5,692 matches
-
ce unește extremitatea sternală a claviculei cu sternul și primul cartilaj costal - Figura 53. Suprafețele osoase care participă la realizarea articulației sunt: -din partea sternului: marginea laterală a manubriului sternal, concavă în sens frontal și convexă sagital; -din partea claviculei: extremitatea proximală a osului prin două fețe articulare, una verticală și alta orizontală care formează între ele un unghi diedru ce pătrunde în deschiderea realizată între fața articulară sternală și primul cartilaj costal. Suprafețele șelare permit angularea în sens aproximativ antero-posterior
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
respectă compartimentarea internă a articulației. 1. Stern 2. Clavicula 3. Prima coastă 4. Liaamentul sterno-clavicular anterior 5. Liaamentul costo-clavicular 6. Liaamentul interclavicular La exteriorul capsulei, ca mijloc de întărire articulară, sunt dispuse ligamentele: - sternoclavicular anterior (lia. sternoclaviculare anterius) care unește extremitatea medială a claviculei cu fața anterioară a manubriului sternal trecând peste fața anterioară a capsulei articulare; -sterno-clavicular posterior (liasternoclaviculare posterius) este o structură foarte rezistentă situată pe fa]a posterioară și externă a capsulei articulare; - inter-clavicular (lia. sternoclaviculare interclaviculare) situat
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
anterioară a capsulei articulare; -sterno-clavicular posterior (liasternoclaviculare posterius) este o structură foarte rezistentă situată pe fa]a posterioară și externă a capsulei articulare; - inter-clavicular (lia. sternoclaviculare interclaviculare) situat în porțiunea superioară a articulației; este format din fibre superficiale, ce unesc extremitățile proximale ale celor două clavicule între ele (este considerat ca liaament propriu-zis), și din fibre scurte profunde ce unesc extremitatea sternală a claviculei cu cea a manubriului sternal; - costo-clavicular sau romboid (lia. costoclaviculare) se inseră pe primul cartilaj costal și
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
a capsulei articulare; - inter-clavicular (lia. sternoclaviculare interclaviculare) situat în porțiunea superioară a articulației; este format din fibre superficiale, ce unesc extremitățile proximale ale celor două clavicule între ele (este considerat ca liaament propriu-zis), și din fibre scurte profunde ce unesc extremitatea sternală a claviculei cu cea a manubriului sternal; - costo-clavicular sau romboid (lia. costoclaviculare) se inseră pe primul cartilaj costal și se îndreaptă în sus spre impresiunea liaamentului costo-clavicular de la nivelul claviculei. 1. Marainea axilară a omoplatului 2. Acromionul 3. Procesul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
fiind situațiile de fractură ale claviculei (4,16). Vascularizatia se realizează prin ramurile toracice interne și prin artera subscapulară. Inervația este realizată din nervul subclavicular și supraclavicular. 2. Articulația acromio-claviculară (articulatio acromioclavicularis) Articulația este una de tip plan realizată între extremitatea distală, ușor convexă a claviculei și o suprafață concavă acromială. Discul fibrocartilaainos dintre suprafețele articulare este descris diferit de autori: ca fiind prezent (Papilian, Baciu), ca fiind cel mai frecvent absent sau ca separând complet cavitate articulară în 2 compartimente
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
comună care a fost descrisă la articulația cotului. Ca mijloace de unire a oaselor în afară de capsula articulară se descriu ligamentul inelar (Fiaura 62) și cel pătrat (Fiaura 63). Liaamentul inelar (lig. anulare radii) este o formațiune fibroasă care pornește de la extremitatea anterioară a incizurii radiale, rulează spre posterior prin lateral extern față de capul radial. Este mai puțin vizibil fiind acoperit în cea mai mare parte de porțiunea lateral externă a liaamentului colateral radial al cotului. Liaamentul pătrat (lia. quadratum) este sub
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
creastă osoasă dispusă antero-posterior în 2 fețe: una inferioară, latero-extern pentru articularea cu osul scafoid și alta inferior, lateral intern pentru articularea cu osul semilunar; - oasele carpiene din primul rând: scafoidul, semilunarul, piramidalul. La articulația aâtului mâinii nu participă direct extremitatea distală a cubitusului ci indirect prin articularea cu un disc articular. Suprafețele osoase sunt acoperite de un cartilaj hialin. Capsula articulara prezintă un strat fibros extern care se întinde de \a periferia suprafeței articulare radiale și a discului articular până la
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
două fețe: una superioară ce corespunde condilului femural și alta inferioară plană, aplicată pe fosa articulară corespunzătoare; - o bază ce corespunde capsulei articulare de care aderă; - o crestă medială, subțire, întinsă spre centrul articulației la care însă nu ajunae; - două extremități, coarne, prin care meniscurile aderă de platoul tibial; - meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet, este mai înaust și mai aros la periferie; - meniscul medial are forma unei semilune cu deschiderea medială; - cele două meniscuri sunt unite în partea
