12,690 matches
-
cel mai curat stil al economiei de piață. Deși nu avea decât trei propoziții, textul publicitar miza pe forța de impact a numelor invocate: „În 1929, Dashiell Hammett. În 1934, James M. Cain. În 1939, Raymond Chandler”. Era limpede că editorul își pusese speranțe serioase în viitoarea carieră a debutantului. Alfred Knopf este secondat în această viziune optimistă de Hamish Hamilton, care achiziționează drepturile pentru întregul Imperiu Britanic. Ediția americană apare în februarie 1939, cea britanică - o lună mai târziu. O
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
romanului e tipărită în cinci mii de exemplare și, în ciuda împrejurărilor devenite vitrege, se vinde relativ repede. În scurtă vreme, se ajunge la un tiraj de optsprezece mii de exemplare, o veritabilă lovitură comercială. Se poate spune, așadar, că investiția editorului fusese norocoasă. Răspunsurile criticilor s-au dovedit, însă, neașteptat de reci. Felul în care Chandler prezenta lumea infractorilor și asasinilor - cu o detașare rece, ca și cum era de la sine înțeles că trăim într-o lume a păcătoșilor - i-a îndepărtat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
însă, neașteptat de reci. Felul în care Chandler prezenta lumea infractorilor și asasinilor - cu o detașare rece, ca și cum era de la sine înțeles că trăim într-o lume a păcătoșilor - i-a îndepărtat pe recenzenți de carte. Stupefiat, Chandler se confesează editorului: Dl Conroy mi-a scris de două ori c-ai fi spus că ar trebui să mă apuc de altă carte, iar eu i-am răspuns că vreau să amân până îmi fac o idee despre primirea celei de față
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dispărea o civilizație. Chandler trăiește dramatic aceste episoade, iar ecouri ale tragediei planetare transpar în multe din paginile sale. Neîncrederea în propriul scris i se cronicizează, iar accesele de autodenigrare devin curente. Într-o scrisoare adresată lui Blanche Knopf, soția editorului său, Chandler își face un veritabil harachiri: The High Window n-a fost cartea izbitoare și originală care să fi putut fi promovată drept ceva ieșit din comun. Unora le-a plăcut mai mult decât celelalte strădanii ale mele, altora
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ăsta n-o să-ți fie de nici un folos. N-are acțiune, nici personaje simpatice, nimic. Detectivul nu face nimic (Chandler, 1981, p. 20). E greu de spus în ce măsură autorul era cu adevărat sincer sau doar speriat de eforturile financiare ale editorului: Alfred Knopf investise o mică avere în reclama cărții, anunțată drept marele eveniment literar al toamnei anului 1942. Avea dreptate să se teamă: vânzările abia dacă au acoperit investiția. Lucrurile nu se opresc aici. Câțiva ani mai târziu, când, de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care unii nu s-au sfiit să-i adreseze misive „patologic-vituperante”: Cartea aceasta a fost publicată în 1942. Se găsește în librării și în biblioteci de destul de multă vreme. ș...ț Am mulți prieteni evrei. Am chiar și rude evrei. Editorul meu este evreu. Vă numărați printre cei cărora nu le place cuvântul? Dacă e așa, ați dori să-l înlocuiesc? Dacă da, cu ce ați dori să-l înlocuiesc? Nu sunt sarcastic. Aș mai spune că toate scrisorile de acest
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în siguranță - și mai mult decât în siguranță - cu inși care vorbesc direct, ca mine (Chandler, 2000, pp. 62-63). Scrisoarea e, într-adevăr, spectaculoasă. Pentru a fi convingător, Chandler împinge mărturisirea până la a spune că modelul doctorului Moss este chiar editorul său, Alfred Knopf - un om pentru care avea totală simpatie și infinită recunoștință. Argumentele devin mai puțin convingătoare - dacă nu de-a dreptul mincinoase - când, din nevoia de a descrie sintetic lumea ce populează universul dubios din Idle Valley, pictează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
așteptări. Faptul că, deși Chandler a acceptat câteva compromisuri, romanul nu s-a vândut foarte bine (zece mii de exemplare în Statele Unite și opt mii cinci sute în Marea Britanie, în primul an) n-a făcut decât să-i sporească amărăciunea. Potrivit editorului, o mare parte din tiraj a fost absorbită de biblioteci. Am conturat, până aici, imaginea unei cărți îndepăratate de modelul chandlerian, instituit de scrierile anterioare. În realitate, continuitățile și chiar repetițiile sunt excesive. William Marling, autorul unei consistente monografii dedicate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a scriitorului. Dezamăgit că Alfred Knopf nu l-a susținut în cazul de plagiat comis de J. Dickson Carr (acesta copiase, pur și simplu, secvențe întregi din cărțile lui Chandler și le inclusese într-un roman propriu!), optează pentru alt editor. În același timp, o ofertă generoasă din partea Hollywoodului îl pune la adăpost de orice problemă financiară. Și, pentru a umple sacul veștilor bune, „Seria Marlowe” începută la radio în 1947 atinge, în nici doi ani, o audiență de peste zece milioane
