5,962 matches
-
Akhenaton, statuia lui Tutmes al III-lea mergând pe cele „nouă arcuri". Și pentru pictură, perioada Regatului Nou reprezintă o epocă de aur, mai ales în epoca amarniană, când se înregistrează al treilea apogeu al artei egiptene. Dacă pentru decorarea edificiilor religioase, s-a utilizat mai ales sculptura și basorelieful, în perioada Noului Regat, preferințele pentru decorarea mormintelor private se îndreaptă către pictură. Necropola din Theba furnizează informații importante nu numai despre istoria acestei perioade, dar și despre acesta evoluție lentă
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
aceasta perioadă, geniul civilizației egiptene a apus definitiv, mistuindu-se în decadență. Suveranii kușiți (veniți din Napata) ai celei de-a XXV-a dinastii, acceptă religia și obiceiurile locale, printre care și modul egiptean de înhumare. Ei construiesc în continuare edificii religioase inspirându-se din motivele și temele monumentelor anterioare. Domnia kușită este întreruptă de năvălirea asirienilor. Toate formele de artă, mai ales sculptura și prelucrarea bronzului devin adevărate industrii. Se stabilesc contacte cu grecii și evreii, care conduc la propagarea
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
în naos, iar pronaosul este tăvănit. Biserica a suferit mai multe renovări, fiind acoperită inițial cu șindrilă, apoi cu țiglă, iar din 1960 a fost acoperită cu tablă. În Ocoliș, biserica veche de lemn a fost înlocuită de un amplu edificiu din zidărie, ridicat în anul 1910. S-au păstrat totuși icoanele împărătești, pe lemn, ce au suferit, din păcate, o repictare stângace în 1910. S-au recopiat inscripțiile chilirice ce transmit importante elemente de datare și aparență. Pe icoana „Deisis
Biserica de lemn din Cacova Ierii () [Corola-website/Science/315254_a_316583]
-
istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 2 obiective: Biserica din Zaharești a fost construită în jurul anului 1542, în timpul domniei lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), de către Nicoară Hâra (Hârovici), pârcălabul Hotinului. Edificiul a fost ridicat în satul Zaharești, aflat la o distanță de 20 km de orașul Suceava. Nicoară Hâra a avut rangul de chelar în prima domnie a lui Petru Rareș, fiind un boier credincios al acestuia. El i-a dezvăluit
Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești () [Corola-website/Science/318522_a_319851]
-
Nicoară Hâră, pârcălabul Hotinului și din porunca sa a zidit hramul sfântului arhierarh Nicolae în zilele binecredinciosului domn Io Petru (Rareș) Voievod și s-a sfințit cu mâna mitropolitului Grigorie în anul 7053 (=1545) luna iulie 20"". În decursul timpului, edificiul a suferit modificări majore și i s-a adăugat o turlă. Hramul bisericii a fost schimbat, astăzi fiind Sf. Dumitru. Inițial, biserica a fost acoperită cu draniță. În anul 1897 a fost montat un acoperiș nou confecționat din tablă. În
Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești () [Corola-website/Science/318522_a_319851]
-
În 1960 satul Acmariu și-a construit o biserică de zid, si nu mult după acest fapt, paragina a cuprins lăcașul de lemn părăsit. Biserică a fost salvată prin mutarea în complexul monahal Sfanțul Ioan Botezătorul din Albă Iulia. Pereții edificiului, alcătuiți din câte șase bârne de stejar, îmbinate la colțuri, aidoma celor din 1624, de la Almașul Mic, înscriu un plan dreptunghiular, cu absida decroșata, poligonala cu cinci laturi. Foișorul turnului de pe pronaos, cu galerie de arcade, atinge cu marginile balustradei
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
a Zarandului. Acoperirea interioară a construcției a fost soluționată printr-un tavan drept peste pronaos, o bolta semicilindrica în naos, iar altarul, cu o bolta de aceeași formă, de joasă înălțime, racordata la traseul pereților prin fâșii curbe. Alături de ferestrele edificiului, de contur dreptunghiular, ulterior executate, se păsrează, pe latura de sud, arhaicul luminator, al cărui oblon este prevăzut cu patru ochiuri circulare. Unei etape mai târzii se datoreaza prispa, de-a lungul peretelui de sud, cu o suită de arcade