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
la unirea 1/4 superioare cu 3/4 inferioare. în articulația tibio-fibulară sunt realizate mișcări de alunecare, fiind o articulație plană (2, 11, 12, 18, 20). 3. Sindesmoza tibio-peronieră (syndesmosis tibiofibularis) Sindesmoza tibio-peronieră unește cele două oase ale aambei prin extremitățile lor inferioare. Suprafețele articulare aflate în contact sunt acoperite de periost, spațiul dintre ele fiind ocupat de liaamente. Mijloacele de unire sunt reprezentate de liaamentele: - tibio-fibular anterior (lia. tibiofibularis anterius) mai puternic, - tibio-fibular posterior (lia. tibiofibularis posterius). Gamba prelunaește axul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
tonusul și motricitatea segmentelor. Fibrele vegetative au originea în lanțurile latero-vertebrale. Aceste fibre sunt dispuse perivascular și au efect trofic asupra mușchilor. PROPRIETĂȚILE MU ȘCHILOR SCHELETICI Contractilitatea Contractilitatea se reflectă în capacitatea mușchiului de a dezvolta o tensiune mecanică la extremitățile sale, însoțită sau nu de scurtarea lungimii mușchiului și de alte manifestări fizicochimice (electrice, biochimice, termice) și histomorfologice care pregătesc, însoțesc și urmează procesul de contracție propriu-zise. Realizarea procesului contractil propriu-zis este precedată de o serie de fenomene premergătoare, înlănțuite
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
MUȘCHIUL BICEPS BRAHIAL (m. biceps brachii) Mușchiul biceps brahial este de aspect fusiform fiind alcătuit din două capete distincte cu originea la nivelul omoplatului: unul scurt și unul lung care se unesc și urmează un traiect descendent comun până la nivelul extremității superioare a radiusului (Figura 100). Originea: - capului scurt este: la nivelul vârfului procesului coracoidian printr-un tendon comun cu al mușchiului coracobrahial; - capului lung este: la nivelul tuberculului supraglenoidian al omoplatului precum și pe cadrul glenoidian. Tedonul capului lung al mușchiului
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
extensor al mâinii. Inervația provine nervul radial. MUȘCHIUL EXTENSOR ULNAR AL CARPULUI (CUBITALUL POSTEROR) (mi. extensor carpi ulnaris) Originea pe: - epicondilul lateral: capul humeral, - marginea posterioară a cubitusului: capul ulnar și fascia antebrahială (Figura 113). Inserția terminală este la nivelul extremității proximale a metacarpianului V. Acțiunea este de: - extensor al mâinii, - adductor al mâinii. Inervația provine din ramura profundă a nervului radial. MUȘCHIUL ANCONEU (m. anconeus) Originea este pe partea postero-medială a epicondilului lateral. Inserția terminală este în 1/3 proximală
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
multiplu de doi; împărțiți la doi și veți lăsa cauciucul să se contracte cu un împărțit egal cu doi, anulând înmulțirea. Împărțiți la orice număr și veți anula înmulțirea făcută cu acel număr: un semn care a fost deplasat spre extremitatea șirului numeric revine în poziția inițială. Am văzut ce s-a întâmplat când am înmulțit un număr cu zero: șirul numeric a fost distrus. Împărțirea la zero ar trebui să se opună înmulțirii cu zero. Ar trebui să refacă șirul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ce avantajează enorm câștigarea unui concurs. Pe înclinația ușoară a pelvisului este necesară o centrare neutră a capului, gâtului și coloanei vertebrale, acest lucru asigură „libertatea de mișcare și facilitează relaxarea, accentuând revenirea forței elastice din partea centrală și de la extremitățile mușchilor”. Poziția verticală a trunchiului cu zona pelviană puțin rotită spre posterior avantajează mișcarea în partea anterioară (adică succesiunea de mișcări ale piciorului ce se desfășoară în partea anterioară a corpului) și o limitează pe cea posterioară. O prelungire a
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
cu pauze de 4 - 6' între repetări și 8 - 10' între serii contribuie la dezvoltarea rezistenței de viteză; - alergarea cu o vestă cu greutăți contribuie la creșterea rezistenței în sprint și a forței. Greutățile se plasează cât mai departe de extremități. După prima serie de efort de rezistență se ia o pauză de refacere completă de 5 - 8', după care se mai poate executa o serie sau două; - aplicarea unei forțe de sens opus, în spatele atletului (contragreutate sau hamul elastic, roata
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
respectiv pentru generarea și conducerea excitației electrice, sistemul excito conductor (nodulul sino-atrial, nodul AV, fasciculul His și rețeaua Purkinje; fig. 30). Cardiomiocitele contractile au un diametru de 10-15 μm, o lungime de ~50 μm și multe din ele sunt ramificate. Extremitățile realizează atașarea reciprocă sub forma discurilor intercalare, ce reprezintă substratul sincițialității funcționale. Astfel, cardiomiocitele sunt conectate electric prin joncțiuni comunicante (gap junctions, nexus), ce permit trecerea de ioni și molecule mici de la o celulă la alta și mecanic prin structuri
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
