5,421 matches
-
bibliotecă” devenită “Societatea de lectură a elevilor români din Gimnasiul din Baia Mare”, al cărei membru și bibliotecar a devenit în 1871. În anul 1873 a debutat la Pesta în revista "Familia", condusă de Iosif Vulcan. În anul 1894 a debutat editorial cu "Isprăvile lui Păcală". Premiată de Academia Română, lucrarea a cunoscut zeci de ediții aducându-i o popularitate deosebită. Au urmat alte creații care, de asemenea, i-au adus recunoaștere unanimă: "Snoave", "Odinioară", "Ion Săracul", "Zâna florilor", "Cei doi feți-logofeți cu
Petre Dulfu () [Corola-website/Science/298274_a_299603]
-
cu piesa "Mică dramă", care se joacă la Teatrul „Al. Davila“ din Pitești, fiind montată „într-un spectacol coupé“ cu "Vin soldații" de George Astaloș, în regia lui Radu Boroianu. În anul 1968 îi apare volumul de debut "Rod", eveniment editorial de excepție despre care criticul Nicolae Manolescu scria: „Când în proză se va debuta cu cărți de valoarea "Rodului" lui Cezar Ivănescu, vom putea vorbi nu de o evoluție, ci de o adevărată revoluție“. Volumul este încununat cu Marele Premiu
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
în Statele Unite . Pentru un timp, Ciufecu a fost secretar al Societății Fărșărotul, el fiind înlocuit ulterior de mai tânărul Nick Balamaci, un aromân născut în Statele Unite, căruia i s-a reproșat temporar o atitudine fățiș conciliatoare pro-greacă reflectată în tonul editorialelor publicate în buletinul societății. Societatea Fărșărotul se află în vizorul diplomaților eleni de la Ambasada Greciei la Washington D.C., care tradițional monitorizează activitatea diasporei aromâne, deseori acuzată de activități așa zise antielene. În Franța, unii aromâni sunt grupați sub egida asociației
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
grăbit să umple acest gol cu orice ar fi produs Asimov. Astfel, a primit foarte multe comenzi din partea acestora și s-a pus pe scris. De asemenea, revista "Magazine of Fantasy and Science-fiction" l-a invitat să contribuie la un editorial lunar pe teme de popularizare a științei, în care Asimov avea o totală libertate de alegere. Primul articol de acest gen a apărut în noiembrie 1958, și au fost publicate în total 399, lună de lună, până în momentul morții autorului
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
pe teme de popularizare a științei, în care Asimov avea o totală libertate de alegere. Primul articol de acest gen a apărut în noiembrie 1958, și au fost publicate în total 399, lună de lună, până în momentul morții autorului. Toate editorialele au fost adunate periodic în cărți editate de cel mai important editor al său, Doubleday and Company, și au contribuit la stabilirea reputației sale de "Mare Lămuritor" al științei. A publicat de asemenea "Ghidul lui Asimov în explicarea Bibliei", în
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
erau unii împușcați, alții trimiși în Gulag - lagăre de muncă sau erau deportați în zone îndepărtate ale țării, fără a exista o regulă în această privință. Desfășurarea în două etape a colectivizării, întreruptă un timp de un an de faimosul editorial al lui Stalin "Amețiți de succes" (Pravda, 30 martie 1930), este un exemplu perfect al abilității sale de a aplica retrageri tactice. Mulți istorici sunt de acord că distrugerile provocate de colectivizarea forțată au fost responsabile de foametea teribilă care
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953. În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, " Alarma", apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă
Grigore Vieru () [Corola-website/Science/298182_a_299511]
-
său natal, Pârscov. I-a dedicat poezii și scrisori de dragoste. Voiculescu a debutat în "Convorbiri literare" (1912). A practicat medicina la țară. În timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad, unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuță. Editorial, a debutat cu volumul "Poezii" (1916). Din același an a colaborat la "Flacăra" lui C. Banu, la recomandarea lui Macedonski. A primit "Premiul Academiei" pentru volumul "Din țara zimbrului și alte poezii" (1918). A fost membru titular al Academiei de
Vasile Voiculescu () [Corola-website/Science/297549_a_298878]
-
Teatrul". În 1912 se căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu unic, Gheorghe, dar căsnicia se va destrăma. Ulterior, se va înfiripa o poveste de dragoste discretă între el și poeta Otilia Cazimir. În 1916 debutează editorial cu două volume: "Balade vesele" și "Parodii originale". La Iași încearcă să-și termine studiile de filozofie dar este mobilizat și participă la campania din Bulgaria, apoi la primul război mondial, căzând prizonier în primele zile, la Turtucaia (1916). Rămâne
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
presa culturală cu articole în limba franceză (1912). Scrie și poezii în această limbă. În anul 1913 publică la revista "Viața românească", formarea sa ca scriitoare fiind marcată de personalitatea lui Garabet Ibrăileanu, cel care o ajuta sa debuteze. Debuteaza editorial in 1919 cu volumul "Ape adânci", lăudat de Garabet Ibrăileanu. În timpul Primului Război Mondial lucrează ca infirmieră voluntară la Crucea Roșie, experiența fiind apoi relatată în romanul "Balaurul". Din anul 1919 începe să colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu și să publice
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
interesantă" anticipează programul "Semănătorului", o "„foaie populară”", pentru orașe, spre deosebire de "Albina" (1897-1937) care se adresa în special satelor. G. Coșbuc semnează versuri și proză. "Semănătorul" apare la 2 decembrie 1901. Directori (până în ianuarie 1903): Al. Vlahuță și G. Coșbuc. În editorialul intitulat "Uniți", ca și în articolul lui Vlahuță, "Primele vorbe", G. Coșbuc formula programul revistei: Revista avea să adune în jurul său pe Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, Șt. O. Iosif, D. Anghel, I. Slavici, Octavian Goga, Ilarie Chendi, I. Agârbiceanu, Elena
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
1953, la Teatrul Național, unde rămâne până în 1954, când Marietta Sadova îl aduce, prin transfer, la Teatrul "Constantin Nottara" din București. În același an, se căsătorește cu Sorana-Iosefina-Caterina Plăcinteanu (în teatru Sorana Coroamă), inginer chimist și regizor de teatru. Debutează editorial cu volumul "Roata cu șapte spițe" la ESPLA (1957).
