6,089 matches
-
a plăcut să scriu... atunci mi-am adus aminte de lumea care-l jelise, întrebându-se: „Ce vom face fără Maestru?“ Am scris despre Sergiu altfel. Le-am dedicat cartea tuturor celor care l-au iubit, spunându-le: „Ați plâns destul, hai acum să râdem!“ — Într-un interviu radiofonic pe care ți l-a luat Ileana Corbea în 2001, mărturiseai că scrisul a fost o terapie... — Sergiu era un om vesel, cu un haz nebun, știa să po ves tească extraordinar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mizeria îndurată în țară. — Se spune că suferința te apropie de Dumnezeu. Tu ce crezi? am întrebat-o atunci. — Mă gândesc la datoria mea morală față de suferința celor din jur. I-am ajutat pe ai mei de departe, dar nu destul... Adesea am fost nepăsătoare și de un egoism feroce. Am luat prea în ușor tragedia celuilalt. Mi-e tare frică să nu mă reîncarnez într-o muscă oribilă care să fie dată afară pe toate geamurile și până la urmă să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
priveau în tăcere. „Mă socotiți nebun?” le-a zis. „Dacă mi se va da crezare, în scurtă vreme, zeci de bărbați vor purta căciuli din blană de lup alb! Renunț la jumătate din dreptul meu asupra pieilor! Va fi vânat destul, e o haită mare, poate două la un loc! Aveți prilejul să faceți fapte deosebite!” i-a zgândărit nițel. „Ce-aveți de pierdut? Câteva zile! Mult mai puține decât ați risipit până acum! Este că merită să încercați?” Unii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Cecitatea mea, incipientă pe când aveam opt ani, ajunsese, după vreo zece luni, aproape deplină. Într-o lumină puternică, sesizam doar umbrele. Nici un detaliu. Până atunci, vândusem peste o mie de tablouri, multe mai pe degeaba, convins că voi avea timp destul pentru a picta altele. Numai că viața noastră de copii-Mozart, după cum se vede, a fost scurtă. Și totuși, în comparație cu alți oameni, noi am trăit un veac. Un infinit, de vreme ce un ins obișnuit ar avea nevoie de o veșnicie și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cei din preajmă. Nimeni nu știe cum va fi încondeiat acolo. La rândul meu, dactilografiez în Braille pagini care nu vor fi incluse în memorii. Vom păstra marile murdării în familie. Nu pentru că am ține la blazon, l-am terfelit destul. Pentru credibilitate, fiindcă lumea ar lua capitole întregi drept născociri. Condiția noastră de gemeni presupune o armonie aparte. Un model de înțelegere și de flexibilitate. Cititorul are grila lui. Un prag psihologic. O moralitate la care ține enorm, chiar dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a continuat: „De zece ani port filmul acesta în cap! Și parcă tot de zece alerg... Nici nu știu cum o să-l sfârșesc. Scenariul nu are final... Nu am găsit, încă, unul potrivit. Oricum, spectatorii nu vor pricepe mare lucru...” „Vor pricepe destul”, a spus Operatorul. „Toată omenirea aleargă: fiecare individ urmărește o pistă proprie... se află pe o șosea, un drum...” „Da”, a zis Maestrul în efecte speciale, „fiecare cu drumul său... Spectatorii vor sesiza parabola...” „Nici voi nu ați înțeles nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu-l convingi pe dobitocul ăsta să-și retracteze declarația. Ai înțeles ? strigă smulgându-se din loc și ieșind ca o furtună din încăpere. Am profitat de moment. M-am ridicat și eu. Și mam grăbit să-l urmez. Văzusem destul. Îmi ajungea. Mai mult nici că îmi trebuia. Era cazul să mă car de aici. Ceea ce am și făcut. Iar ce am mai apucat să zăresc mai înainte ca ușa să se închidă în urma mea au fost numai imaginea de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Sur place”)unde gospodarul (numit 43 de bolșevici Amintiri însângerate “culac=chiabur”!)dăduse tot din ce avea și i se mai cerea amenințându-l cu Siberia. Consătenii de inimă îl mai ajută cu 300 de ruble dar tot nu era destul față de sumele în creștere ce i se cereau și, când politrucii au mai revenit, s-a strecurat din podul grajdiului prin grădină și s-a întins în lanul de grâu auriu care ondula în adierile verii, sperând să-l protejeze
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
