6,786 matches
-
nu se descopere. Și cel ce a făcut această afirmație va păstra și mărturiile ei”. Scoaterea din Zarcă La sfârșitul lui Mai sau începutul lui Iunie ‘64, fără să fim bruscați, fără cuvinte dure, am fost duși în Secție, în dormitoare comune, mai mari. De la ferestre se scoteau obloane, se reparau și se montau cercevele, se puneau geamuri și se înlocuiau calorifere. S-a înlocuit toată instalația electrică. După plecarea noastră, vizitatorul ar fi putut exclama: „Ce condiții au avut acești
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a făcut alt aranjament. Am fost repartizat cu Marin Naidim și alți 20, în fosta Capelă ortodoxă, care ajunsese club și bibliotecă pentru reeducați. Se construise și un perete de zid care împărțea curtea mare a secțiilor. În cea din fața dormitorului aveam libertatea să stăm și noi. Supravegherea era formală și puteam să trecem în cealaltă curte. Neoficial, ciripitorii trebuiau să informeze ce facem, ce discutăm, cine cu cine. Trei dezamăgiri, trei întristări Cei care trecuseră de partea dușmanului și voiau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
era singur. Gheorghe, fratele lui, era elev la Liceul Militar. Despărțirea de cei doi fii ai ei i-a ușurat viața doamnei Zulnia. Învățătura mergea fără efort, dar viața la cămin era grea pentru Iorga. Elementele de confort oferite de dormitor erau suprasolicitate. În schimb, a reușit să-și facă doi-trei prieteni 29. Aici l-a întîlnit pe unul dintre cei doi prieteni de-ai lui de o viață, Petre Liciu, care a devenit un actor celebru. Celălalt prieten al lui
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a devenit un actor celebru. Celălalt prieten al lui Iorga din afara familiei a fost Vasile Bogrea. În afară de Liciu și Bogrea, Iorga nu a mai avut niciodată asemenea legături de prietenie 30. Cu timpul, a intrat în conflict cu pedagogul de dormitor. Acesta i-a interzis lui Iorga (cu totul arbitrar, fără îndoială) să iasă în oraș într-o duminică dimineața. Iorga a cerut explicații. Pedagogul a considerat acest lucru drept o aroganță fără precedent. Iorga, cu fruntea sus și fără să
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
guvernamentală a fiului ei s-o ducă la biserică. Iorga nu avea de loc de gînd să se ducă. Jos, în camera de zi, mama lui s-a așezat la pian și a început să cînte. Iorga era sus în dormitorul său. Doamna Zulnia l-a chemat jos pe fiul ei ca să o asculte cum cînta la pian: "Niculae!". În momentul acesta a sosit limuzina și bătrîna doamnă a plecat. Iorga a rămas singur și l-a chemat din dormitor pe
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în dormitorul său. Doamna Zulnia l-a chemat jos pe fiul ei ca să o asculte cum cînta la pian: "Niculae!". În momentul acesta a sosit limuzina și bătrîna doamnă a plecat. Iorga a rămas singur și l-a chemat din dormitor pe Frasin Munteanu-Râmnic: "Hai lîngă mine! Nu vreau să fiu singur". Tînărul s-a simțit stînjenit în vreme ce Iorga își descărca sufletul: " Am fost întotdeauna un necredincios. Cînd eram tînăr, mama mea mă obliga să merg la biserică. Nici acum nu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
l-a ajutat pe viitorul savant să-și tipărească primele lucrări. Prietenia lor a durat toată viața 45. În studiile lui oficiale, Iorga a dovedit calități ieșite din comun și a trecut cu ușurință prin facultate. Dificultățile se iveau în dormitoarele unde era obligat să locuiască. Superioritatea lui Iorga și incapacitatea lui de a comunica cu colegii lui duceau la declanșarea a tot felul de conflicte. Nu făcea nici un efort să se împrietenească cu nimeni. Tot ceea ce dorea era să fie
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Din fericire, era un student mai în vîrstă înzestrat cu o mare forță fizică care l-a luat pe Iorga sub aripa lui. Astfel încît ceilalți l-au lăsat în plata Domnului 46. Iorga nu căuta tovărășia nimănui nici în dormitoarele studențești, nici în sălile de curs și seminarii. Căuta tovărășie în cercurile intelectuale ale Iașilor, în care era acceptat datorită articolelor pe care le scria și a dezbaterilor pe care le iniția și conducea. În timpul anilor de studenție, Iorga l-