Dominic Stanca (actor) () [Corola-website/Science/317550_a_318879]
-
milion de vizitatori și 26 de milioane de vizualizări de pagina pe lună. "Elle" face parte în Franța, grupului Groupe Lagardère. În Statele Unite, apare cu Hearst Corporation, în Canada, la TC Transcontinental, în Brazilia, Editora Abril, în Mexic, la Grupo Editorial Expansión, în Argentina, la Grupo Clarín, în Singapore, la Mediacorp, în Șerbia, cu Adria Media, în Turcia la revista Doğan Burda în Germania, la Hubert Burda Media, în România la Ringier. Prima ediție din Marea Britanie a fost publicată în noiembrie
Elle () [Corola-website/Science/318015_a_319344]
-
2013), ”Bing, bing, Larisa” (Societatea Română de Science fiction și Fantasy, 2013). Din 1990 a lucrat în presa scrisă, la ziarul „Tineretul liber”, unde, din 1994 până în 1997, a fost redactor șef adjunct. În această perioadă a publicat numeroase articole, editoriale, reportaje și anchete. În 1993 a publicat volumul "Marilyn Monroe pe o curbă închisă" (Ed. Adevărul), o selecție celor mai bune texte ale sale în acel moment (volumul a fost reeditat în 2012, de editura Tritonic). A realizat și coperta
Dănuț Ungureanu (ziarist) () [Corola-website/Science/318240_a_319569]
-
Amsterdam și Bruxelles. În 1997 a făcut parte din echipa de scenariști a serialului radiofonic "Piața rotundă", coordonat de BBC și Uniunea Europeană. Din 1998 până în 2003 a fost redactor șef adjunct la ziarul „Curentul”, pentru care a scris zilnic foiletoane, editoriale, comentarii, reportaje, cronici și anchete. A scris, individual și în colaborare, sute de scenarii de televiziune pentru grupul umoristic “Vouă”. O culegere a textelor respective a fost publicată în volum, în anul 2004, la Editura Amaltea, cu titlul „Țara lui
Dănuț Ungureanu (ziarist) () [Corola-website/Science/318240_a_319569]
-
de mai mulți ani (1991-1995) a publicat sub titlul „Corupția în serial” numeroase anchete ce s-au soldat cu demiterea unor miniștri și sancționarea altor demnitari. De asemenea, a publicat în acest ziar, pe lângă alte sute de articole, zeci de editoriale de pagina întâi. În 1996, a preluat de la S.C. „Adevărul” săptămânalul „Exclusiv” și a înființat ziarul independent „Ultima Oră” (serie nouă, ziarul fiind fondat în anul 1914), pe care îl conduce și în prezent. În 2007, pentru o scurtă perioadă
Ion Marin (publicist) () [Corola-website/Science/319731_a_321060]
-
1914), pe care îl conduce și în prezent. În 2007, pentru o scurtă perioadă a fost și director al cotidianului „Atac”. Ion Marin a publicat în cotidianele la care a lucrat, precum și în alte publicații, peste 4.000 de articole, editoriale, anchete. Ion Marin este cunoscut și ca jurnalist de televiziune. În anul 1996, a fost angajat ca realizator la Televiziunea Română, iar între anii 1998-2002 a fost membru al Consiliului de Administrație a SRTV, perioadă în care a realizat numeroase anchete
Ion Marin (publicist) () [Corola-website/Science/319731_a_321060]
-
lansări de cărți în școli, copiii având prilejul să-l cunoască personal și să obțină autografe pe numeroasele sale volume de autor. • "Ruginoasa" (1969), monografie despre istoria localității sale de adopție, unde se află azi Muzeul „Al.I. Cuza“. Debut editorial. • "La porțile Orientului", românul Războiului de Independență (1980) - Editură "Junimea"; • "Metropola de pe șapte coline", reportaje și anchete (1985) - Editură "Junimea"; • "Taciturnul", românul muntelui Ceahlău (1990) - Editură "Porțile Orientului"; • "Moldova plînge", românul Basarabiei înstrăinate (1993) - Editură "Porțile Orientului"; "Bandiții și jandarmii
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