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
spre interior față de pereții de nord și de sud ai navei. Cununile pereților din bârne, care nu depășesc în grosime 30-35 cm, au fost clădite pe un soclu scund de piatră de râu. Streașina largă a acoperișului protejează bine talpa edificiului împotriva umezelii. Pictura bisericii (adevărat că este cu mult mai nouă decât la alte locașuri de cult bihorene) se păstrează destul de bine. Pe bolta semicilindrică din scânduri de brad, prinse spre exterior în arcurile dublou de scânduri alăturate și tăiate
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
detronat,a păstrat demnitatea de "calif", demnitate fără nicio putere executivă. Cucerirea turcă din anul 1453 a atras asupra Constantinopolu-ului o a doua mare devastare, după cea suferită, în 1204, din partea creștinilor catolici din Cruciada a IV-a. Din vechile edificii monumentale creștin-bizantine nu au mai rămas în picioare decât bisericile transformate, la începuturi, în moschei, puține biserici creștine acceptate de sultanul cuceritor, fortificațiile antice inițiate în anul 413 e.N. de către prefectul pretoriului, Athemius, sub domnia minorului împărat roman, Theodosius al
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
puțin durabile ale potentaților și marilor familii musulmane sau creștine de negustori aservite Inaltei Porți, fântâni frumos decorate, școli coranice (medrese), băi publice (hammam), mausolee imperiale și diverse, după o concepție originală, bouă mari bazare, clădiri destinate ajutorului celor sărmani, edificii pentru spitale rudimentare, ateliere pentru arme, etc. Evoluția urbanistică, arhitecturală și artistică a Constantinopol-ului în perioda otomană poate fi caracterizată de o enumerare a monumentelor de valoare cu care a fost înzestrat timp de patru secole: - primul Palat al lui
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
1400 de metri vor trece pe sub strâmtoare la o adâncime de 55 de metri. Construcțiile epocii moderne s-au lovit de o rețea de străzi și străduțe medievale cu pante mari pe cele șapte coline istorice, flancate de locuințe și edificii publice cu structură învechită din lemn. In partea istorică și centrală a orașului, imense cartiere insalubre au fost degajate progresiv de către urbaniștii sec. al 20-lea. Acțiunea a permis ridicarea unor noi cvartale și trasarea unei trame stradale moderne. Există
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
și plastica lor îmbinările pereților de la biserica din Zolt (Banat) sau de la aceea din Păniceni (Cluj), dar și pe ale caselor și șurilor bătrâne din care, exemplare izolate, mai dăinuie în Munții Apuseni. Tipul de plan, în care se înscrie edificiul, este cel dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală cu trei laturi. Încăperile interioare sunt unite, în elevație, printr-o boltă unică, semicilindrică, cu timpan pe vest și fâșii curbe spre est, nealterată cu prilejul alungirii pereților, mutându-se doar capătul originar
Biserica de lemn din Petea () [Corola-website/Science/318753_a_320082]
-
Iași în perioada 1877-1879. Deși magazinele din Piața Unirii și de pe străzile Arcu și Lăpușneanu îi aduceau un profit considerabil, primarul a decis să le demoleze pentru a ridica un teatru național. Proiectul nu a fost realizat însă, iar în locul edificiului cultural a ridicat Hotelul Traian. Mulțumit de calitatea podului Eiffel din Ungheni, Scarlat Pastia apelează tot la celebrul inginer francez Gustave Eiffel (autorul proiectelor unor capodopere ale artei moderne ca Turnul Eiffel din Paris și Statuia Libertății din New York) pentru
Grand Hotel Traian () [Corola-website/Science/318778_a_320107]
-
În urma cercetărilor arheologice din interiorul bisericii s-a formulat concluzia că Biserica „Sf. Arhangheli” are două faze de construcție. Absida altarului a fost temeinic consolidată, probabil ca urmare a existenței unei fisuri în parament. Biserica actuală este puțin deviată față de edificiul inițial, baza absidei de sud fiind retrasă spre mijloc cu circa 0,20 m, iar cea de nord este evazată tot cu 0,20 m față de paramentul actual. Arheologul Stela Cheptea a concluzionat că Biserica „Sf. Arhangheli” din Scânteia a
