5,326 matches
-
activități de cunoaștere, ci mai mult al unei variații întâmplătoare, iar adoptarea ei nu este efectul unei decizii, ci al fixării prin întărire. Atât strategia satisfăcătorului, cât și modelul cibernetic evită explorarea alternativelor și evaluarea lor. Mecanismele cibernetice pot însă experimenta diferite alternative care apar în mod întâmplător. Este probabil că va fi întărită și adoptată varianta ce funcționează mai eficace. În fine, este necesar să menționăm o variantă foarte importantă a strategiei satisfăcătorului și care reprezintă o situație intermediară între
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fi întărită și adoptată varianta ce funcționează mai eficace. În fine, este necesar să menționăm o variantă foarte importantă a strategiei satisfăcătorului și care reprezintă o situație intermediară între modelele decizionale și modelul cibernetic: adoptarea soluției ce a mai fost experimentată. Soluția întărită de experiență este adoptată. Acest mecanism este caracteristic modelului cibernetic. Adoptarea soluției este însă totodată rezultatul unei decizii mai mult sau mai puțin explicite. Din acest motiv, o asemenea alegere poate fi considerată și un caz particular al
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Oprirea la prima soluție satisfăcătoare tinde să fie asociată cu o certitudine de tip X. Multiplicarea cunoștințelor ca produs al presiunii incertitudinii este de natură să multiplice soluțiile alternative, punctele de vedere, înlocuind CERTITUDINEA X cu INCERTITUDINEA Y. Sistemul va experimenta dramatic incapacitatea de a structura imaginea cognitivă datorită multiplicării cunoștințelor. Figura 16.2. Relația dintre incertitudinea subiectivă și incertitudinea obiectivă Confruntate cu incertitudinea, sistemele care practică strategia satisfăcătorului pot evolua în direcții distincte: fie spre un proces decizional complet, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cunoscut neînțelegerile dintre părinți sunt mai susceptibili de a rupe toate legăturile conjugale decât cei ce au trăit Într-o familie unită. Acești copii, proveniți din familii cu probleme, sunt expuși de două ori mai mult decât ceilalți la a experimenta o viață de cuplu care să fie urmată de o despărțire (Théry, 1998). Datele oferite de ancheta trigenerațională a lui C. Attias-Donfut aduc unele lămuriri legate de problema devenirii relațiilor dintre părinți și copii de-a lungul Întregii vieți adulte
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fost de mai multe ori În misiuni la Iași pentru a ține cursuri, a iniția și a susține proiecte de intervenție, pentru a lucra cu cei interesați de dinamica grupului și de analiza grupului ca „spațiu intermediar” În care se experimentează comportamente de cooperare, dar se și inițiază strategii demolatoare și/sau conduite perverse. Am prefațat, În urmă cu șase ani, cartea sa Conduite perverse În grup (Iași, Editura Polirom, 1998), un ghid de analiză pentru cei interesați să identifice stilurile
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ei. în comentariile lui asiști la o tradiție în act, la un traseu de cunoaștere pe care hermeneutul înaintează călăuzit de omul experienței spirituale. El merge pe urmele Universalului așa cum Acesta și-a dat chip în creștinism, cum a fost experimentat pe calea contemplativă a creștinismului răsăritean. Interpretul intră în dialog cu acei călători care, transformați de misterul spre care înaintau, și-au exprimat teologic sau imnic cunoașterea trăită. Demersul lui ne pune în față asumarea creatoare a unei tradiții. Dar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
împlinește în interiorul persoanelor contemplative. Ea nu se desfășoară pe latitudine, pe dimensiunea orizontală a timpului și a societăților, ci longitudinal, pe verticala care unește ființa umană cu Polul, în transparența unei înălțimi și a unei adîncimi în care individualitatea spirituală experimentează realitatea contrapărții sale celeste, își descoperă dimensiunea seniorială, a doua sa persoană, acel Tu suveran. Corbin insistă așadar pe faptul că experiența unitivă presupune separarea de dimensiunea socială a persoanei, activarea exclusivă a dimensiunii ei transcendente. Totuși, nici el nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ochi pe toți, pe direcția situării lor. Ea înfășoară succesiunea mișcărilor și a timpului, căci nu îl părăsește pe nici unul dintre privitori atunci cînd un frate se mișcă de la est la vest, iar un altul de la vest la est. Dar, experimentînd calitatea privirii divine, călugării realizează totodată intensificat diferența între această privire și cea umană. Cusanus folosește această experiență ca un suport pentru meditație, dezvoltînd în continuare tema întîlnirii dintre privirea umană interioară, rațională și intelectuală, și cealaltă Privire. Or, pînă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în funcție de grup" (Kymlicka, 1998, 1996) și o oarecare orientare redistributivă, în încercarea de a da un sens noțiunii de egalitate civică. Astfel, prin contrast cu practicile politice dominante și cu cultura politică a locului, timp de o generație, canadienii au experimentat un populism de piață hayekian (Sawer & Laycock, 2009), al cărui scop este acela de a arăta că acest sistem al drepturilor individuale și sociale reprezintă o amenințare la adresa formei canadiene specifice de democrație liberală. Potrivit ipotezei 4 a editorilor, acest
