6,312 matches
-
M-am rugat să fie bine pentru Iolanda și pentru copil! Este atît de bine că lucrurile au trecut (început) cu bine aceasta era foarte important! Cred că noi ne asumăm reciproc bucuriile și amărăciunile. E o solidaritate pe care estetica nu ne-o poate perturba niciodată. Să fie totul minunat cu Luiza Ana Maria! Îi doresc mereu binele! Și aștept mult s-o văd și eu, deși gînguritul ei în casa ta mi se va părea neobișnuit la început! Așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
rememorare, "Dumnezeu a murit în Bărăgan", despre dramaticul periplu al familiei sale din nordul Moldovei până în zona deportaților din Câmpia Dunării. Trebuie spus de la început un lucru: această carte nu este și nu și-a propus să fie literatură propriu-zisă, "estetică", deși există nu puține pagini de acest gen în cuprinsul ei. Pentru autor și în egală măsură și pentru cititor miza mărturiei este restituirea cît mai exactă a suferințelor îndurate de o familie românească în anii de cruntă dictatură ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
constata în tot mai multe ocazii (și... texte) că literatura pe care o scriu (indiferent de genul în care "mi se întâmplă" ea) este, "palpabilă", nutrită de experiență și memorie, astea în imanentă capilaritate și compatibilitate cu senzația vitalității (și esteticii) pe care mi le oferă prezentul, contemporaneitatea. Or, chiar prefer, discret (față de mine însumi!) o atare modalitate de scriere, experiența și mnemonica presupunând, firește, și o densă filiație informațională, livrescă aceasta e una din componentele de care, vede-se, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
-i să ia oarecare hotărâri, să facă ceva acolo, în mintea lui, pentru a înțelege oarece din cele ce i se citesc. Îi cere ascultătorului / cititorului să se autoidentifice. Asta e: pierzând (sau renunțând la?) câte ceva din nuanțele artei și esteticii autentice, o parte a scrisului contemporan, aidoma teatrului, vrea să provoace, să bulverseze, cerându-i adresantului să se autoidentifice. Ba chiar douămiiștii noștri mi s-au părut mai potoliți ca optzeciștii cu care țin să dea piept în piept, text
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
curajul să-l găzduiască. Dar numai confruntarea cu doctrina nazistă, pe care studiul meu o respingea, desigur, a trezit proteste, încât curajosul Adrian Păunescu l-a oprit, în cele din urmă. În proiectele mele, intrau un tratat de ontologie, o estetică a oglinzii și o Istorie canonică a literaturii române ale cărei jaloane teoretice deja au fost puse în cartea mea din 2009, Istoria "canonică" a literaturii române, replică la Istoria lui Nicolae Manolescu. A.B.Este cunoscută literatura noastră peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Festivalul Ad Visum, Viețile mele nesfinte, Îl văd pe Dumnezeu și nu mor Nominalizate la Premiul pentru Poezie al USR, Pelerinul din Aqualung Premiul Mihai Ursachi al USR, Post-hipnotice Premiul Cezar Ivănescu al USR...Caietele Anul Paul Celan... Monica Lovinescu, Estetica, Geneze, Premiul pentru Eseu al revistei Convorbiri Literare, care se dă unui autor numai o dată în viață...atâtea alte texte memorabile... Sunt cărți de maturitate și de profunzime, dedicate marilor teme dominate de meditația asupra frumuseții etice, asupra morții, asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
B.Cum este privită și înțeleasă (citită, dacă este) literatura română în Israel. După cum mulți știu, când este vorba de limba română, Israelul este a doua țară în lume (după România desigur) care tipărește și publică masiv literatură, ziaristică, poezie, estetică, critică și ficțiune. Se lansează cărți, sunt prezentate cititorilor, discutate și răspândite cu emoție și dragoste pentru limba noastră maternă. Din păcate, publicul vorbitor de română descrește și îmbătrânește. O librărie care importa cărți din România a dispărut forțată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
le-au fost aduse. Dar studii precum cel despre Pavel Dan, Baltagul, Marin Preda, sau cel despre " Imaginea timpului în roman", ori despre Metafora satirică la Eminescu și Arghezi sunt contribuții efective la luminarea unor aspecte de istorie, critică și estetică literară, chiar dacă "ușor posace", în felul de a fi, după cum opinează confratele Poantă. Omul se mai și schimbă, gustul se rafinează, perspectiva se lărgește, mișcările după o perioadă de constrângeri devin din nou libere, ceea ce observatorii scrisului meu au și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de Lenin în toamna anului 1905, în ziarul "Novaia Jizni" ("Viața nouă"). Crohmălniceanu consideră că "Vladimir Ilici a exprimat, cu o genială claritate și cu o concizie matematică, punctul de vedere al proletariatului revoluționar într-una din problemele fundamentale ale esteticii". Și, peste două-trei pagini, este dezvăluită problema cu pricina, atacarea autonomiei esteticului: "Tocmai în această variantă a formulei "artă pentru artă" (să ne reamintim atacurile virulente, din acea vreme, la adresa Junimii și a mentorului ei, Titu Maiorescu n.n.), prelucrată astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
