32,222 matches
-
să Împrumute numele inocentului preot din Rennes-le-Château personajului Jacques Saunière, custodele Muzeului Luvru, cel care deține teribila taină a Sfântului Graal și care este ucis de un membru al congregației catolice Opus Dei, tocmai din acest motiv. Îți reamintesc că esența tainei Sangraalului rezidă În presupusa căsătorie a lui Isus Hristos cu Maria Magdalena, căsătorie din care rezultă progenituri ce se vor uni În secolul al V-lea cu familia regală franceză, punând bazele dinastiei merovingiene, care Îl are ca deschizător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unor autori francezi și englezi privitoare la subiect i-au adus semnatarului Codului lui Da Vinci niscai acuzații de plagiat. Onest și riguros vorbind, oarecum justificate. Cel mai important pilon pe care Dan Brown Își așază teoria sacrului feminin ca esență originară și autentică a creștinismului este, după cum știi, inedita interpretare a tabloului lui Leonardo da Vinci, Cina cea de Taină. În roman se explică pe larg cum că ucenicul din dreapta lui Isus este, În realitate, o femeie, respectiv Maria Magdalena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să-i spunem, bizarerie matematică nu poate fi pusă doar pe seama hazardului. Pe de altă parte, apariția lui phi (simbolul lingvistic al numărului de aur) În atâtea alcătuiri diverse ale naturii Îi accentuează misterul și conferă argumente suplimentare tezei despre esența sa divină. Cam tot ce a Însemnat În istorie celestul Le Nombre d’or se poate citi Într-o carte chiar cu acest titlu, apărută recent la Gallimard, sub semnătura nașului său, compatriotul nostru Matyla C. Ghica. O reeditare, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ajuns la Congresul de la Paris, ratând șansa de a deveni celebru. Dar, mă rog, e bună și o asistență mai redusă numeric; calitatea contează... Pentru că nu sunteți istoric, Îmi va fi puțin mai greu, dar... În fine... Ideea este, În esență, următoarea: evenimentele istoriei au un trend, o dinamică orientată spre Înainte, În concordanță cu timpul care, și el, are tendința de a se mișca În aceeași direcție. Există un firesc al acestei mișcări, care Își are corespondentul Într-o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și au reprodus genetic niște ființe cu potențial biologic absolut identic cu al lor, s-au spălat pe mâini ca Pilat din Pont și le-au lăsat de capul lor să se descurce și să se manifeste În deplină libertate. Esența experimentului rezidă tocmai În această absolută libertate de evoluție. Soarta omenirii de grad secund care suntem nu-i interesează câtuși de puțin, le este perfect indiferentă. Vor doar să știe, atât și nimic mai mult. Modalitatea de a afla ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de unde știm că Dumnezeu Însuși, care, la un moment dat, a imaginat lumea și a făurit-o din nimic, fără vreo rațiune inteligibilă, n-o va azvârli În neant, la fel de subit și de obscur? Și apoi, vedeți vreo deosebire de esență Între a muri de bătrânețe sau lovit de un autoturism? Să fim sobri și să abandonăm prejudecățile, oricât ar fi ele de duioase și de mângâietoare. - Îmi pare rău că vă decepționez, dar nu pot cu nici un preț să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
muri de bătrânețe sau lovit de un autoturism? Să fim sobri și să abandonăm prejudecățile, oricât ar fi ele de duioase și de mângâietoare. - Îmi pare rău că vă decepționez, dar nu pot cu nici un preț să văd doar fondul, esența, numitorul comun sau cum mai vreți să le numiți atunci când am de optat Între sfârșitul meu sau al lumii din rațiuni acceptabile - fie și doar În virtutea unor obișnuințe ancestrale - și finalul semnat de o mână care Închide nepăsătoare comutatorul, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
totuși, din impulsul obscur care ne Împinge să răsfoim un album cu vechi fotografii de familie, deși am mai făcut-o și altădată și știm foarte bine ce cuprinde. Imaginea de acolo a lui Alexandru cel Mare nu diferea În esență de ceea ce se știe Îndeobște despre el: un mare strateg militar, un organizator și un administrator eficient al teritoriilor stăpânite, un promotor al elenismului și al valorilor sale etc., etc. Ce nu știam nici eu și nici În studiile altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