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Spre deosebire de majoritatea cazurilor care compun cel de al treilea val de democratizare din America Latină, în Mexic tranziția nu a fost însoțită de o criză constituțională majoră. După constituirea Partido Revolucionario Institucional (Partidul Revoluționar Instituțional) - PRI, în 1929, Mexicul nu a experimentat vreodată o lovitură militară, iar tranziția s-a derulat lent, întinzându-se pe aproape zece ani, fără să altereze fundamentele cadrelor constituționale aflate în vigoare încă din 1917. PRI-ul, aflat într-o poziție de dominație hegemonică și care a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de jumătate din produsul intern brut, în timp ce 20% dintre cei mai săraci beneficiau de doar 5% (Alarcón Gonzáles, 1994: 87). Mai mult, în anii '80 lucrurile au mers într-o direcție încă și mai greșită. Începând cu 1981, Mexicul a experimentat o severă criză economică care a erodat puterea de cumpărare și standardele de viață. Criza a alterat capacitatea statului de a furniza cetățenilor bunuri materiale sau de a menține programele de distribuție ale alimentelor de bază, așa cum sunt tortilla, uleiul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care l-a susținut și al unei puternice reacții negative a populației față de o serie de încercări eșuate și zadarnice de liberalizare a unei economii bazate pe redevențele încasate de la companii petroliere controlate de stat. În vreme ce majoritatea țărilor latino-americane au experimentat tranziții spre democrație în anii 1980, regimul democratic venezuelean funcționa din 1958, și până la începutul anilor 1990 a fost considerat de mulți drept una dintre cele mai stabile și mai consolidate democrații din regiune (Peeler, 1992). Decăderea progresivă acestui regimului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
prea mult teren în țările în care instituțiile democratice liberale sunt puternice (de exemplu, în Chile, Costa Rica, Uruguay). În mod paradoxal, iată, democrațiile care sunt suficient de puternice ca să poată beneficia de pe urma efectelor ameliorative ale populismului probabil nu-l vor experimenta, în vreme ce democrațiile care ajung să-l experimenteze probabil nu-i vor supraviețui. Capitolul 9 Populism, democrație și naționalism în Slovacia Kevin Deegan-Krause Introducere Pot populismul și democrația coexista? La prima vedere cazul Slovaciei ne spune că nu. Instituțiile democratice ale
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
instituțiile democratice liberale sunt puternice (de exemplu, în Chile, Costa Rica, Uruguay). În mod paradoxal, iată, democrațiile care sunt suficient de puternice ca să poată beneficia de pe urma efectelor ameliorative ale populismului probabil nu-l vor experimenta, în vreme ce democrațiile care ajung să-l experimenteze probabil nu-i vor supraviețui. Capitolul 9 Populism, democrație și naționalism în Slovacia Kevin Deegan-Krause Introducere Pot populismul și democrația coexista? La prima vedere cazul Slovaciei ne spune că nu. Instituțiile democratice ale Slovaciei au avut de suferit sub guvernele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
elemente din afara spațiului politic intern. În dreptul său, Mečiar a fost adeptul atât al discursului populist adresat celor săraci, cât și al poziției de apărător al națiunii, și s-a folosit de fiecare parte pentru a ascunde slăbiciunile celeilalte. Slovacia a experimentat un populism naționalist nu în sensul formulării unei acuzații atotcuprinzătoare la adresa lui Mečiar, cum au procedat, de regulă, specialiștii în anii 1990 (vezi, de exemplu, Carpenter, 1997), ci în direcția foarte specifică de apel la un discurs ideologic de recâștigare a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
2009), Polity (2009). O privire mai largă asupra tuturor guvernelor Slovaciei în timpul independenței sale sugerează un model asemănător. Tabelul 9.1 ordonează guvernele post-comuniste slovace pe axele folosite în capitolul introductiv pentru întregul volum. Tabelul arată că însăși Slovacia a experimentat toate aranjamentele în ceea ce privește statutul guvernării populiste și al consolidării democratice la care face referire întregul volum și adaugă procentajului schimbări de punctaj într-un index de cinci indicatori numerici ai democrației, doi de la Freedom House (libertăți politice și libertăți civile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care elitele naționale au tratat trecutul nazist a avut un efect profund asupra succesului electoral al dreptei radicale populiste în Europa (de pildă, Art, 2006; Decker, 2008). În mod similar, în acele țări ale Americii Latine în care stânga a experimentat un proces de învățare datorat trecutului autoritar și și-a adaptat programul politic în acord cu democrația liberală (Brazilia, Chile și Uruguay, de exemplu), "fantomal populismului (de stânga)" nu a ieșit la iveală (Lanzaro, 2006). În final, s-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
