6,346 matches
-
era geografie, natură - adică eternitate. Nu. Anul acesta, americanii și canadienii vor bara brațul fluviului, câteva luni n-o să mai curgă strop de apă, iar în locul spectacolului grandios vom avea - textual - „lucrări de restaurație”. Niagara se restaurează ca mănăstirile, ca domurile, ca muzeele, ca palatele dogilor, ca teatrele Antichității - și peste un timp o să ajungă să se renoveze ca orice cinema de cartier. Niagara e o vechitură înconjurată cu comisii de experți. Niagara e o apă de ploaie, ca toate cascadele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
la cot cu dușmanii externi. Astăzi nu se mai pune problema cotropitorilor externi, dar a rămas mai actuală ca oricând problema dușmanilor autohtoni care jefuiesc populația! Și aceștia nu mai jefuiesc cu mijloace primitive, cu pistolul ca pe vremea lui ,,dom’ Semaca”, ci cu mijloace mai sofisticate, cu ,,inginerii financiare”, cu abuzuri ,,legale” și legi votate de politicieni. Politicieni a căror singură dorință este îmbuibarea și îmbogățirea prin mijloace ,,legale”. Dar un adevărat om politic este cel care prin activitatea sa
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
se pretind ,,oameni onorabili”, în condițiile în care trecutul lor arată oribil. Ajunși la 60-70 de ani, aceștia se mai întâlnesc astăzi prin parcuri ca niște oameni onorabili ce se pretind și se gratulează unul pe altul cu: ,,Să trăiți dom’ colonel!- cu respect dom’ academician ! “. Iar la un moment dat, ajunși pe patul de moarte (acolo unde toți ajungem), devin dintr-o dată foarte ,,religioși” , foarte ,,smeriți”, își cer iertare, cer să fie iertați de către cei din jur, dar nu spun
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în condițiile în care trecutul lor arată oribil. Ajunși la 60-70 de ani, aceștia se mai întâlnesc astăzi prin parcuri ca niște oameni onorabili ce se pretind și se gratulează unul pe altul cu: ,,Să trăiți dom’ colonel!- cu respect dom’ academician ! “. Iar la un moment dat, ajunși pe patul de moarte (acolo unde toți ajungem), devin dintr-o dată foarte ,,religioși” , foarte ,,smeriți”, își cer iertare, cer să fie iertați de către cei din jur, dar nu spun și pentru ce !? Toată
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
lumi mirifice ce le înconjura satul, cum și despre ceea ce oamenii satului chivernisiți și gospodari, mai adăugaseră la ceea ce le oferise mama Natura. Noi autorii lucrării ne vom lua iarăși permisiunea să povestim mai departe și să-l completăm pe domul învățător Budac cu modestele noastre cunoștințe despre acest complex sistem ecologic pe care-l constituie satul cu toate împrejurimile sale, satul în care acei minunați copii au avut norocul să fie aduși pe lume. Relieful comunei Cârțișoara, al cărui punct
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lămurire cu părinții ei ! Aceștia i-au deschis puțin ușa și, din prag, l-au întrebat care e problema. Cum care era problema ? Fiul lui găsise un inel și Aurora nu mai voia să i-l mai dea. „Ce inel, dom’le ? Nu știm nimic de nici un inel !“ Apoi i-au închis ușa în nas și n-au mai deschis-o deloc, cu toate că omul a încercat în repetate rîn duri și prin diferite mijloace să intre în legă tură cu ei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
al fine în tăcerea semiamuzată, semiinterzisă a asistenței. Inedit mai bine de 20 de ani, deși nu chiar interzis, mă amuz să-l restitui astăzi cititorului postcomunist, cu mențiunea Bun de sertar ! Despre lapte Ca vehicul al unei stratificări sociale, dom Virgil se opune onomastic structurii comunității : el este împăratul, șef al underground-ului, titlu ce ar putea părea derizoriu dacă nu s-ar sprijini pe o afirmare evenimențială a Numelui. Dar Numele, la rândul lui, este un simplu cod, o ipostază
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a Numelui. Dar Numele, la rândul lui, este un simplu cod, o ipostază argotică a Persoanei : este nevoie de ceea ce s-ar putea numi, tot argotic, Mutra. De aceea, ca vehicul al unei disjuncții încă și mai profunde, Mutra lui dom Virgil trebuie să semnalizeze : telespectatorul trebuie să recunoască domvirgilismul în această particularizare mass-mediată, el trebuie, cu alte cuvinte, să fie virgilent. Chipul lui dom Virgil se mutrifică astfel, încetul cu încetul, devenind sinonim cu ideea însăși de domvirgilism ; iluzie a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