înainte de a-l cunoaște personal, sînt nemărginite. Citind 1907, este nevoit să constate că a fost scrisă "în cea mai ortodoxă linie a "realismului socialist", neavînd o poezie, o strofă, un vers care să fie suspectat de deviaționism în sensul esteticii burgheze, adică a ceea ce noi, neintegrați reperismului literar, numim talent". "Prostituarea talentului" se plătește scump: "Inspirația, căldura, ritmul ideației, totul a dispărut". Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu și atîtea alte nume au fost folosite de propaganda de partid spre a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sine înțeles că, și pentru una și pentru alta, am înotat în cercuri concentrice tot mai largi în literatura universală". Istoria sa, scăldată în lumina unor principii estetice afirmate de Benedetto Croce (în pofida respingerii acestora în propriile sale "pagini de estetică"), o putem considera, alături de Gheorghe Grigurcu, între altele, ca "expresia conștiinței de sine a literaturii noastre din perioada interbelică". Conform principiilor călinesciene, istoricul literar trebuie să fie un narator, astfel istoria literaturii va îmbrăca hainele epicii, încît monumentala sa Istorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu procesul de creație. Nu putem spune că G. Călinescu ar fi fost unul din cei care au refuzat practicarea vreunui gen literar, oricare ar fi acela, de multe ori cu împliniri comparabile cu cele critice. Pentru autorul lui Șun, estetica este o disciplină impusă de lipsa sensibilității artistice, proprie unei întinse clase de intelectuali. Din această frigiditate, cum o numește Călinescu, față de valorile artistice s-a născut știința împotriva căreia se ridică în Cursul de poezie susținut la Universitatea ieșeană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sensibilității artistice, proprie unei întinse clase de intelectuali. Din această frigiditate, cum o numește Călinescu, față de valorile artistice s-a născut știința împotriva căreia se ridică în Cursul de poezie susținut la Universitatea ieșeană, în anii 1937-1938. El stabilește apodictic: "Estetica este o știință care nu există", fără a anula, totuși, preocupările estetice pe care le crede necesare în raport cu arta. Apelează, după Platon, Schopenhauer, Schelling, și la Hegel și sistemul său dialectic, întemeiat pe teză, antiteză și sinteză (și exemplifică: "antiteza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
teză, antiteză și sinteză (și exemplifică: "antiteza monarhiei este republica, sinteza celor doi termeni ar fi monarhia constituțională" vom constata că, după 1944, criticul va rămîne blocat în antiteză) pentru accedere la artă: concluzia este clară și zdrobitoare pentru realitatea esteticii ca știință, arta în genere, cu deosebire poezia, nu se pot defini. Și fără gen proxim, diferență specifică etc., nu există știință. În pofida acestor concluzii descurajante, se constată că nimeni nu se îndoiește că poezia există și putem avea acces
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fără gen proxim, diferență specifică etc., nu există știință. În pofida acestor concluzii descurajante, se constată că nimeni nu se îndoiește că poezia există și putem avea acces și la oarece pseudo-norme stabilite de aleșii întru spirit. În cursul său, "sterila estetică face loc unei școale de poezie" unde vom afla nu ce este poezia, ci cum este poezia. G. Călinescu consideră școala de poezie "utilă spre a lărgi conștiința poetului, incapabilă însă a-l determina să creeze și folositoare în același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
domeniul banalității, dar de continuă actualitate, se referă la lipsa receptării și pătrunderii poeziei moderne de către oamenii de cea mai bună-credință, o cauză fiind tirania spiritului logic, altfel spus, a spiritului aristotelic asupra acestora. Ne oferă, în acest curs, o estetică experimentală: "Ei bine, după o îndelungă citire de poeme, după o atentă observațiune a structurilor lirice, putem să ajungem la încheierea că există un număr limitat de atitudini de felurite intensități cărora un poet adevărat nu li se poate sustrage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