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
pe partea stângă a drumului național DN24 (Iași-Vaslui). Biserica "Sf. Nicolae" din Poieni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . După cum atestă pisania amplasată deasupra intrării în biserică, ctitorii acestui edificiu sunt marele vistiernic Alexandru Balș și soția sa, Elena (Elencu). Ctitorul bisericii, Alexandru (Alecu) Balș (26 iulie 1801 - 14 aprilie 1864), era fiul logofătului Constantin Balș ("Ciuntul") (1744-1828) și a îndeplinit următoarele demnități: vornic, mare vistiernic și logofăt. El a
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
din comuna Tritenii de Jos, județul Cluj. Biserica era construită în anul 1852 și avea hramul „"Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"”. Vechea biserică a satului a fost distrusă de salvele de tun trase în Revoluția de la 1848, satul rămânând fără edificiu de cult până în 1852 când a fost edificată biserica de lemn ce face subiectul acestui articol. A fost renovată în anul 1894. Acoperită cu șindrilă inițial, biserica a fost reacoperită cu tablă în 1911. Fundația era de piatră, iar pereții
Biserica de lemn din Băișoara () [Corola-website/Science/316062_a_317391]
-
doua jumătate a secolului XVIII-lea și are hramul „"Sfinții Apostoli Petru și Pavel"”. În anul 1998 biserica a fost mutată în curtea Complexului Muzeal Bistrița. Cu ocazia mutării, biserica a fost restaurată. Construită la mijlocul secolului XVIII în Cășeiu, micul edificiu de cult a fost vândut parohiei Chiuești un secol mai târziu, iar în 1894, credincioșii din Chiuești au dăruit biserica credincioșilor din Leurda. Drumul bisericuței nu se oprește aici, aceasta poposind din anul 1998 în curtea Muzeului Județean Bistrița-Năsăud. Monument
Biserica de lemn din Leurda () [Corola-website/Science/316088_a_317417]
-
târziu, iar în 1894, credincioșii din Chiuești au dăruit biserica credincioșilor din Leurda. Drumul bisericuței nu se oprește aici, aceasta poposind din anul 1998 în curtea Muzeului Județean Bistrița-Năsăud. Monument de mici dimensiuni (11 m lungime și 7 m lățime), edificiul este împărțită în pronaos, naos și absida altarului. Intrarea în biserică se face prin pronaos, peretele de sud adăpostind ușa. Pronaosul este tăvănit. Câteva urme de pictură se pot vedea atât pe pereții pronaosului cât și pe tavan. Din pronaos
Biserica de lemn din Leurda () [Corola-website/Science/316088_a_317417]
-
cl. a III-a, iar în 1962 a primit titlul de profesor universitar emerit. A organizat și a fost un lung și de ani președintele filialei Banat a Uniunii Arhitecților din România. A întocmit peste 200 de proiecte pentru diferite edificii. A contribuit la Palatul Administrativ al Prefecturii Timiș, construit între 1938 - 1943 sub conducerea constructorului Constantin Purcariu, intr-un stil arhitectural modern, combinat cu elemente decorative arhaice la fațadă, capitelurile corintice fiind sprijinite pe coloane lucrate în terasit. Clădirea a
Victor Vlad () [Corola-website/Science/316119_a_317448]
-
lui Niiazov, un complex memorial, care cuprinde o moschee, dedicat mamei sale, este în curs de construcție. Construcția, estimată la o sută de milioane de dolari, (construită de Bouygues), este concepută ca un simbol al renașterii poporului turkmen. Pe pereții edificiului vor fi înscrise percepte extrase din "Ruhnama", amestecate cu sure (unitate formată dintr-un număr de versete) din Coran. Printre alte tentative ale lui Sapamurad Niiazov de transformare a culturii turkmene, se pot cita definirea etapelor vieții și schimbarea numelor
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
foarte mari dimensiuni, ocupând practic în întregime palatul menționat . În muzeu sunt expuse piese de mare interes și valoare pentru ilustrarea universului artistic și utilitar al țăranului român din centrul Moldovei, grupate în șase secții distincte și anume: În prezent, edificiul are nevoie de reparații capitale, existând deja fisuri în pereți. În perioada iernii, el nu este folosit deoarece nu dispune de instalații de încălzire .
