5,812 matches
-
categorii de oameni. Ăsta e apanajul comunismului, care pur și simplu nu a vrut altceva decât să creeze ură, dușmănie și, În final, să distrugă omul. Eu spun că norocul meu este că nu port ura... Port Într-adevăr un dispreț, dar am o filozofie a mea... Dar lumea trebuie să Înțeleagă clar: Dom’le, comunismul n-a avut față umană, n-a avut nimic, pur și simplu... Trebuie să-i fie rușine cui a fost comunist. Să nu uit, un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
administrația lua legătură cu ei: „No, care sunt cei care nu vor?”. „Man Nistor, Bardag Nicolae, Balaban Octavian”... Și-așa mai departe. „Treceți acolo! Luați-vă bagajele și treceți!” Care era atitudinea celorlalți față de aceștia? În general, era atitudine de dispreț față de ei... Da’ au fost și moldoveni care-au fost rezistenți, da’ foarte puțini... Curios lucru, să nu vă mire... Oltenii au rezistat foarte bine. Oltenii erau cinstiți, corecți, da’ cei cu atitudine corectă și care se bucurau de mult
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
58 Dar vasta sa lucrare memorialistică depășește, fără îndoială, limitele de interes strict profesional ale istoricilor, constituind, sperăm, pentru cititorul de azi o lectură agreabilă și instructivă, un veritabil roman pasionant al vechiului București și al lo cuitorilor săi, în ciuda disprețului total pentru scrisul frumos pe care autorul l-a exprimat (și practicat) cu dezinvoltură, pronunțându-se, de fapt, pentru un stil oralziaristic lipsit de virtuți și intenționalități artistice. („Am scris tot așa cum vorbesc: simplu, limpede, precis și fără înflorituri. Am
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fost solicitat de Lascăr Catargiu să ocupe postul de ministru al Afacerilor Străine (aprilie 1873- noiembrie 1875). În momentul în care gruparea centristă conservatoare-moderată a lui Vasile Boerescu și Dim. Ghica a început să evolueze către liberali, conservatorii - care, în disprețul lor mărturisit pentru opinia publică nu dispuneau de un cotidian politic de autoritate - au fost nevoiți să înființeze gazeta Timpul (la 15/27 martie 1876). Alături de Românul și Telegraful, Pressa era cel mai important periodic politic bucu reștean, în perioada
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un sanatoriu de la periferia Parisului. Pentru Bardamu, asumarea completă a destinului ia - eroare tragică! - aparențele aventurii. Un intelectual avizat, el percepe acut întreaga nefericire a decăderii sale și nu se cruță defel cînd e vorba să-și contabilizeze ticăloșiile. Enorm, disprețul său față de lume începe cu disprețul față de sine, accentuat de „mărturii biologice” penibile. La apariție (octombrie 1932), Voyage au bout de la nuit a entuziasmat și, deopotrivă, a scandalizat pe foarte mulți dintre cititorii vremii prin nonconformismul atitudinii și stil. „Écrit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Bardamu, asumarea completă a destinului ia - eroare tragică! - aparențele aventurii. Un intelectual avizat, el percepe acut întreaga nefericire a decăderii sale și nu se cruță defel cînd e vorba să-și contabilizeze ticăloșiile. Enorm, disprețul său față de lume începe cu disprețul față de sine, accentuat de „mărturii biologice” penibile. La apariție (octombrie 1932), Voyage au bout de la nuit a entuziasmat și, deopotrivă, a scandalizat pe foarte mulți dintre cititorii vremii prin nonconformismul atitudinii și stil. „Écrit en français argotique un peu exasperant
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aplicat, sincer, afabil etc. Însă doar cu asemenea însușiri nu se poate reuși, iar cine nu reușește e un „nimeni”. Cineva mi-a și zis astfel, și în clipa aceea m-am simțit obiect, cîrpă de șters colbul coridoarelor, preș. Disprețul celorlalți îmi inspiră disprețul de mine însumi. Dar și pofta de a demonstra contrariul!... * Diminețile scriu ce pot, ce-mi iese. Scriu ca să-mi amintesc, scriu ca să mă curăț. După amiezile fac „croitorie”, adică decupez pasajele asupra cărora merită să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Însă doar cu asemenea însușiri nu se poate reuși, iar cine nu reușește e un „nimeni”. Cineva mi-a și zis astfel, și în clipa aceea m-am simțit obiect, cîrpă de șters colbul coridoarelor, preș. Disprețul celorlalți îmi inspiră disprețul de mine însumi. Dar și pofta de a demonstra contrariul!... * Diminețile scriu ce pot, ce-mi iese. Scriu ca să-mi amintesc, scriu ca să mă curăț. După amiezile fac „croitorie”, adică decupez pasajele asupra cărora merită să revin, arhivez ciornele ori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Să vedem însă cum stăm cu masa sîngelui, să vedem ce cîini nevăzuți pot fi pe acolo!” M-am crispat, n-am avut puterea să-l felicit pentru metaforă. I am spus doar: „Bine-ar fi să nu fie nici unul!” *Disprețul față de unul care a trădat, dar și sentimentul imensei superiorități personale i-a inspirat lui Robert de Montesquiou (personaj, altminteri, dubios, un fel de Bogdan-Pitești) această vorbă devenită celebră: „Quand la croix passe, on la salue, mais la croix ne