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de trai ale studenților au devenit unul dintre motivele principale ale radicalizării lor. Iorga a condamnat radicalismul studențesc (pe care îl eticheta drept "anarhie"), dar își amintea cîte suferințe îndurase ca student bursier. Descria acum în culori vii condițiile din dormitoarele studențești, lascivitatea, mizeria și calitatea hranei sub orice critică 104. Disproporția dintre studenții români și evrei (chiar și în liceele mai bune) era frapantă. Iată statisticile prezentate de Corneliu Zelea Codreanu, viitorul Căpitan al Gărzii de Fier (le folosim fără
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Gărzii de Fier, la 13 aprilie 1936, atentat nereușit 18. Prin a doua jumătate a anului 1937, regimul a început să-și dea seama de pericolul reprezentat de Legiune și și-a strîns rîndurile. Regimul începea să-și piardă răbdarea. Dormitoarele studențești neaflate sub egida universităților au fost desființate. La 2 martie 1937, universitățile au fost temporar închise, iar taberele de recreere legionare au fost interzise, într-o încercare disperată a birocrației de a reprima Legiunea. Care a replicat, ca de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Viena în zilele acelea, Viena, care fusese atîta vreme sediul puterii și centrul cultural al Europei Centrale! Nu este de mirare că "gloatele vulgare" îl prețuiau pe Hitler! El era opera lor, nu a Vienei cosmopolite, ci a celeilalte, a dormitorului din Meldeman Strasse. Furnicarul anonim al unui mare oraș al secolului al XX-lea, dominat de frustrările micii burghezii. Frustrările sterile ale lui Karl Leuger și ale lui Georg V. Schoenerer (ale căror producții tînărul Hitler le făcuse reclamă pe
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Brătianu: "Așa că l-am întrebat: Știți ce înseamnă sărăcia și suferința oamenilor?" "Știu prea bine", a răspuns Brătianu". "Lăsați-mi măcar acest avantaj", a spus Iorga. I-a spus lui Brătianu cum suferise de reumatism contractat din cauza cazării mizerabile în dormitoare neîncălzite și a hranei proaste. A continuat, amintindu-și de suferințele familiei sale. "Așa că nimeni nu poate spune că nu înțeleg suferințele oamenilor mai bine decît cei care au averea Brătienilor". Partidul Naționalist Democrat, Cuvîntarea lui Nicolae Iorga, candidat pentru
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
din casa bunicului meu din Lincolnshire. Am botezat cele două camere cu bovindou „biblioteca“ (unde mi-am așezat lăzile cu cărți încă nedespachetate) și „sufrageria“, unde îmi depozitez vinurile. Dar locuiesc exclusiv în partea care dă spre mare, sus, în dormitor, și în camera pe care am de gând s-o denumesc „salon“. Din parter folosesc numai bucătăria și o chiliuță alăturată pe care am botezat-o „cămăruța roșie“. Aici se găsește o sobă zdravănă, cu urme de foc de lemne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ascunsă de o perdea de mărgele. O perdea cu nimic diferită de cele care te apără de muște în țările mediteraneene. Mărgelele sunt din lemn, galbene și negre, și când treci printre șiruri țăcănesc ușor. Dincolo de arcadă se deschid ușile dormitorului și salonului meu. E timpul de culcare. În spatele meu se desfășoară marea fereastră orizontală, tăiată pe câțiva metri din perete, care dă spre camera „interioară“. Când mă ridic în picioare, sunt obligat să o privesc, întrucât în sticla neagră îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de mânuit, așa încât n-am fost silit să mă rezum la o lumânare. Bineînțeles, nu era nimic de văzut. Am cercetat chiar întreaga casă. Trebuie să mărturisesc că încercam un simțământ foarte bizar. Am urcat, cu deliberată încetineală, scările spre dormitor și am luat un somnifer. La un moment dat, în cursul nopții, mi s-a părut că aud clincănitul perdelei de mărgele, dar ăsta e un fenomen firesc. Azi s-a stârnit puțin vânt, iar marea e din nou albastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fusese mișcată. M-am oprit locului. Pe urmă am înaintat mecanic, cu gura deschisă și ochii holbați. Oprindu-mă la marginea palierului, am înălțat din nou lampa, dar ultimele pâlpâiri ale asfințitului de afară, filtrându-se pe ușa deschisă a dormitorului, împreună cu lumina lămpii, alcătuiau un amalgam dens, pâclos. Am deslușit nisa umbrită, conturul arcadei, masa punctată a perdelei de mărgele. Și apoi, deodată, am văzut, lângă peretele din fund, între perdea și ușa camerei interioare, silueta întunecată, nemișcată, a unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