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
umple sacul veștilor bune, „Seria Marlowe” începută la radio în 1947 atinge, în nici doi ani, o audiență de peste zece milioane de ascultători! Devenit o vedetă de primă mărime a vieții publice, Chandler decide să-și publice cărțile la un editor din Boston, Houghton Mifflin, și să-și ia un nou agent literar, Carl Brandt. Toate acestea mai mult i-au dăunat decât i-au ajutat în procesul scrierii. Corespondența din perioada 1946-1949 constituie un document de o extremă cruzime, în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
vârste, alcoolic și egocentric, fluxul conștiinței lui Raymond putea fi, la beție, în momentele proaste, plin de ură de sine, spaime de neputința de a scrie și ostilitate sarcastică. Wade spune: „Am o soție frumoasă care mă iubește și un editor drăguț care mă iubește, iar eu mă iubesc cel mai mult dintre toți”. Soția lui Wade se face ecoul lui Cissy atunci când spune: „Era un actor bun - așa cum sunt cei mai mulți dintre scriitori”. Ca și Raymond, Wade nu are copii și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și un anumit tip de morală. Obișnuit cu provocările industriei cinematografice, Parker este înclinat spre o astfel de scriere. Ușor de transpus în film, cartea are schematismul natural al unui scenariu și directețea prefabricatelor după care tânjesc și regizorii, și editorii. Toate acestea nu trebuie luate drept reproșuri. Sunt constatări provenite din modificarea modelului mental care domina literatura la începutul anilor ’90. Dacă e adevărat că fiecare sfârșit de secol instituie un fel de dictatură a formulelor parodic-decadente, atunci demersul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tuturor cercetărilor de până acum În domeniul care ne interesează. Prin conținutul ei, lucrarea se adresează studenților, cercetătorilor, doctoranzilor, masteranzilor, cadrelor didactice din Învățământul preuniversitar care se pregătesc pentru obținerea unor grade didactice. De asemenea, lucrarea va fi utilă jurnaliștilor, editorilor, redactorilor de carte din edituri, organizatorilor de manifestări științifice etc. Fie că lucrează În presa scrisă sau În cea audiovizuală, jurnalistul nu face numai anchete, reportaje sau interviuri, ci „produce” și pagini sau emisiuni documentare despre diverse idei, evenimente sau
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de mentalitate, ce ar merita discutată mai pe larg). Dar moda americană se extinde și la noi: Șerban C. Andronescu, Tehnica scrierii academice (1997). În cazul cărților - mai precis, al unor ediții, culegeri, antologii etc. -, se pune problema dacă numele editorului, antologatorului etc. trebuie trecut pe coperta cărții sau doar pe foaia de titlu. Dau ca exemplu un caz personal: În 2003, am publicat la Editura Dacia volumul Geo Bogza, Rânduri către tineri scriitori ardeleni, În care am inclus toate scrisorile
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
indică, În general, o Întrerupere a șirului vorbirii (Îndreptar..., 1995, p. 86). Mulți scriitori pun puncte de suspensie după anumite titluri: O, mamă..., Departe sunt de tine... (Eminescu, 1995, p. 89); D-l Goe..., Vizită... (Caragiale), amănunt pe care mulți editori Îl ignoră, deși valoarea stilistică a lor este ridicată În aceste contexte. Trebuie reținut faptul că, În textele științifice, punctele de suspensie trebuie folosite cât mai puțin, tocmai datorită valorii lor conotative. 5.11. Cratima (liniuța de unire sau de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
et al., Metodologia psihologică și analiza datelor, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 1993 (prin formula et al., sunt substituiți următorii autori: Mircea Miclea, Monica Albu, Olga Moldovan, Sofia Nemeș, Szamosközy Ștefan). • În cazul În care o carte are un coordonator sau un editor, menționarea acestei calități este absolut obligatorie, În caz contrar putându-se Înțelege că numele menționat este autor (unii autori omit voit această mențiune). Exemple: Rad, Ilie (coordonator), Schimbări În Europa, schimbări În mass-media, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005. Rad, Ilie (coordonator
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
prin colaborarea unor edituri din localități diferite sau editura are filiale În mai multe localități, se menționează toate localitățile respective: Mioara Avram, Cuvintele limbii române Între corect și incorect, Cartier, București-Chișinău, 2001. Tullio De Mauro, Dizionario italiano, Paravia Bruno Mondatori Editori, Milano-Torino, 2000. 8. În cazul numelor care au o particulă de noblețe (De, În cazul de față), la stabilirea ordinii alfabetice se ține cont de această particulă: COR. Clasificarea ocupațiilor din România, Meteor Press, București, 2003. Tullio De Mauro, Dizionario