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și femeia sa. Ea se plîngea că n-are bani și că, pentru a-și hrăni copiii, vinde urzici. Atunci el, încolțit de privirile mustrătoare ale celor aflați pe peron, a adoptat figura „boierului”, obișnuită de „neamurile proaste”, aruncîndu-i cu dispreț, la picioare, un șomoiog de hîrtii de 10 lei. A așteptat ca femeia să-i culeagă, apoi a ridicat mîna asupra ei și i-a strigat: „Du-te acasă și fă... curățenie igienică!” *Europa liberă și BBC spicuiesc din presa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
concluziile” lor să fie aplanate de cei de la partid (Victor Enășoae, Bratu Păun, C.V. Toma), care n-au vrut să-și „creeze probleme”. Deci dacă, oficial, pe ei i-am suportat, în schimb pe „turnători” i-am privit mereu cu dispreț. E una din multele atitudini cu care m-a deprins liceul militar, unde pîrîcioșii primeau ce meritau: o bătaie bună, bazată pe un atac-surpriză, nocturn, cu pătura-n cap. Succesorii lor maturi, „turnătorii”, sînt abominabili prin excesul de zel și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de numeroși alți „nomenclaturiști”: cariere bazate pe oportunism, abuzuri în relațiile de serviciu etc. Inși mici poartă cu ei farfurii mari, care se transformă uneori în troace. *Cojocaru mi-a spus că Gr.V. Coban vorbea compătimitor, cu o nuanță de dispreț de traiul modest al lui I.Gr.: „Mănîncă numai cartofi!” El mînca fripturi de porc și bea vinuri selecte. Se simțea puternic, sigur de sine, mai dezbrăca și cîte o fată. Colegul său arăta puțin la trup, îngîndurat și sceptic. Gr.V.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o dată vreunul pe inimă chiar să mă țină, pe semne aș muri, m-ar ucide tăria ființei ce are. Frumosul nimica nu este decât Început unei spaime, iar dacă-l putem Îndura și de stăm admirându-l, e că din dispreț, pregetând, el nu ne distruge. Oricare din Îngeri e spăimântător. * * * Am cunoscut-o, ca să spun așa, pe Lucreția Andriu, pe patul de moarte, căreia i-a rezistat cu voința Lady-ei Ligeia a lui Edgar Poe, admirabil tradusă de ea. După
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la curent cu problemele literare și artistice, am văzut cu copiii noua piesă a dlui Adrian Zografi „Viitorul maculatură”, strigăt de durere, unde mergem, ce facem de nu ne mai trezim? Oriunde-mi Îndrept ochii numai și numai, hulă și dispreț pentru Țară și popor. Ceva nemăsurat de trist este În articolul dlui Dr. Ion Vianu, fiul lui Tudor Vianu, În articolul „Fragmente dintr-un jurnal de lectură”, rev. „22” Nr. 21, pag. 16. Este refugiat la Paris din 1977, și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la Varatic. Când mai vii prin București? La mulți ani! M. V. Pienescu 308 Iată un exemplu despre modul cum se poate demobiliza un donator, care la rându-i poate spune și altora cum a fost tratat! Este și neglijență, și dispreț și lipsă de experiență În cultivarea relațiilor, de care depinde Însăși Îmbogățirea colecțiilor și bunul renume al instituției. Sunt convins că am intervenit la „Galerie” și am cerut să se trimită adresa de confirmare. Ca fiu al Fălticenilor omul de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ici și colo. Cu toate greutățile întâmpinate, în ultima zi a lunii iulie am ajuns în Austria, unde m-am predat poliției. Aveam să constat ceva uluitor. Cunoscând din țara noastră comportamentul milițienilor, mă așteptasem la mustrări, vorbe aspre și dispreț. Spre surprinderea mea însă, am fost tratat omenește, vorbindu-mi-se frumos și, lucru demn de remarcat, s-a căutat a mi se rezolva situația în cel mai scurt timp. Am ajuns în Traiskirchen, unde mi s-au făcut formalitățile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a mai existat posibilitatea ca medicii de valoare să fie trimiși în străinătate pentru specializări și perfecționări din cauza lipsei de devize. În unele cazuri, cei trimiși la specializare nu s-au mai întors. Numeroși medici rămân în Vest, scârbiți de disprețul cu care sunt priviți de partid, în speranța că vor găsi alt climat de muncă, de înțelegere și de respect. Așa este cazul profesorilor Papahagi, Toader, Stelică Dumitrescu, Beroniade, Cotăiescu, Corondan, Brătianu, Stösel, Țurai, Dacian, Gerota și lista poate continua
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
