religioase a lui Zoroastruxe "Zoroastru", a primit sensul de „demon”), În latină deus, În irlandeza veche dia, În lituaniană di?vas, În nordica veche tívar (pl.); din acești termeni se reconstituie cuvântul indo-european *deiwos, „zeu”, În mod clar legat de singurul teonim care poate fi reconstituit cu siguranță: În vedică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iranul postgathic și partenerul său antic, zeul „contractului”, Mitraxe "Mitra". Reapare Într-o formă, fără Îndoială, mult mai războinică decât cea inițială, atât pentru că vechiul zeu al celei de-a doua funcții - cea militară -, Indraxe "Indra", este plasat În rândul demonilor, lăsând gol un „sertar”, cât și pentru că un tip de logică internă duce la echiparea cu arme potrivite a unui zeu care trebuie să protejeze ordinea universală. Însă natura binevoitoare a zeului, care oferă celor drepți bunurile pe care aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preferată este măciuca (vajra-), care reprezintă fulgerul. Se luptă dintr-un car de război tras de cai. Și lumea iraniană l-a cunoscut pe Indraxe "Indra", desigur identic cu omologul său vedic, Însă reforma zoroastriană l-a plasat În rândul demonilor (da¶va) și a rămas pentru totdeauna acolo, fapt atestat de două texte târzii (Vd. X, 9 și XIX, 43), fără a mai fi recuperat printre zeii zoroastrismului ulterior, cum s-a Întâmplat cu alte figuri, mai norocoase, ale panteonului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trah³ (gen. v•traghnas), „care distruge tăria șdușmanuluiț”, folosit adesea ca epitet al lui Indraxe "Indra". Un epitet identic devine În Iran nume propriu al unei divinități a războiului, vereqraăna (cf. Benveniste-Renou, 1934). Cu alte cuvinte, Indra este plasat printre demoni, Însă epitetul său devine o nouă zeitate. Religia greacă, puternic inovatoare, are, de regulă, o contribuție slabă la reconstrucția religiei indo-europene. În acest caz, este foarte probabil ca Herakles, deși nici nu este atestat ca zeu, ci doar ca erou
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pământul negru, bătând neîntrerupt cu aripile aerul cerului (vv. 7 sqq.). Și religia iraniană prezoroastriană cunoștea cu siguranță aceleași divinități majore ale celei de-a treia funcții pe care le-am văzut și În India, fapt demonstrat de ocurența unui demon pe nume nanăhaithya(care este corespondentul fonetic exact al vedicului n³satya-) Într-o formulă utilizată În cadrul unui exorcism și Într-o listă de da¶va(Veda, X, 9 și XIX, 43). Însă, ca personaje majore ale celei de-a treia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
limbi slave: 1) slava și iraniana au eliminat numele indo-european al cerului (ca obiect al cultului: *dy¶us), Înlocuindu-l cu termenul *nebhos(În rusă, nebo; În avestică, nabah-), care, inițial desemnează norii; 2) termenul *deiwos, „zeu”, dobândește valoare de „demon” (În rusa veche, divú, „pasăre infernală”; În avestică, da¶va„demon”) și este Înlocuit de: 3) *bhogo(În rusă, bog; În avestică, baga-), care, la origine, Însemna „distribuitor (al destinului oamenilor)”; 4) termenul slav pentru „credință” (În rusă, vìra) are
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cerului (ca obiect al cultului: *dy¶us), Înlocuindu-l cu termenul *nebhos(În rusă, nebo; În avestică, nabah-), care, inițial desemnează norii; 2) termenul *deiwos, „zeu”, dobândește valoare de „demon” (În rusa veche, divú, „pasăre infernală”; În avestică, da¶va„demon”) și este Înlocuit de: 3) *bhogo(În rusă, bog; În avestică, baga-), care, la origine, Însemna „distribuitor (al destinului oamenilor)”; 4) termenul slav pentru „credință” (În rusă, vìra) are un corespondent exact doar În avestică, varena-, cu aceeași semnificație; 5
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și cel slav pot fi interpretate ca o influență culturală a Iranului asupra lumii slave este dovedit În mod clar de ceea ce s-a Întâmplat cu termenul *deiwos. Într-adevăr, trecerea acestui termen de la semnificația de „zeu” la cea de „demon” nu Își are justificarea În cultura slavă, ci În cea iraniană, unde reforma religioasă a lui Zoroastruxe "Zoroastru" a redus vechile divinități indo-iraniene la statutul de demoni. Așadar, inovațiile s-au născut În Iran și, de aici, au trecut În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deiwos. Într-adevăr, trecerea acestui termen de la semnificația de „zeu” la cea de „demon” nu Își are justificarea În cultura slavă, ci În cea iraniană, unde reforma religioasă a lui Zoroastruxe "Zoroastru" a redus vechile divinități indo-iraniene la statutul de demoni. Așadar, inovațiile s-au născut În Iran și, de aici, au trecut În lumea slavă (Georgiev, 1967). O confirmare ulterioară a influenței iraniene asupra culturii slave este dată de termenul rus mogyla, „mormânt, tumul”, despre care se consideră că este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