tot argotic, Mutra. De aceea, ca vehicul al unei disjuncții încă și mai profunde, Mutra lui dom Virgil trebuie să semnalizeze : telespectatorul trebuie să recunoască domvirgilismul în această particularizare mass-mediată, el trebuie, cu alte cuvinte, să fie virgilent. Chipul lui dom Virgil se mutrifică astfel, încetul cu încetul, devenind sinonim cu ideea însăși de domvirgilism ; iluzie a perfectei izomorfii, Mutra respectivă va fi încărcată cu o greutate în plus o apoziție vestimentară. Această apoziție este iarăși opozitivă : față de ipostaza clasică a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pahar cu lapte. Procedeul constă în actualizarea unui romantism caracterologic funcțional și deci arbitrar : eroul bun cu chip hidos sau eroul rău cu chip angelic este aici un erou „complex”, cu un chip deconstruit. Dar, așa cum am văzut, esența lui dom’ Virgil ține de aparență, de vestimentație. Cu o excepție : deși dom’ Virgil bea, alb pe negru, lapte, esența lui nu ține de domeniul lactatelor ; aici, dimpotrivă, laptele este în mâinile lui dom Virgil un element în egală măsură invariant și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și deci arbitrar : eroul bun cu chip hidos sau eroul rău cu chip angelic este aici un erou „complex”, cu un chip deconstruit. Dar, așa cum am văzut, esența lui dom’ Virgil ține de aparență, de vestimentație. Cu o excepție : deși dom’ Virgil bea, alb pe negru, lapte, esența lui nu ține de domeniul lactatelor ; aici, dimpotrivă, laptele este în mâinile lui dom Virgil un element în egală măsură invariant și schizoid ; el îl semnifică, la fiecare cadru, pe împărat, dar numai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
chip deconstruit. Dar, așa cum am văzut, esența lui dom’ Virgil ține de aparență, de vestimentație. Cu o excepție : deși dom’ Virgil bea, alb pe negru, lapte, esența lui nu ține de domeniul lactatelor ; aici, dimpotrivă, laptele este în mâinile lui dom Virgil un element în egală măsură invariant și schizoid ; el îl semnifică, la fiecare cadru, pe împărat, dar numai pentru a i se opune stupefiant și soporific. Căci Mutra lui dom Virgil, neputând fi, în mod logic, reprezentativă ea nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
domeniul lactatelor ; aici, dimpotrivă, laptele este în mâinile lui dom Virgil un element în egală măsură invariant și schizoid ; el îl semnifică, la fiecare cadru, pe împărat, dar numai pentru a i se opune stupefiant și soporific. Căci Mutra lui dom Virgil, neputând fi, în mod logic, reprezentativă ea nu poate reprezenta o abstracție înlocuind-o printr-un poncif , va fi, în consecință, intertextuală ; va fi polemică ; se va opune atât ideii de domvirgilism (materializată în domvirgilismul vizibil, actant), cât și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
domvirgilismul vizibil, actant), cât și complicelui său latent (domvirgilismul imprevizibil, șiret, fără chip). Oricum ar fi, Mutra va afirma persoana, iar persoana va afirma Mutra, într-un amalgam caracterologic gen turcul și pistolul. Persoana fiind prin excelență imperială, Mutra lui dom Virgil va avea, în contextul filmului, valoarea unei mărci poștale. Concluzia este iarăși polemică : în loc de împăratul e gol ! , trebuie să strigăm : Dom Virgil e iconic ! . Atitudini și clasamente 10 Demonul actualității față cu dictatura Văzând astăzi, la atâția ani de la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
va afirma Mutra, într-un amalgam caracterologic gen turcul și pistolul. Persoana fiind prin excelență imperială, Mutra lui dom Virgil va avea, în contextul filmului, valoarea unei mărci poștale. Concluzia este iarăși polemică : în loc de împăratul e gol ! , trebuie să strigăm : Dom Virgil e iconic ! . Atitudini și clasamente 10 Demonul actualității față cu dictatura Văzând astăzi, la atâția ani de la premieră, filmul lui Dan Pița Faleze de nisip, constatăm că el conține destule elemente care să-l fi făcut indezirabil. Privit din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Am intrat o dată în birou la el cu niște hîrtii la semnat cînd Marinescu tocmai se retrăgea, mulțumindu-i pentru nu știu ce semnături. Du-te-n... cu mulțumirile tale! izbucnește Don Șef după ce Marinescu iese, apoi, privindu-mă lung, îmi zice: Dom' Vlădeanu, dacă nu v-a mîncat încă Teodoru (unul din interpreții primei piese de la Televiziune semăna foarte bine cu inginerul-șef Teodoru), atunci să știți că Marinescu tot vă-nghite. Cum să mă-nghită, rîd eu, nu vedeți ce mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