face decât să îndârjească corpul medical împotriva partidului. Atâta timp cât partidul va umili medicii trimițându-i duminica și uneori în cursul săptămânii la cules porumb și scos cartofi în CAP-urile părăsite de țărani, nu va avea niciodată adeziunea corpului medical. Disprețul medicilor față de partid și Ceaușescu este profund, nu ne vom supune niciodată dictaturii partidului și, dacă rezistența noastră nu va putea îmbrăca forma unei greve, aceasta e numai din cauza faptului că suntem animați de spiritul hipocratic că medicul trebuie să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
îi numesc în derâdere ciripitori, turnători, prădători, bingănitori și aproape niciodată un ofițer de Securitate trecut în rezervă nu acceptă să fie recrutat și să lucreze ca agent sau ca rezident, oricâte sentimente patriotice ar avea în el, tocmai datorită disprețului lui pentru agenții pe care i-a folosit și pentru josnicia lor. Recrutarea pe bază de material compromițător se face atunci când celui pe care au pus ochii securiștii i se găsesc hibe, un act fals, o legătură extraconjugală, de care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dintre impecabilii noștri disidenți, ci și scriitori aparent „necompromiși” nici de politică, nici de principialitate, plini de ifosele vechi și noi, sub care nu era greu de ghicit ipocrizia și interesul cinic imediat. Sorin refuza spontan, fără reținere, fandoseala „intelectuală”, disprețul față de omul simplu, „condamnat”, pasămite, să nu Înțeleagă Înaltele „idealuri”, limbajul „superior”. Mă simt și azi reconfortat, mărturisesc, să-mi amintesc rapiditatea scârbită cu care Sorin evalua orice caricaturi simandicoase, oricât de simandicoase. Nu mi-am putut refuza, recunosc, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
converti nu doar În dialogul Între conu’ Leonida și consoartă; automistificarea nu scutește nici personaje de mare calibru intelectual, mai ales În gheara situațiilor extreme. Tensiunea socialistă Între idealul „conservat” și realitatea putridă Întreținea celor care nu renunțau nici la dispreț, nici la complicitate un soi de orbire narcisistă și megalomană. Se știau de partea opusă dogmaticilor, dar fără aceștia excitația „participării” nu se mai legitima, nici autoamăgirile, nici sensul, demult devalorizat, al „reflexelor condiționate” geografic și istoric. La vârsta senectuții
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
căutam prietenia”, așa Își Începea primul mesaj, În 23 noiembrie 1983, agentul berlinez. Apelul era motivat, formal, printr-o analiză a volumului Octombrie, ora opt, cu focalizare pe câteva povestiri emblematice. „Stânga și dreapta, umăr la umăr, ar plesni de dispreț față de marele personaj al Marei!”, scria referentul despre fetița creștină care moare În lagărul de exterminare a evreilor descris În povestirea Puloverul. Mesajul adăuga: „Eu o iubesc pe Mara- și din această cauză Îl iubesc pe Manea”. Încă mai intens
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fost surprins de această cvasimărturisire. Era de peste jumătate de veac În America, fericit că ajunsese aici, unde Își găsise rostul și renumele. Rana românească nu se vindecase, Însă, se pare. Nu conținea, aveam să descopăr ulterior, doar oroare, resentiment și dispreț, cum lăsa să se bănuiască grosolana interpelare din acea seară de confruntări. Antisemitismul era un subiect despre care nu uita să vorbească. Îl trata cu silă, ca pe o boală urâtă și nevindecabilă, penetrând toți porii vieții sociale, intoxicând și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
1947) a fost folosită din plin pentru refacerea legăturilor între oameni și recrutarea de noi cadre gata de sacrificiu. Această recrutare de noi luptători nu era grea, căci datorită atmosferei generale din țară, de adversitate contra ocupantului sovietic și de dispreț față de cadrele complet nepregătite ale partidului comunist, formate din oamenii din ultimele categorii sociale, se crease un fel de solidaritate de rezistență a celor cu sentimente românești, atât la sate cât și la orașe, dar mai ales în Capitală. Greutatea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
diverse munci considerate a fi în folosul comunității. Matatias Carp, în Cartea neagră, prezintă mai multe asemenea acțiuni îndreptate împotriva evreilor. Au existat situații în care antisemiții au profitat, practic, de autoritatea lor și și-au manifestat deschis și agresiv disprețul sau ura față de evrei. Așa cum menționează Jean Ancel, aceste prime manifestări de umilire a evreilor au prefigurat ceea ce în scurt timp avea să devină un sistem național instituționalizat prin care populația evreiască a fost înjosită și supusă repre siunilor. „În
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]