radical, cu alte teonime indo-europene, cum ar fi vedicul Varuña-, galicul Vellaunos și nordicul antic Ullr; de fapt, din punct de vedere formal, singura alăturare satisfăcătoare este cu letonul velis „spirit (al unui mort)” și lituanianul Vélsxe "Véls", numele unui demon, deși, pe de altă parte, nu există În izvoarele noastre nimic care să legitimeze legarea lui Velesxe "Velesu"ú de lumea spiritelor și a demonilor. Așadar, este mult mai rezonabil să ne limităm la a vedea În Perenú și Velesxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
satisfăcătoare este cu letonul velis „spirit (al unui mort)” și lituanianul Vélsxe "Véls", numele unui demon, deși, pe de altă parte, nu există În izvoarele noastre nimic care să legitimeze legarea lui Velesxe "Velesu"ú de lumea spiritelor și a demonilor. Așadar, este mult mai rezonabil să ne limităm la a vedea În Perenú și Velesxe "Velesu"ú un cuplu de zei suverani, unul peste oameni, celălalt peste animale. c) Svarogúxe "Svarogu^" - Svaroic¹ - Da¹bogúxe "Daz^i^bogu^" Un lung fragment din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acesta să provină tot din lumea iraniană; ar putea deci să reprezinte o zeitate iraniană *strșbaăa, „mare zeu”. 3) Mokoș¹xe " Mokoși^": această divinitate ar fi putut veni, pe filieră scită, din cultura indiană; este, Într-adevăr, posibilă o apropiere de demonul indian Makhásxe "Makhás" (nu se poate Însă exclude posibilitatea unei derivări directe dintr-un demon iranian analog, dar neatestat). În folclorul rus exista, până Într-o perioadă târzie, un Mokosá, spirit domestic cu capul mare și brațele lungi. 4) Simúxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
strșbaăa, „mare zeu”. 3) Mokoș¹xe " Mokoși^": această divinitate ar fi putut veni, pe filieră scită, din cultura indiană; este, Într-adevăr, posibilă o apropiere de demonul indian Makhásxe "Makhás" (nu se poate Însă exclude posibilitatea unei derivări directe dintr-un demon iranian analog, dar neatestat). În folclorul rus exista, până Într-o perioadă târzie, un Mokosá, spirit domestic cu capul mare și brațele lungi. 4) Simúxe "Simu^" (sau, În alte manuscrise, Simar¹glaxe "Simari^gla"), de etimologie incertă, poate fi confruntat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunoască În permanență ceea ce se Întâmplă În universul Întreg: astfel, el are un car cu ajutorul căruia străbate În fiecare zi lumea, observând comportamentul tuturor ființelor; de aceea, este identificat cu soarele. Pentru a-i pedepsi pe cei răi și pe demoni, are o măciucă cu o sută de lame, care, Într-o tradiție mai veche, Îi aparținea lui Indraxe "Indra", zeul războiului. Acesta este motivul pentru care Mitra devine zeu războinic. În urma accentuării tot mai mari a aspectului războinic și a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
război - altor populații germanice care Îi foloseau pentru jertfe. În concluzie, la sfârșitul secolului al VIII-lea, Capitulare de partibus Saxoniae trebuie Încă să-i amenințe cu pedeapsa capitală pe cei care aduceau jertfe umane: „Oricine a sacrificat un om demonului și, după obiceiul poporului, l-a oferit ca victimă demonilor, să fie trimis la moarte”. Nu este Însă obligatoriu ca victima să fi fost un prizonier de război. Știm de la Tacitus (Germania, XXXIX) că semnonii aduceau jertfe umane la dată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
concluzie, la sfârșitul secolului al VIII-lea, Capitulare de partibus Saxoniae trebuie Încă să-i amenințe cu pedeapsa capitală pe cei care aduceau jertfe umane: „Oricine a sacrificat un om demonului și, după obiceiul poporului, l-a oferit ca victimă demonilor, să fie trimis la moarte”. Nu este Însă obligatoriu ca victima să fi fost un prizonier de război. Știm de la Tacitus (Germania, XXXIX) că semnonii aduceau jertfe umane la dată fixă; este deci clar că victima era ucisă fără vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
3. Opera de sistematizare a școlilor teologico-sacerdotale 138 4. Politeismul și regatele divine 139 5. Triada cosmică 141 6. Triada astrală 143 7. Alți zei de seamă sau foarte venerați 145 8. Zeii naționali Marduk și Assur 146 9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și regi divinizați 148 5. Lumea și omul 152 1. Crearea lumii (cosmogonia) 152 2. Crearea omului (antropogonia) 154 3. Munca (destin al omului), păcatul originar, pedeapsa și potopul 156 4. Darul divin al civilizației 158 5. Viața
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Un studiu al melancoliei, RL, 1991, 7; Ioan Holban, Pentru femei și pentru filosofi, CRC, 1991, 21; Ovidiu Verdeș, Satanismul poetului, VR, 1992, 6-7; Vasile Spiridon, Călător fără prihană, F, 1992, 7-8; Ierunca, Subiect, 131-136; Valeriu Cristea, Între îngeri și demoni, CC, 1993, 5-6; Ioana Pârvulescu, Erotica morții, RL, 1993, 31; Doina Tudorovici, Poetul are nevoie de dragoste, CNT, 1993, 37; Constantin, Complicitatea, 134-137; Răzvan Voncu, Postmodernism religios, L, 1997, 8; Andrei Grigor, „Privirea lui Orfeu. Jurnal metafizic”, L, 1997, 35
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]