li se poate sustrage. Mai simplu am zice că, deși poezia este o operă de creațiune, ea are o existență oarecum obiectivă, întrucît numărul de organizări fructuoase oferit de natura spiritului creator este limitat. Am întemeia astfel un fel de estetică preceptistică după care un poet, urmînd un anume precept, tratînd, să zicem în termeni vechi, o anume temă, cu observarea că tema nu e conținutul ci structura însăși, ar avea sorți să izbutească. Lucrurile nu stau așa și noi ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se va găsi, urmînd chemarea pe care Partidul Muncitoresc Român a făcut-o, nu de mult, prin primul său secretar, artiștilor "de a făuri opere la nivelul înaltelor exigențe artistice și ideologice ale partidului și poporului", în deplin acord cu estetica cea mai sănătoasă și mai adevărată". Iată uriașul pas, făcut fără a clipi, de la autonomia esteticului la "estetica cea mai sănătoasă și mai adevărată" inventată de partid. Dacă e cu adevărat ceva grav în atitudinea unor mari creatori față de regimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
său secretar, artiștilor "de a făuri opere la nivelul înaltelor exigențe artistice și ideologice ale partidului și poporului", în deplin acord cu estetica cea mai sănătoasă și mai adevărată". Iată uriașul pas, făcut fără a clipi, de la autonomia esteticului la "estetica cea mai sănătoasă și mai adevărată" inventată de partid. Dacă e cu adevărat ceva grav în atitudinea unor mari creatori față de regimul instalat de sovietici, cum observa și Gheorghe Grigurcu, este intensa și derutanta antipedagogie conținută în colaboraționismul benevol al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Poetul și filosoful din Lucian Blaga se sprijină, întregesc și luminează printr-o transcendență personală. Prezentarea lui Alexandru Busuioceanu va fi un bun prilej pentru a întări aserțiunea acestuia, că arta este "o întrebare de conștiință" cale de a amenda Estetica lui Tudor Vianu centrată pe autonomia artei, astfel neglijînd "aspecte fundamentale ale procesului creator, mai precis gustul estetic, care "leagă creația de cultură și de complexul istoric al vieții spirituale"". Un alt important scriitor, Vasile Voiculescu, autentic poet religios, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu conștiința sau cu vulgara fală. De unde și istovirea generoasă printre științe, metode, înțelepciuni și semne a acestui părinte risipitor." Pe urmele lui G.M. Cantacuzino, afirmă că realitatea-îndreptar îl călăuzește în acțiunea sa de asanare a culturii naționale, credința că "estetică fără etică nu se poate". O viziune sintetică asupra artei românești îi prilejuiește autorului tezelor și antitezelor de la Paris eseul despre G.M. Cantacuzino. Caracteristica esențială a artei naționale este "discreția, lipsa de trufie, cu un cuvînt, măsura". Virgil Ierunca este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Canal, Cazul Nichita Dumitru. Încercare de reconstituire a unui proces comunist (29 august-1 septembrie 1952), este o analiză și o reconstituire nu atît a faptelor, cît a mentalității "ce-a prins rădăcină în anii '50 putrezind, cum va remarca autoarea Esteticii, pînă azi corpul social". Nu putem explica și nici motiva totul prin teroare, delațiunea la scară națională cuprinsese totul ca o pecingine, despre care, la aproape patrusprezece ani de la evenimentele din '89, nu putem afirma că a fost cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să ia proporțiile unui cataclism social". O interesantă și interesată manieră de a pune problema arhivelor privind activitatea scriitorilor proletcultiști, dar și a celor care au pactizat cu regimul este refuzul de a fi acceptate; motivația (amendată sever de autoarea Esteticii), dată de "bunii noștri scriitori veniți din România dar și de unii din Paris e exemplară nu doar pentru limbajul, ci și pentru gîndirea de lemn: NU E MOMENTUL". Totul rămînînd în sarcina viitorimii, dar selectiv. E momentul să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vor fi tratate, în coraportul său de Paul Georgescu. După ce apelează la Lenin, ajunge și la programul Daciei literare, fără a-l uita pe C. Dobrogeanu-Gherea, ignorînd cu totul pe Maiorescu și Societatea Junimea. Autorul Criticelor va fi condamnat pentru estetica reacționară, idealistă care a fost extrem de dăunătoare culturii noastre, acuzați fiind și postmaiorescienii Lovinescu, Zarifopol etc. Această retrospectivă a evoluției critice are ca temei "partidul (care) i-a înarmat pe cercetătorii istoriei literare cu învățătura marxist-leninistă. La baza acestor cercetări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pas cu pas de partid. Tot în perioada interbelică România era acuzată de comuniști că-i țară imperialistă și Basarabia un teritoriu ocupat de aceasta. Paul Georgescu aprecia critica literară din anii anteriori eliberării (care eliberare?!) aproape complet infectată de estetica burgheză. Pe bună dreptate aceasta avea nevoie de un medic dentist ca I. Vitner (cel care l-a eliminat și înlocuit la catedră pe G. Călinescu) pentru a fi tratată, conform cerințelor, pe baza concepției științifice despre lume a clasei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]