Palatul Sturdza de la Miroslava () [Corola-website/Science/316195_a_317524]
-
transversală a bisericii. Biserica este construită din bârne din lemn de stejar masiv așezate orizontal între stâlpi verticali și îmbinate direct prin cioplire. Ea are formă trilobată, cu absidele naosului și altarul de formă poligonală. Pereții interiori și exteriori ai edificiului au fost căptușiți cu scândură așezată vertical. Temelia bisericii este din piatră. În interior, biserica este compartimentată în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. În anul 2001, s-a adăugat un pridvor închis din lemn de dimensiuni mari, terminat
Biserica de lemn din Ciurbești () [Corola-website/Science/316188_a_317517]
-
lucrări de renovare, cu efectuarea unor eventuale modificări, realizate în anii 1876-1877. O primă sursă menită să devanseze ctitoria bisericii este inscripția aflată pe o bârnă, din drepta intrării, care indică anul 1743. În ajutorul acestei datări vine însăși tipologia edificiului, de dimensiuni modeste, ai cărui pereți confecționați din bârne de stejar, încheiați în sistemul specific românesc ,coadă de rândunică”, înscriu planul străvechi: o navă dreptunghiulară, terminată spre est cu absida altarului, nedecroșată, poligonală, în trei laturi. Interiorul bisericii cuprinde o
Biserica de lemn din Bobohalma () [Corola-website/Science/316258_a_317587]
-
lăsând să se vadă, pe alocuri, urmele decorației picturale interioare, precum și pânza de la încheieturile bârnelor. Într-o perioadă anterioară, biserica a fost acoperită cu o învelitoare de țiglă, înlocuind-o pe aceea din șindrilă, originară, lucrare care a îngreunat structura edificiului, necesitând montarea unor stâlpi de susținere pe ambele laturi de sud și de nord ale bisericii. În partea de vest a bisericii a fost amplasat turnul-clopotniță, care are un plan de formă pătrată, cu o înălțime de 10 m. Este
Biserica de lemn din Bobohalma () [Corola-website/Science/316258_a_317587]
-
strămutării, după 1762, a unei biserici de lenm de la Cornești la Herepea (locul marcat prin butucul prestolului) de unde, în secolul al XIX-lea, a fost adusă pe dealul din nordul satului Dâmbău, unde dăinuie și astăzi. La sfârșitul aceluiași veac, edificiul a suferit o refacere importantă; absida a fost reconstruită din zid, supralărgită față de pereții navei; capătul de vest al bolții navei a fost modificat, intercalâdu-se o suprafață plană, necesară clopotniței (până atunci aflată separat); pereții exteriori au fost tencuiti; acoperișul
Biserica de lemn din Dâmbău () [Corola-website/Science/316268_a_317597]