președinți - într-un sistem prezidențial și coalițiile de partide, într-un sistem parlamentar. În plus, în opinia noastră, Venezuela reprezintă un prim exemplu de democrație consolidată din America Latină: în timp ce în anii 1960 și 1970, aproape fiecare țară din această regiune experimenta ascensiunea regimurilor autoritare, în Venezuela, începând cu 1958, s-au putut organiza alegeri relativ libere și corecte. Așa cum recent a afirmat Philippe Schmitter (2010: 28): "reapariția democrației delegative sau a hiperprezidențialismului în America Latină, împreună cu avalanșa recentă de regimuri imitându-l
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populiste de dreapta radicală din Europa de Vest, VB a avut mai puțin succes în obținerea monopolului pe tema integrării europene, care rămâne foarte depolitizată în Belgia. 5 Creșterea polarizării nu este legată direct de dificultățile pe care partide consacrate le-au experimentat în ultimii ani, la formarea coalițiilor guvernamentale. Aceste dificultăți provin din conflictele dintre reprezentanții individuali ai flamanzilor și partidele francofone legate de descentralizarea și viitorul statului belgian. 6 În 1995, pentru a contracara succesul electoral al VB, partidele consacrate au
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
niciodată expuși direct consecințelor negative (morale sau sociale) ale unui astfel de comportament. Este deci legitim să ne punem următoarele întrebări: cum se face că organismul uman emite un anumit număr de comportamente în situația în care nu le-a experimentat în prealabil niciodată? Cum învață omul să se comporte adecvat în circumstanțe sau situații pentru care acesta n-a fost niciodată pregătit în mod special, mai ales în cazul contingențelor atât de speciale și atât de efemere încât exclud orice
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de neputință se instalează. Orice tratament cognitiv-comportamental al fobiilor își propune să dezvolte la pacient o capacitate de a înfrunta situația. Principiul expunerii se bazează pe reducerea progresivă și dispariția răspunsului psihofiziologic de teamă și extincția răspunsului de evitare. Pacientul experimentează descreșterea răspunsului anxios atunci când acesta se confruntă în continuare cu situația anxiogenă (fenomen de reducere progresivă și dispariție a răspunsului) și observă absența consecințelor pe care le anticipa (nu leșină, nu pierde controlul situației...). Expunere în imaginație și expunere in
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapia cognitivă au o eficiență slabă (25% dintre cazuri în urma uneia sau alteia dintre tehnici): tratamentul tulburărilor obsesionale și compulsive permite deci să se spere într-o diminuare a simptomelor, rar într-o dispariție totală a cestora. Pacientul care a experimentat o tehnică o aplică, dar experiența demonstrează faptul că tehnica cognitivă permite pacientului care suferă de tulburare obsesională și compulsivă să-și diminueaze mai repede anxietatea în timpul expunerii. Studiile controlate demonstrează că tehnica comportamentală are o valoare sigură, dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
travaliu cognitiv să devină automat pentru pacient. Martine se descurcă bine. Ea decide să prefere tehnica altor puncte de vedere. Răspunzând sistematic celor patru întrebări, ea reduce nivelul emoțional de la începutul terapiei. Ea nu mai vede utilitatea de a mai experimenta examinarea dovezilor evidente care i se pare prea laborioasă. In unele situații cu o încărcătură emoțională mai redusă, ea răspunde întrebărilor „din memorie”, lucru care provoacă admirația celorlalți pacienți. In același timp, Martine își urmărește obiectivele comportamentale. Tabel 9. Activități
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru înțelegerea problemelor, - formularea unei teorii holistice și a unei analize funcționale a problemelor persoanei, - propunerea unui plan de tratament, - inițierea tratamentului. In timpul primelor două convorbiri de evaluare, terapeutul adoptă o abordare centrată pe pacientă. El o determină să experimenteze noi modalități de a gândi, de a se înțelege pe sine însăși și de a-i percepe pe ceilalți. El încearcă să-i diminueze suferința, să-i amplifice stima de sine și să-i redea speranța. Evaluarea este utilizată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Doamna B să constate amplificarea panicii apoi diminuarea progresivă a acesteia, până când această emoție ajunge la o intensitate tolerabilă. Organizarea de activități agreabile O competență importantă necesară pentru reglarea emoțiilor este capacitatea de a favoriza apariția de evenimente agreabile. Participanții experimentează și ierarhizează diverse activități. Doamna B. constată că, în ceea ce o privește, grădinăritul este o sursă de calm și liniște. Atunci când face fotografii ea trăiește un sentiment de bucurie. Timpul pe care și-l petrece navigând pe Internet îi permite
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]