5,886 matches
-
e nimeni altcineva aici, suntem în număr complet. În timp ce-am rostit aceste cuvinte, mi-am dus ca din întâmplare degetul la buze. Speram că nu era prea întuneric pentru ca cei doi să nu-mi fi observat gestul. — Titus! Exclamă. James. Așadar, te-ai întors, asta-i bine! Ce vrei să spui? l-am întrebat. Doar nu-l cunoști, nu-i așa? L-am văzut pe Titus privindu-l fix pe James, de parcă l-ar fi recunoscut. Nu, dar mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trebuie lăsați liberi. Dumneavoastră vă grăbiți să soluționați problema pe loc. Dar dacă ea dorește într-adevăr să vină la dumneavoastră, va veni mai târziu, după ce va fi avut timp să chibzuiască și să ia o hotărâre. — Bine gândit, Titus! exclamă James. Titus îi aruncă lui James o privire care răscoli permanent-vigilenta mea gelozie. — Charles, tu nu înțelegi căsătoriile, interveni și Peregrine, n-ai fost niciodată însurat, e-o chestiune subtilă. Tu cred că o ciondăneală între soți, gata, înseamnă naufragiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întoarcă în Tibet. Mi-am prins capul în mâini. Am murmurat: — Ascultă, James, încetează cu încercările astea de a mă impresiona. Nu numai că Ben a vrut să mă omoare pe mine. Ben l-a ucis pe Titus. — O... Dumnezeule! exclamă James. Își întoarse fața cu un fel de indiferență deznădăjduită, și apoi mă întrebă: Ce dovadă ai că l-a omorât pe Titus? Ai fost de față? — Nu, dar e evident. Nimeni nu i-a examinat lovitura de la tâmplă. Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe unde-și petrec iernile oamenii bogați. — Categoric, nu. Și, oricum, eu nu sunt un om bogat. — Pot să-ți spun că aici e un frig de crapă pietrele. Ia uită-te la el, uite ce poziție și-a luat! exclamă Hartley, arătând cu degetul la Chuffey, care se așezase acum cu labele din față frumos strânse sub el, iar cele din spate întinse în toată lungimea. Câinele se uită la ei, cu o privire de autosatisfacție. — Ești un câine tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
făcut fermier. Viața la țară o să i se potrivească Pamelei, până o s-o facă una cu pământul. — Așa încât, mi-am spus că-i mai bine să pun eu mâna pe Peregrine, înainte de a începe să se dea la Angie. — Dumnezeule! exclamă Peregrine. Amândoi izbucniră în hohote nebunești de râs, Peregrine încrețindu-și fața mare, ridată, înroșită de soare și de șampanie. Rosina se cocoțase, ca de obicei, pe brațul fotoliului lui Peregrine, legănându-și picioarele goale care-i ieșeau de sub rochia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să caut una dintre lămpile de gaz. Am aprins fitilul, am stins lumânarea, și m-am întors cu lampa în bucătărie. James intrase, pe întuneric, și se așezase la masă. Am lăsat jos lampa, i-am înălțat fitilul și am exclamat: „Ah, tu ești!“ ca și cum nu l-aș fi văzut înainte, sau ca și cum m-aș fi așteptat să fie altcineva. — Nu te superi că m-am întors? — Nu. M-am așezat și eu și am început să răsucesc ciocanul. James s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Charles, arăți foarte slăbit și palid. — Mă bucur să aud asemenea complimente, am fost bolnav. — N-ar mai fi trebuit să stai la pat? — Nu, mă simt bine. Ce surpriză să vă văd pe amândoi aici! — Bună, scumpul meu Charles? exclamă Gilbert apropiindu-se de mine. Fața lui frumoasă, stingherită, foarte ridată avea expresia de iminentă desfătare, nervoasă și vinovată, a unui câine care a făcut o poznă. Dacă l-ai fi atins ușor cu mâna, ar fi sărit și ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Și am vrut să-i mulțumesc și, mulțumindu-i, să râd. M-am uitat la ceas. Abia trecuse de unsprezece noaptea, totuși era prea târziu ca să mai telefonez. Am alergat în bibliotecă, ținând o lumânare în mână, sufocându-mă și exclamând de emoție. Am format numărul lui James. Habar n-aveam ce voiam să-i spun. Mi-am adus doar aminte că trebuie să-l întreb dacă văzuse și el șarpele. Telefonul începuse să sune și, pe măsură ce tot suna și suna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Allah! Allah! se aud pe sus prin nori, Zgomotul creștea ca marea turburată și înaltă, Urlete de bătălie s-alungau după olaltă.” (M. Eminescu) „S-au întâmplat multe acolo, nopțile, în pădurea de la Paserea.” (M. Eliade), „Tu să ajungi învățător? exclamam eu furios. (Învățătorii mei fuseseră inflexibili, nu alunecoși cum era el.).” (M. Preda) În structura predicatului verbal dezvoltat se acordă în număr și participiul: „Starostele trebuia lovit altfel, pe la spate.” (E. Barbu) Observații: Când subiectul gramatical se realizează prin pronumele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unei prepoziții: de, la, lângă, peste: „Sunt zece la număr Și, umăr de umăr, Se duc, câte doi, în coșciuge.” (T. Arghezi, 139) • constituite dintr-un substantiv determinat de un atribut esențial pentru planul semantic al circumstanțialului: „Nu glumesc deloc! Exclamă însă dl. Culala cu o ironie împrăștiată.” (M. Preda, Cel mai iubit..., III, 178) • constituite pe baza pronumelui nehotărât unul (una): „... Făcuseră parte, pe rând, din nu știu câte plutoane, decimate, unul după altul, până în iulie...” (M. Eliade, Dionis, 396) • comparații stilistice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de curtoazie celebrei cântăr e țe. Iar Darclee l a invitat să ia parte la salvarea Cotnarilor. Ministrul Mihai Negură, de altfel și proprietar de vie la Cotnari, aflând că mișcarea e condusă de femei, în frunte cu Darclee, a exclamat : — Pe astea nu le poți îmbăta doar cu promis iuni ! D rept care a alocat 800.000 lei, partea statului la acțiunea de redresare. Și fiind vorba de viticultură, s a început cu o pivniță model. Darclee locuia într o
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
aduce succes rivalilor. 3.2.6. Problema Lumii Mici Mai simplu spus, ideea Lumii Mici apare în orice situație socială în care două persoane ce interacționează pentru prima dată descoperă că au cunoștințe sau chiar prieteni comuni și, în consecință, exclamă: Ce mică e lumea! Înainte de a defini problema Lumii Mici și de a prezenta soluția propusă de doi fizicieni, Watts și Stogartz (1998), apelând la elemente din teoria grafurilor, voi prezenta două exemple de comunități a căror structură prezintă proprietăți
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
smulși morții și recuperăm imaginea divină: suntem trans‑ formați după imaginea divină în Cristos Isus; nu suferind o remodelare a tru‑ pului nostru (...) dar îl obținem prin Duhul Sfânt, începând a‑l poseda pe în‑ suși Cristos încât să putem exclama cu bucurie: Sufletul meu se bucură în Domnul, pentru că m‑a îmbrăcat cu veșmântul mântuirii și cu tunica veseli‑ ei61. Trebuie să‑l adorăm pe Fiul unic în natura sa umană, pentru a‑l adora pe Cristos ca persoană divină
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
smulși morții și recuperăm imaginea divină: suntem trans‑ formați după imaginea divină în Cristos Isus; nu suferind o remodelare a tru‑ pului nostru (...) dar îl obținem prin Duhul Sfânt, începând a‑l poseda pe în‑ suși Cristos încât să putem exclama cu bucurie: Sufletul meu se bucură în Domnul, pentru că m‑a îmbrăcat cu veșmântul mântuirii și cu tunica veseli‑ ei61. Trebuie să‑l adorăm pe Fiul unic în natura sa umană, pentru a‑l adora pe Cristos ca persoană divină
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
o păstrează. Dincolo de nebunie aparentă, memoria e o stare de grație amintind voioșia clipelor de altădată, epurată de orice urmă de păcat (nu e decât mizeria pe care omul luminat o poate privi în sine). Poate că de aceea sfinții exclamau: „Sunt cel mai păcătos dintre oameni” și nimeni nu înțelegea o iotă din ceea ce auzea. Noi suntem după maștile de sticlă și nu vedem petele de praf care se așază cu anii poate că din cauza aceasta oamenii capătă cearcane și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
orbitoare [...]. Când zări de departe umbra deasă a nucilor, simți cum începe să-i bată inima și grăbi ușor pasul.” Ultimul semn al realului pe care îl lasă în urmă, „tramvaiul gemând metalic”, se depărtează; hotărârea este luată: „Prea târziu! exclamă. Prea tarziu!”. Grădina este un loc magic, este spațiul de trecere în ireal, o poartă a irealului, păzită de semne magice, cum se mai întâlnesc și în alte nuvele: o fântână sau muntele, în Pe strada Mântuleasa, marea, în Un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a celei clasice”<ref id=”12”>Marin Popa, Călătoriile epocii romantice, Editura Univers, București, 1972</ref>. De alungul călătoriilor el devine un contemplator cinic și umoristic al clipelor ce i se perindau de-a lungul spectacolelor vieții. Contemplând clipa, Faust exclamă: „Rămâi, ești prea de tot frumoasă!”. Însă clipa nu putea fi oprită în loc deși Faust pare că ajunsese la punctul suprem al înnobilării firii sale setoase de universalizare. Invocarea Elenei va limpezi semnificațiile Frumosului etern și va dura cât spiritul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