treaba cu cei de la construcții-montaj, să-și termine lucrul la stația de filtrare, că m-am săturat de cînd îi caut! Îmi fac loc printre bărbații din fața porții, încă nehotărîți, și întind legitimația portarului, care mă salută cu "să trăiți, dom' inginer!", apoi intru. Grăbesc pasul pe aleea centrală, traversez prima cale ferată a combinatului și ajung la secție. Pe măsuța instalată la parter găsesc condica de prezență. O semnez, semnez și pentru plecare la ziua de ieri, pun ora de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Bine, le zic. Altceva? Muncitorii se uită unul la altul, apoi toți își îndreaptă privirea spre Chiriac, un tînăr care a terminat de curînd liceul la seral, bun de gură și lipicios ca un copil care vrea o jucărie. Știți, dom' inginer, zice Chiriac sărind de pe treptele de lîngă aerotermă, unde a reglat debitul, treaba merge bine, așa de bine că de cînd ați plecat dumneavoastră, nu mai avem șef; trece din cînd în cînd maistrul de serviciu să controleze prezența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mai dificil va fi la pornire; amorsarea se face prin contraflux de hidrogen. O scînteie, provocată undeva pe traseu, poate produce explozie. Dar dacă treaba e făcută bine, teama asta poate fi ca povestea cu drobul de sare. Bună dimineața, dom' inginer! mă salută maistrul Cornea, ieșindu-mi în cale. Bună dimineața! îi răspund. Așa de dimineață pe aici? Sînt de la șase, cu grupa de mecanici. Am terminat de montat și verificat traseele de apă. Facem ușă din tablă; e în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în inspecție, să văd și să dau indicații. Sînt maistru principal, nu șef de echipă. Dar a doua zi dimineață, l-am găsit tot aici, cu mecanicii, lucrînd în clădirea asta neîncălzită, pe un ger că scîrțîia zăpada sub tălpi. Dom' maistru, l-am întrebat odată, de cînd sînteți în combinat? Șaișpe ani. De cîte ori ați fost decorat? Eu?! Decorațiile le înghit Sirițeanu și Petrică Țapu. Sirițeanu se ocupă cu echipa de dansuri a combinatului, au apărut și la televizor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
într-o mînă și cu o pensulă în cealaltă. L-am vopsit vernil, apoi l-am dat cu lac, se mîndrește el arătînd spre tabloul de comandă. Lucește mai ceva ca la Cape Kennedy! Chemăm și Televiziunea, nu-i așa, dom' inginer? Să ne filmeze... Tu de unde-ai răsărit?! se miră maistrul. N-ai terminat de vopsit conductele de azot? Acuși, tov' maistru, acuși, că nu pornim azi. Valeriu vîntură furios pensula și găleata, băgîndu-se înapoi sub conducte, să-și termine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din Iași, care mă operase în copilărie. Ia te uită, a zis el văzîndu-mă, ce faci, leule ? Dezbracă-te... Vlădeanu te cheamă, nu? Te-a adus mamă-ta la mine, cînd erai copil. Răzbătătoare femeie! Ce mai face? A murit, dom' doctor, acum două luni, îi spun. S-a întristat și a murmurat o formulă de condoleanțe. Eu m-am dezbrăcat și-am defilat prin fața lui. S-a uitat la radiografii, apoi m-a chemat și mi-a arătat: Vezi, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Arbore să-și pună electroniștii să facă legăturile electrice între stația de separare și tabloul de comandă al dispecerului central." Mecanicii au reușit să fixeze ușa în balamale, iar acum o încearcă dacă se închide. Lux, strigă unul. Aveți cheia dom' inginer? Da, îi răspund. Atunci, e-n ordine. Cînd ieșiți, stingeți dumneavoastră reflectoarele și încuiați ușa. Noi plecăm la atelier. Mulțumesc! le spun. Mecanicii pleacă înfrigurați de vîntul rece. Eu rămîn lîngă ușă și-mi plimb privirea peste traseele de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Tomiță spre Reziduuri. Tomiță descuie ușa serei din mijloc și pătrundem într-un cîmp cu garoafe albe pe dreapta și garoafe roșii pe stînga. Minunată priveliște, Tomiță! exclam eu. Nu știam că avem o seră așa mare. Păi de unde credeți, dom' inginer, că sînt toate florile care acopăr de primăvara pînă toamna rondurile de pe lîngă aleile combinatului?! Da' nu pentru asta v-am adus. Ia să văd ce spuneți de asta?... Merge la masa din capătul serei, ia o cutie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
plec, dar mă opresc locului înfiorat de un curent rece. Mă uit în sus și văd două obloane ridicate. Tomiță, ce-i cu obloanele acelea? Aerisire, îmi răspunde, trăgînd de o floare care nu vrea să se rupă. Ia uite, dom'le, trebuia să iau cuțitul, zice el, privind la floarea zdrobită în pumn, pe care ar vrea s-o arunce undeva, dar nu vede nici un loc mai ascuns, așa că o bagă în buzunar. Ascultă, îi zic, de ce nu aerisești cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]