despre asta vorbim - nu depinde de suverani, nici de religii. Biologia este mai puternică și decât politica, și decât toate religiile lumii. - Primum vivere, deinde philosophari... - Dacă vrei... Nu e vorba de materialism grosier aici, așa cum ar părea, ci de esența existenței, care este viața Însăși. Metafizica În afara fizicii nu face două parale. - E un punct de vedere, și anume al unui fizician, nu te supăra. - Eu nu mă supăr; pentru fizică nu garantez. Prietenul Hawking obișnuia să spună că, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unui sistem se verifică În secole. Poate comunismul n-a avut răgazul necesar să-și etaleze calitățile, abia i-a ajuns timpul să-și evidențieze defectele, crizele de creștere, bolile cronice ale copilăriei. Experimentarea unui vis (orice utopie reprezintă, În esență, corporalizarea unui vis) nu se numără, orice s-ar spune, printre practicile de fiecare zi ale istoriei. Nici măcar printre derapajele ei curente. Am spus șaptezeci de ani? Teoretic, doar. În realitate, au fost mult mai puțini. Îți amintesc că revoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vânzoleala teribilă care trebuie să fi cuprins subterana În momentul când În cartea unui filozof se formulează teza privind sfârșitul istoriei ca scenă de conflict planetar și se anunță intrarea omenirii În era ferice a democrației liberale atotbiruitoare. Pentru că, În esență, Francis Fukuyama - În descendența lui Hegel, care afirmase că, odată cu Napoleon, procesul de impunere În Europa a ideilor revoluției de la 1789 se Încheiase definitiv și iremediabil - postula, la rândul său că, odată cu prăbușirea zidului Berlinului și cu Înfrângerea celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cât de adânc l-a ticăloșit, cum i-a luat mințile și i-a Îmbăloșat vederea instinctul diabolic al posesiunii... nu, nu impulsul, pentru că e ceva organic, sădit În suflete de Însuși Creatorul, instinctul, zic, nebunia, paranoia Îndepărtării de propria esență, de gratuitatea și adevărul existenței În sine și pentru sine a tuturora și a fiecăruia În parte... omul social, animalul politic a Învins omul natural... biruință tristă și costistitoare... nimeni nu vrea să vadă cât de scump plătim această victorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Începi: este A? Este X? Este oricare alta? Și În ce direcție declanșezi succesiunea? Urmezi drumul trasat de săritura calului de la jocul de șah? Pornești pe diagonală? Mergi În zigzag? Și iarăși: de unde pornești? Scutindu-te de comentarii - oricum, În esență, aceleași -, Îți mai arăt așa, ca scuză pentru eșec, câteva dintre figurile cele mai la Îndemână pe care le-am imaginat și cu care mi-am bătut capul : A C D E cu variantele A C D E și A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu se mai bazau pe cunoașterea aproapelui, ci pe exploatarea lui. Nu alta era situația la începutul secolului al XVII-lea, pe vremea povestirii noastre, așa încât, cu profunda lui intuiție, Broanteș își dădu seama că gestul lui ar fi în esență fals și nu-l mai făcu. — La mănăstire n-am mai stat mult după aceea, reluă Cosette întinzându-se după ceșcuță și dezvelind cu acest prilej un genunche - pentru că au venit turcii. Câte am putut să fugim, am scăpat. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ani de zile înfrunți deșertul, zise. Și ai un succes remarcabil, deoarece până în prezent s-au contabilizat doar patruzeci și trei de morți. Dar am impresia că de data asta nu înfruntăm deșertul, ci un om care întruchipează spiritul și esența acestui deșert. — Prostii! replică disprețuitor Alex Fawcett după ce aruncă o scurtă privire spre hartă. Și acum doi ani ne-au atacat beduinii și am reușit să rezolv problema. — Cu bani. — Totul se rezolvă cu bani. Nu și cu tuaregii. Ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
permiți o asemenea Îndrăzneală noapte de noapte această respirație chiar În hîrtia pe care scriu. Mă simt pîndită de prevestirile tale - un săpun nu e totdeauna un săpun, el poate fi și un aliaj ciudat de voci, de amintiri și esențe topite una-ntr-alta Într-o Împerechere arbitrară. „Fericit. Mai fericit ca atunci. Ce bine era În odăița aceea cu tapetul de hîrtie roșie de la Dockrell, un șiling și nouă pence duzina. Noaptea cînd făcea Milly baie. Cumpăram săpun american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