insurmontabilă: „O timiditate dezastruoasă mă oprea să fac primul pas, să îndrăznesc să mă apropii de o fată fără recomandație prealabilă și îndelungi preliminarii, timiditate care - vedeam cu ciudă - îmi întârzia planurile, însă în același timp mă și consola (...) Și exclamam ridicol-ridicol pe care-l credeam atenuat, deoarece îmi dam seama de prezența lui: Nu voi fi niciodată un Don Juan.>>” Anton Holban are vocația „neregulilor” și era previzibil că el nu va crea un Don Juan împlinit. „important este că
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
emoție este însoțită de reflecția asupra ei: A asculta o bucată bună de muzică, a citi ceva subtil, a fi în mijlocul celui mai superb aranjament al naturii, și totuși a nu-ți uita prezența, a nu fi în stare să exclami ceva fără sens numai din entuziasm, fără a te auzi și să te găsești caraghios, a-ți urmări clipă cu clipă propria-ți emoție și evoluția ei; înseamnă să nu mai ai nici un sentiment pur, nealterat de o cercetare inutilă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cei cu adevărat înstăriți și foarte bine poziționați, își permiteau să consume, adică să fumeze moneda și dacă intrai într-o încăpere, chiar mai spațioasă, în care cineva aprindea o țigară Kent, îți dădeai seama imediat. Aici se fumează Kent!", exclamau aprinzându-se toate beculețele sistemului nervos propriu. Moneda țigară era făcută să circule, să evalueze, să stingă obligații sau să creeze obligații. Uneori circula până când ambalajul său ajungea să se uzeze. Cei care știau asta se uitau cu grijă la
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
indiferența, angajează, responsabilizează, necesită un răspuns potrivit. Prin Cristos, cu Cristos și în Cristos, persoana aflată în căutarea propriei vocații poate găsi, în experiențele și semnele cotidianului, manifestarea iubirii divine, acea iubire unică ce, în asentimentul credinței, te face să exclami: „E Domnul!” Pr. Daniel Fechetă OFMConv. A făcut drum lung această carte pe care Editura In dialogo o propune într-o nouă ediție. Aprecierea excepțională din partea publicului pentru un text care a „făcut școală”, însoțind generații de tineri pe drumul
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
viața mea, fă ca eu să recunosc cererile Tale, care vin de pe țărm, din depărtare, fă ca mie să nu-mi fie frică de nici un angajament. Să ne rugăm în mod intens pentru ca aceasta să se împlinească pentru a putea exclama și noi cu bucurie: „E Domnul!” ÎN FAȚA CHEMĂRII În general acesta este momentul cel mai dificil al reculegerii, deoarece s-a făcut deja cu entuziasm un parcurs și începe să se simtă oboseala, și poate chiar se simte ispita de
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
burgheză și superficială care se trăia în marile orașe precum Alexandria Egiptului (oraș foarte bogat, corupt, frivol), era și un alt mod de a trăi. Povestirea pe care mi-o amintesc explică ce vrea să însemne pentru o persoană atunci când exclamă: „E Domnul!” „Un tânăr călugăr merge într-o zi la un părinte bătrân, încărcat de ani și de experiență, și îi spune: Părintele meu, explică-mi cum se face că atâția vin să urmeze viața monastică și atât de puțini
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
ați aranjat părul. Veți învăța de asemenea, pe măsură ce călătoriți, că trăiți într-o colibă asemănătoare cu cea a oricărui alt lider național. Acum câțiva ani i-am arătat unui emir arab poze cu palatele lui Saddam Hussein, iar acesta a exclamat indignat: ,, Dar palatul ăsta e mai mare ca al meu!" Arabii nu sunt singurii care trăiesc în palate. Francezii au un palat pentru președinte, la fel și polonezii, cehoslovacii au un castel, iar filipinezii un bungalow prezidențial destul de încăpător pentru
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
În timpul scurtei sale președinții, Warren Harding s-a văzut incapabil de a evalua argumente contradictorii. Confruntat cu o dezbatere, el a fost de acord cu o parte, apoi cu cealaltă, până ce a început să i se învârtă capul. Încurcat, a exclamat: ,,Trebuie să fie pe undeva vreo carte... la care aș putea apela să îmi clarific totul în minte. Dar nu știu unde este cartea și poate că nu aș putea s-o citesc dacă aș găsi-o. Și trebuie să existe un
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]