singur în cameră, cu ușile-nchise, nu dintr-o nevoie pato logică de singurătate și claus trare, cum am pretins mereu, ci pentru ca micul, dar esențialul secret al inspirației mele să nu fie deconspirat. Astăzi, când cred că am scris destul, când pentru mine aproape că nu mai contează dacă voi mai adăuga alte cărți la cele deja publicate, m-am gândit că ar fi timpul să dezvălui de bunăvoie ce anume este obiectul meu providențial, în eventualitatea că acest lucru
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
știe vreodată ceva de soarta lor. Întrebat timid, Sincu ne trăgea un zâmbet cuceritor: nu e momentul acum, trebuie să ne mai gân dim, să mai aprofun dăm... Am putea să le lăsăm moștenire următoarei promoții de studenți, noi făcuserăm destul, să mai facă și alții... Bomba de aur Regret vremurile când tot ce era auriu în picturi se reprezenta prin foițe de aur adevărat. Jumătăți și sferturi de monezi erau bătute-ndelung cu cioca nul până deveneau mari hârtii de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de nimic tovarășul Parolică. De după perdeaua din sufragerie Lucian privea scena pe furiș. S-a făcut cât un porc, și-a zis În gând. Bine că pleacă amândoi, să nu mă mai f... la cap cu Politehnica... și cu armata. Destul că m-a băgat În partid. A plecat și maică-sa, cu Renaultul 16, model Îmbunătățit, așa că și-a turnat o vodcă mică și a dat drumul la casetofon. — Ah, cât Îmi place Ricchi e Poveri. Nimic nu se compară
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și În același timp Înțelegea că nu era laș, iar ceilalți nu erau puternici, nici demni; era doar incapabil să vrea ce voiau toți - și când toți vor aceleași lucruri este inevitabil să nu se Încaiere, nu va fi niciodată destul pentru toți, ca toți să fie mulțumiți, fericiți, Împli niți; așa că vor face tot ce e mai urât și mai murdar, ome nește vorbind, ca să pună mâna pe o bucățică de ilu zie, să i-o smulgă celui de lângă el
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
sau în formulele acestor puteri, în partide parlamentare și în presă. ["UNDE E LEGE ȘI NECESITATE"] 2287 Numai faptul cumcă o concentrare de elemente, un compromis organic al lor, nu le poate conținea decât pe ele însuși e un motiv destul, pentru că palpabil, ca acest organism să fie cel mai rău din toate posibile, căci, dacă nu le-ar conținea pe toate, n-ar mai fi un compromis 37 {EminescuOpXV 38} al tuturor. Cumcă însă nu poate conținea mai mult decât
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fi avut dreptul să te condamne, cei ce te-au făcut ca să mori de foame și frig? Egoismul este inventorul frazelor cu care se-acopăr deșertăciunile omenești - toate pier, dar lui i s-a asociat până și eternitatea. Nu e destul că egoismul determinează toată viața individului, ci trebuie ca el să perpetueze și-n fiii lui, în numele lui, în neamul lui. O familie de o mie de ani e o familie în care egoismul străbunului s-a perpetuat o mie
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și nestatornică. Nemaigăsind jucării de stricat, ne-am apucat de limbă - de limba aceea de care de altfel ni[-i] și rușine s-o vorbim în familie [... ]. [EXCESELE FONETISMULUI] 2291 nenorocirea noastră a făcut ca acel om să fie neamț (destul pentru ca să treacă de autoritate - românii dau foarte mult pe părerea străinilor). Această părere a bietului neamț, în sine foarte subiectivă, a fost apucată c-o adevărată furie de fonetiștii noștri - nici un cuvânt nu li mai era destul de românesc - deși toată
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Forum Augusti, iar mulțimea i-a obligat să plece, să se ascundă. Dacă, sub cea mai absurdă acuzație, el îi arestează, poruncește să fie biciuiți și puși pe cruce, lumea va spune că are dreptate. Iar dacă cineva protestează, e destul ca el să bată din palme, și pretorienii invadează piața. Ați văzut cum a sfârșit Sertorius Macro? Se speriau unii pe alții; își închipuiau că aveau să vină liberții însărcinați cu anchete secrete, funcționarii anonimi care cercetau orice posibilă ostilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