îngălbenite de timp, chiar penele iubitului meu papagal - pene albastre, verzi și galbene, cu reflexe aurii, pline de mister. Iau toate penele și-mi mângâi fața cu ele, mai ales buzele și nările, în care simt miros de pasăre. Ca și cum esența de pasăre s-ar fi păstrat în arhitectura penelor. Mirosul de pasăre mă ducea în acel timp în care trăiam cu soțul meu într-un apartament mare în Solna, un apartament cu multe ferestre care se deschideau către un peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
același fel cum sublimul Leopold păstrase buclele fermecătoare ale fiului său Amadeus; le văzusem la Muzeul Mozart din Salzburg. Acel păr inelat îmi readucea în minte structura penelor ce păstrau miros de om sau de pasăre - retorte de filigran cu esențe personale, emanând secrete galactice. Dar îmi era frică, totul avea viteza unui film care se derula de la sine pe retina unui imens ochi fără privire. Se petreceau lucruri îngrozitoare în lume și nimeni nu le putea opri sau măcar încetini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a omenirii, o blondă din Chicago, Illinois, captivă, zbătându-se să iasă și izbind cu pumnii ei micuți. Nepăsător, ca replică la toată această stare de lucruri, Aquarelin își scălda imenșii ciorapi în acea parte a lacului unde era vărsată esența semnată Calvin Klein. Dar cui putea să-i mai pese, doar rasa oamenilor, a cărei unică preocupare fusese să se distrugă pe ea însăși, dispăruse... PAGINĂ NOUĂ ELEFTERIE MĂCEȘ A fost odată ca niciodată Mircea Cârpenișteanu, un tânăr bărbat considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vrut să deschidem ușa și cum soțul meu, supărat pe mine și neînțelegând nimic, a deschis, totuși, ușa, m-a împins înainte și, făcându-ți loc, a spus: „Intrați, intrați, acesta este dormitorul nostru. Vedeți, totul este din lemn de esență tare“. Ai privit în jur, te-ai uitat la patul nefăcut, la patul aflat în dezordine la ora nouă seara și ai înțeles. Știu: în clipele acelea, în dormitorul nostru, ai trăit sentimentul de gelozie, de durere și de amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să-mi distrug viața?“ Nu, Vadim, nu, dragul meu, aceasta nu este iubire; e ceva murdar, tulbure, hidos. Am destulă murdărie din asta acasă la mine ca să mai fie nevoie să o transfer în dormitorul marital, unde totul „e din esență tare“, într-o cameră de hotel urât mirositoare. Și, chiar dacă îți pare crud ceea ce-ți spun, vreau să adaug că, dacă e să aleg între tine și soțul meu, atunci îmi pun problema nu numai a locului, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încă“, „mai departe“. O femeie învățată, cu un singur ochi, lovește figurile cu coatele și scuzându-se cu un „iertați, colega“, își face loc spre catedra mea. Ridic mâna. Liniște. Pentru noi, domnilor, șoptesc eu, e important nu sportul, nu esența acestuia, ci gradul lui de influență, acțiunea lui asupra societății și, dacă-mi dați voie, asupra statului. Iată de ce, pentru a contura tema dată, vreau să-mi permiteți să spun câteva cuvinte nu despre sport, ci despre sportsmani. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
alege: să balanseze continuu bârna și să-și crape complet capul sau să oprească balansul sufletului și să trăiască în rațiune rece, în neomenie, în absența totală a ființei lui, blestemul tot se va împlini. Pentru că acest blestem este chiar esența stranie și înfricoșătoare a sufletelor noastre. Iată ce gânduri îmi treceau prin minte în fiecare noapte, după ce se lăsa liniștea în casă, când doar lampa cea verde ardea pe birou. Ele erau tot atât de distrugătoare pentru voința mea de a trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
revină la realitatea pe care o cunoștea el. În lumea aceasta amestecată, în care se pomenise fără voia lui, nu prea știa ce să facă, cum să acționeze. Era la discreția a două personaje enigmatice, a unei entități malefice prin esență și a unor zei, care priveau indiferenți. Unde mai pui că, pe nepusă masă, aceste ființe supreme, în măsura în care chiar existau cu adevărat, se hotărâseră subit să renunțe la contemplație și să intervină direct. Dacă acum, bunele intenții ale Ilenei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și-n ultimă instanță doar o chestiune de abilitate sau șansă, o formă goală. Ben Haas bănui gîndul ascuns al discipolului său, căci cel numit Maestru deosebea Adevărul de Minciună și atunci se decise să-i dezvăluie ucenicului hotarul dintre esență și aparență. Îl va lua acasă la el și toată noaptea va căuta să-i explice pe text (sau ce mai rămăsese din manuscris), cu pilde simple și moralizatoare, cum un gînd, umbra unui gînd ori o imagine pot duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]