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cazul numelor care au o particulă de noblețe (De, În cazul de față), la stabilirea ordinii alfabetice se ține cont de această particulă: COR. Clasificarea ocupațiilor din România, Meteor Press, București, 2003. Tullio De Mauro, Dizionario italiano, Paravia Bruno Mondatori Editori, Milano-Torino, 2000. Dicționar enciclopedic, vol. I-V (A-Q), Editura Enciclopedică, București, 1993-2004. 9. Titlurile În limbi străine nu sunt traduse În limba română, așa cum propun alți autori: Duden. Die deutsche Rechtschreibung, 22., völlig neu bearbeitete und erweiterte Auflage, Duden
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
miraculos (În 1999, la Ministerul Culturii erau Înregistrate circa 10 000 de edituri, față de circa 10-15, câte erau În perioada comunistă. Acum au mai rămas pe piață circa 1 000!), iar În cadrul lor lucrează, se-nțelege, nu doar filologi și editori experimentați, ci și mulți nechemați. O altă cauză a Înmulțirii greșelilor de transcriere constă În faptul că nicăieri nu se Învață această meserie lipsită de spectaculozitate, Însă care necesită un studiu asiduu În biblioteci. Problema editării și a transcrierii unui
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
au fost introduse reguli ulterioare redactării textului original. Editarea modernă trebuie să aducă la zi ortografia. I. Funeriu ilustrează un caz din Luceafărul: Iar tu, Hyperion, rămâi Oriunde ai apune... Cere-mi cuvântul meu dentâi - Să-ți dau Înțelepciune? Unii editori au pus virgulă după cuvântul Hyperion. Această virgulă, din punct de vedere gramatical gramatical, l-a pus În cazul vocativ, În loc să aibă funcția de nume predicativ, soluție total antipoetică și În contrast cu marele număr de exegeze consacrate capodoperei eminesciene. Acestei capcane
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ediție din corespondența lui Al. Papiu Ilarian realizată de Iosif Pervain și Ioan Chindriș, ediție căreia reputatul lingvist Liviu Onu (1995) Îi reproșa faptul că nu ne oferă posibilitatea să cunoaștem direct și să putem deci studia ortografia emitenților scrisorilor. Editorii au actualizat ortografia, fără să ne ofere o analiză detaliată a ei În nota asupra ediției sau Într-un studiu introductiv (p. 329). În 1959, F. Asan, Gh. Bulgăr și C. Căplescu au publicat un Proiect de transcriere a textelor
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
parte valabile și astăzi. Principiile de transcriere se referă la aspecte fonetice, morfologice și lexicale. Cei trei autori afirmă: Principala dificultate În transcrierea citatelor din autorii secolului al XIX-lea se datorează imensei varietăți de principii ortografice aplicate de scriitori, editori și tipografi. Principiul general pe care l-am adoptat În proiectul de față este acela al interpretării grafiilor pentru restabilirea realității lingvistice (p. 21). Prezentăm În continuare câteva reguli ce trebuie respectate la transcrierea textelor, preluate din studiul amintit. 3
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
nicio greșeală de tipar” (Funeriu, 1995, p. 229). Scriitorii români au fost, În general, foarte exigenți când e vorba despre corectură: Eminescu cere expres să nu i se schimbe „nici măcar o iotă” din manuscris, Caragiale vrea să-i amendeze pe editori pentru fiecare greșeală În parte, Macedonski dă erate (unde, spre disperarea sa, găsește noi erori!), Geo Bogza vorbește de „greșeli perfide”, care-l pot compromite pe autorul textului ș.a.m.d. (Funeriu, 1995, p. 230). Dintre scriitorii străini, cunoaștem cazul
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
erori!), Geo Bogza vorbește de „greșeli perfide”, care-l pot compromite pe autorul textului ș.a.m.d. (Funeriu, 1995, p. 230). Dintre scriitorii străini, cunoaștem cazul lui Milan Kundera, care mărturisea Într-un interviu: „M-am rupt odată de un editor, deoarece a Încercat să-mi anuleze punctele de suspensie În favoarea unor simple puncte” (apud Funeriu, 1995, p. 230). După Revoluția din decembrie 1989, când numărul editurilor și al publicațiilor a crescut În ritmuri nemaiîntâlnite vreodată, a crescut și numărul greșelilor
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
găseau atâtea priorități, CC al PCUS a emis Hotărârea „Despre prezentarea poligrafică a cărților”. Este demn de remarcat Încă un fapt: În URSS exista un Institut Unional de Cercetări Științifice pentru Tehnica Tipografică și Editorială, În timp ce la noi meseria de editor nu putea fi Învățată nicăieri. Înainte de 1989, multe edituri din România aveau ca angajați În schema de personal redactori artistici, care se Îngrijeau de aspectul grafic al cărții. În cele ce urmează, vom trece În revistă câteva principii generale de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]