După care a făcut un pas îndărăt, ținându-și ambele brațe întinse, așa încât persoana lui și cele două uși deschise formau un paravan sau o barieră menită să mă mâne spre camera deschisă din față. Aceasta era, fără îndoială, un dormitor. O încăpere destul de mică, mobilată cu un divan, un scaun, un scrin. Lumina soarelui făcea să strălucească florile roșii de pe draperiile necăptușite. Odaia mirosea a mobilă nouă, proaspăt lăcuită, a praf și a încăpere nefolosită. Divanul-pat, acoperit cu o cuvertură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la sosirea mea, era acum întredeschisă. Din hol, răzbea parfumul greu al trandafirilor, mai dens și mai trist înăuntrul casei decât afară. Puteam zări „altarul“ cu viteazul cavaler rătăcitor de deasupră-i. Ben își înălță privirile și închise din nou ușa dormitorului. Am început să vorbesc, mișcându-mi grăitor brațul înspre invitație și încercând prin gesturile unei bonomii simulate să umplu și să domin mica încăpere, stimulând totodată fluxul unei conversații reciproce. După cum vezi, e o invitație oficială și, uite, am scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Lăzi cu obiecte de gătit, încă nedespachetate, umplu micuța bucătărie. Deși am vândut o sumedenie de lucruri, iar pe altele le-am depozitat (inclusiv câteva cufere cu suveniruri din teatru), încă sunt inundat de prea multe troace aici. Cele două dormitoare sunt micuțe, dar au o vedere frumoasă spre niște garaje transformate în locuințe, unde, printre căsuțe, cresc o mulțime de plante și copaci. Bucătărioara, dacă reușești să intri în ea, e satisfăcătoare, având o sobă bună cu gaz și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
palierul de sus, am ezitat. Perdeaua de mărgele era imobilă și am hotărât să nu trec prin ea. Am dus-o pe Lizzie în camera interioară și am încuiat ușa. Încăperea era întunecată, întrucât prin fereastra lungă ce dădea spre dormitor nu pătrundea multă lumină, fie din cauza ceței, fie că uitasem să ridic jaluzelele. Camera era goală, pentru că o văduvisem de măsuța care zăcea încă în râpa dintre stânci, acolo unde o lăsasem să cadă, în drumul meu spre turn. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și pătate și vărgate, de o extraordinară netezime, ușor crestate la margini și zimțate de milenara dăltuire a mării. Tot mai multe pietre își făceau acum drum în casă, pe masa din lemn de trandafir sau pe-pervazul ferestrei din dormitorul meu. Și lui Gilbert i-ar fi plăcut să colecționeze pietre sau să culeagă flori, dar de îndată ce se aventura pe stânci, cu pantofii lui londonezi cu talpă de piele, imediat cădea. Și-a cumpărat niște pantofi de pânză cu talpă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un spasm de gelozie la gândul că Titus și Gilbert zăceau pe jos, tolăniți pe perne, la lumina lumânărilor. Am urcat cu Hartley. I-am arătat camera de baie. Am așteptat-o până a ieșit. Am condus-o apoi în dormitorul meu, dar era limpede că nu voia să doarmă cu mine. În asemenea momente, lucrul cel mai bun era s-o las în pace. Se înstăpânise pe ea un soi de spaimă superstițioasă, care luase forma unei delirante dorințe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era groaznic, disperat de șifonată, și încerca, zadarnic, s-o întindă. Întregul ei trup exprima stângăcia ușor rușinată a ființei total doborâte. — Uite ce-i, am să-ți împrumut halatul meu de casă, am unul foarte frumos. Am alergat în dormitor și i-am adus halatul meu cel mai bun, din mătase neagră cu brandenburguri roșii. Am găsit-o în ușa camerei, uitându-se la perdeaua de mărgele. — Ce-i asta? — Merită să întrebi. O perdea de mărgele. Hai, îmbracă halatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am așteptat-o, așezându-mă pe scări. Când a ieșit din baie, a urcat din nou spre camera ei, mișcându-se greoi, ca o femeie bătrână. — Așteaptă, îți aduc un pieptene, sau dacă vrei, poți veni să folosești oglinda din dormitorul meu, e mai multă lumină acolo. Dar intră în camera ei. I-am adus pieptenele și o oglindă de buzunar. S-a pieptănat, fără să se uite în oglindă, apoi s-a așezat din nou pe saltea. Ce-i drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
E un asasinat. Niciodată, niciodată, niciodată! La puțin timp după această discuție mi-a spus că e foarte obosită și că ar dori să doarmă, așa încât am plecat. M-am deșteptat brusc. Uitasem să trag jaluzelele și luna îmi inundase dormitorul. Auzeam lipăitul apei și ușorul hâr[âit al prundișului râcâit de valurile care se retrăgeau din cazan. Marea era, probabil, în reflux. Mai auzeam, sau poate că simțeam, un vid uriaș, un dom de tăcere, în care bătăile inimii mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]