fost deținut la Jilava și Gherla. Gheorghe Cardaș a fost căsătorit, dar nu a avut copii. Și-a petrecut ultimii ani la căminul de bătrâni bucureștean din strada Barbu Delavrancea. Debutează în 1916, în revista "Ion Creangă" din Bârlad, iar editorial, în 1927, cu volumul "Pagini de istorie literară românească. Scriitori vechi". Colaborează la: "Adevărul literar și artistic", "Boabe de grâu", "Convorbiri literare", "Cugetul românesc", "Făt-Frumos", "Manuscriptum", "Mitropolia Olteniei", "Neamul românesc pentru popor", "Prietenii istoriei literare", "Revista de etnografie și folclor
Gheorghe Cardaș () [Corola-website/Science/319228_a_320557]
-
literatură română și teoria literaturii a Facultății de Filologie din Cluj (pensionat medical, 1993). Colab. la Tribuna, Steaua, Echinox, Helion, Biblioteca Nova, Anticipația - CPSF (Colecția “Povestiri științifico-fantastice”), Almanahul Anticipația, Foundation (Londra), Solaris (Québec, Canada) etc. Debutează în Steaua (1971). Debut editorial cu antologia, în colab., Romanul românesc contemporan. 1944-1974 (1974). A colaborat la volumele colective Scriitori români (1978), The Encyclopedia of Science Fiction (1993), Dicționarul scriitorilor români, I-IV (1995-2002), "Saint James Guide to Science Fiction Writers" (1996), Dicționarul esențial al
Cornel Robu () [Corola-website/Science/319315_a_320644]
-
depus mult efort în a-și apropia alegătorii din colegiu, apărând în public la diverse evenimente, și atacându-l pe Woodward pentru că s-a răzgândit în ce privește interzicerea vânătorii de vulpi. Pe timpul campaniei electorale, Cameron a acceptat oferta de a scrie editoriale pentru ediția online a ziarului "The Guardian". A câștigat mandatul, atrăgând 1,9% dintre alegătorii inițial pro-laburiști și cu o majoritate de de voturi. După alegerea în Parlament, a fost membru în Comisia pentru Afaceri Interne a Camerei Comunelor, o
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
drept "", care poate să-și schimbe mesajul pentru a se adapta așteptărilor publicului. Cameron a declarat apoi despre acea eminiune că este „clipul preferat” al fiicei lui. De asemenea, realizatorul de emisiuni de comedie Charlie Brooker l-a descris în editorialul său din The Guardian ca fiind „asemenea unui ou de Paști gol, dar fără dulciuri înăuntru”. Dinspre dreapta, fostul președinte al Partidului Conservator Norman Tebbit l-a asemuit pe Cameron cu Pol Pot, „el are intenția de a elimina chiar
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
reușit să obțină refacerea sălilor realizate de Horia Bernea și Irina Nicolau. Bucurenci a debutat la 17 ani în "Dilema Veche", a fost șeful biroului de mediu la "Academia Cațavencu" între 2005 și 2006, iar în 2007 a semnat un editorial în fiecare luni în "Evenimentul Zilei". A scris un editorial lunar din 2008 până în 2010 în revista "Elle" și din 2010 până în 2015 în revista "The One". În 2004 a publicat un roman, "RealK", la Polirom. Blogul lui, bucurenci.ro
Dragoș Bucurenci () [Corola-website/Science/315494_a_316823]
-
Irina Nicolau. Bucurenci a debutat la 17 ani în "Dilema Veche", a fost șeful biroului de mediu la "Academia Cațavencu" între 2005 și 2006, iar în 2007 a semnat un editorial în fiecare luni în "Evenimentul Zilei". A scris un editorial lunar din 2008 până în 2010 în revista "Elle" și din 2010 până în 2015 în revista "The One". În 2004 a publicat un roman, "RealK", la Polirom. Blogul lui, bucurenci.ro, este între primele 20 cele mai influente bloguri din România
Dragoș Bucurenci () [Corola-website/Science/315494_a_316823]
-
devenind cel de-al șaselea șlagăr de top 20 al solistei în Regatul Unit. În calitate de fotomodel, Dixon este impresariată de compania Select Model Management, apărând pe coperta unor reviste precum "Cosmopolitan", "FHM", "Arena", "Company", "Bliss" sau "More!" și în numeroase editoriale despre modă. În anul 2008, artista a fost inclusă pe lista "„celor mai sexy femei din lume”", publicată de revista "FHM", obținând locul 44. Dixon a fost prezentă și în videoclipul cântecului „She Wants to Move”, interpretat de grupul muzical
Alesha Dixon () [Corola-website/Science/315793_a_317122]