porni imediat în noaptea înghețată, cu viteza fulgerătoare a mesajelor imperiale. Annius Vinicianus șopti cu o ironie plină de cruzime: — Caii pot să alerge, corăbiile pot să aibă parte de vânt bun, însă distanța e mare; zeii ne-au dat destul timp pentru a ne duce la capăt acțiunea. Asiaticus profeți, cu faimosul său zâmbet: — Cel mai fericit de moartea „băiatului“ va fi chiar Cassius, când va debarca la Roma în lanțuri. Nimeni nu păru să-și aducă aminte că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cert are o tradiție de familie și poartă în sine strămoși... Pillat întrăinicește solul nostru istoric. Ne arată cîteva cimitire, cîteva genii, cîteva devotamente: țara. El trece în repertoriul nostru clasic simplu, fără fanfară”. Dar, pentru că asta nu e încă destul, „volumele lui anterioare, suita de contraziceri, fructuoase în artă și rezolvate în Pe Argeș în sus, îl arată ca pe un poet pornit pe explorări”. Gustul pentru „contraziceri” și „explorări” este - în optica lui Ion Vinea - o marcă a veritabilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
patru ani, acesta a fost, practic, incapabil să mai scrie poezie, iar cînd „poezia s-a întors la el”, prima carte publicată în limba franceză a fost cea din 1928, „direct influențată de cinema”. Despre criza poeziei s-a scris destul și în publicistica românească a epocii. Într-un articol intitulat „Roman și cinematograf” apărut în Adevărul literar și artistic, III, nr. 308, 31 octombrie 1926, p.7, D.I. Suchianu deplîngea „decadența poeziei lirice” în fața concurenței cinematografului: „Lirismul, refugiat în romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
capul tuturor celor cu care se întâlnea. Și, de asemenea, era nelipsit de la evenimente dintre cele mai plăcute, din viața oamenilor: botezuri, cumetrii, logodne, nunți, cununii, sfințiri, onomastice. De unde afla, toate astea, cumîi erau aduse la cunoștință, numai el știa. Destul să precizez că era nelipsit de la asemenea evenimente adorabile. Era, pretutindeni, căutat, așteptat,întâmpinat cu bucurie și dragoste, cu respect și încântătoare laude. Marfa îi era permanent căutată. Și cumpărată. Și oferită celor cărora, de fapt, le era destinată, spre
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de tot, s-a apucat de braconaj. Nu de braconat, acolo, niște gâgâlici de păsări, ori de animăluțe. Nu. Ci, doar, mistreți, cerbi și căprioare.Umbla, cu mașina de teren, zi, și, mai ales, noapte, după de din astea. Avea destul succes. Găsise și debușeu, pentru distribuirea cărnii, pieilor și coarnelor. La Constanța. Cu o mână dădea marfa, cu alta lua banii. Mare pacoste pe lume, și lăcomia! E mai cumplită, lăcomia, mi se pare, decât orice altceva. Toate iau mers
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
acolo. Să vedem și noi. Hai. Au văzut. Fiecare s-a întors cu câte o pereche. A început,în zilele următoare, o vie activitate sportivo-militaro-turistică. Cine o fi depozitat schiurile acolo, și cu ce scop, nu s a întrebat nimeni. Destul, că, fiecare, cum auzea, se ducea,își alegea o pereche și sporea numărul antrenanților. Vestea s-a răspândit și printre șefi. Au început a urca, unul câte unul, și a-și alege câte o pereche. Și a se alătura concurenților
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe ceilalți,îi trecem la holoată. Hai, fiecare dintre noi - la rând! Să-și aleagă câte cinci. Ca să fim crezuți, acasă, că,în noaptea trecută, ne-am aflat la pescuit. Bine. Ce a mai rămas? Careva a evaluat: o-ho!, destul, ca să ne și săturăm, aici, pe loc. Pe la amiază, limbile au început a se cam împletici. Și au apărut,în cadrul trupei de undițari, temele dezbaterilor în asemenea ocazii. Prima a fost: s-a născut întâi beția, ori alcoolismul? Alcoolismul. Ba
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de whisky. Și uite așa, peste noapte, un australian famelic și etiolat, precum o plantă crescută-n beci, a reușit să facă pe ditamai dinozaurul american, să înghită pe stomacul gol cele mai amare pilule, de la George Washington încoace. Nu destul, că pe sărăcuța doamnă vicepreședinte al SUA, Hilary Clinton, o durea capul, de la menopauză și de la escapadele zbanghiului ei de soț, care, doar cu trabucul mai liniștește și el câte-o damă, când iată, colac peste pupăză, mai apar publicate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mărit nu o să mai ții atâtea animale și păsări și pe urmă poți să vii să stai cu noi. Cred că el nu are nimic împotrivă, știu că ține la matale. - Tare aș vrea să te văd fericită, fata tatii! Destul am fost eu necăjit și pedepsit de Dumnezeu, cu destinul pe care l-am avut. - Nu ai de ce să-ți faci griji, până acum totul merge foarte bine între mine și George, iar părinții lui mă plac. Se întâlneau în
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]