adevărate, care prezintă sfincter precapilar și canale preferențiale, ce sunt lipsite de sfincter precapilar (fig. 54). Aceste canale diferă de anastomozele arteriovenoase (șunturi), care au perete muscular. Anastomoze arterio-venoase, cu efect de scurtcircuitare a patului capilar, sunt prezente în pielea extremităților, tubul digestiv, plămân. In unele țesuturi (mușchi scheletic) nu sunt evidente căile de șunt, dar acest tip de circulație poate fi demonstrată, fiind numită șunt fiziologic. Cu alte cuvinte, sângele poate curge permanent din arteriolă spre venulă în perioadele de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
1. specificitatea celulară în cancer; 2. tratamentul anevrismelor cu gelatină (împreună cu Lancereaux), demonstrând în același timp și absorbția substanțelor nedializabile în țesuturile celulare și cavități; 3. utilizarea iodothyrinei în tratamentul reumatismelor cronice, gutei, arteriosclerozei, sclerodermiei, tulburărilor vasomotorii și trofice ale extremităților; 4. tratamentul gușei exoftalmice cu sulfat de chinină; 5.inactivarea acțiunii curarei prin injectarea extractului de suprarenală (în fapt adrenalina - hormonul de stres secretat de medulara suprarenalei, hormon ce va fi izolat câțiva ani mai târziu de cercetătorul japonez Takamiru
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și fondiști. Aceste protocoale au avantajul de a produce o curbă de viteză - lactat lină, care reprezintă starea antrenamentului, atât din punct de vedere aerob cât și anaerob, la cele două capete ale curbei, cu numeroase puncte între aceste două extremități. Un astfel de protocol pentru aceste teste este prezentat mai jos. Testele de sânge ar trebui efectuate doar în condiții igienice, astfel încât posibilitatea răspândirii virusului HIV să fie redusă. Se vor folosi doar seringi sterile de unică folosință, iar sportivii
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
că cele două frunze de la fiecare nod nu pornesc exact din același loc la nivelul apexului, ceea ce se observa și la nivelul tulpinii complet edificate. De aceea la nivelul nodului ne apar două arcuri larg deschise de țesuturi conducătoare, la extremitățile cărora se află cele două fascicule foliare, al căror cambiu se leagă de cel al arcurilor menționate (nodul are structură unilacunară). În timp ce țesuturile conducătoare din cele două arcuri au structură secundară, fasciculele foliare au structură tipic primară. Pe măsură ce se individualizează
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
lungi și peri secretori pluricelulari. Perii tectori au celule cu pereții foarte groși, celula terminală fiind puternic alungită. Aceștia au fost descriși încă din 1901 de către Hérail; el precizează că peri tectori sunt mai adesea bicelulari, cu celula terminală având extremitatea subțire și alungită. Perii secretori sunt, de asemenea, lungi, cu celula bazală a pedicelului având peretele extrem de gros, iar glanda este unicelulară; acest tip de peri amintește de cei ai primulaceelor și geraniaceelor. În poziție hipodermică se află țesut colenchimatic
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
vase. Fibrele lemnoase au dimensiuni variabile, de la 110 la 475 µm; unele fibre sunt bifurcate la capete și toate au peretele foarte gros și intens lignificat. Vasele de lemn sunt rare, majoritatea drepte la capete, puține având la una din extremități câte o prelungire. De asemenea, între elementele rezultate se observă și celule de parenchim lemnos scurte, cu peretele ușor îngroșat, adesea grupate mai multe la un loc. IV.6. Morfogeneza florală După o anumită perioadă de vegetație (de aproximativ 4
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
polinici; cea inferioară, mai scurtă, poartă o anteră mică, de asemenea cu doi saci polinici fertili, caz mai rar întâlnit la specii ale genului Salvia (S. ringens); la S. sclarea, S. pratensis, S. nemorosa ș.a., fragmentul de anteră situat la extremitatea ramurii posterioare a conectivului este steril. Primele patru straturi externe de celule ce vor forma peretele anterei încep să se diferențieze (foto 75) primul strat rămâne format din celule mici, iar cele trei ale următoarelor se alungesc radiar. În centru
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
felinar al civilizării popoarelor. Goții, avarii și celelalte popoare germanice fuseseră deja creștinate de către românii de dincoace de Dunăre, iar sămânța creștinismului fu împrăștiată printre bulgari tot de către românii stabiliți dincolo de Dunăre. O jumătate de secol mai târziu, la cealaltă extremitate a perioadei pe care am delimitat-o, N. Iorga consacra, prin autoritatea sa, apostolatul creștin întreprins de români în Balcani: "Mulți învățați care aveau interes la aceasta au scris că noi am căpătat legea creștină târziu dela Bulgari. O mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
termeni de strictă specialitate și care nu se mai regăsesc la N. Pătrașcu: „Leziunea amatomo-patologică caracteristică maladiei, acea simfiză meningo-cerebrală, acele aderențe speciale între membrana pia mater și substanța corticală ocupau două regiuni opuse: partea interioară a circumvoluțiunilor frontale și extremitatea posterioară a circumvoluțiunilor occipitale, pe când cele două ascendențe cele parietale și cele tempero-sfenoidale erau cu totul indemne; fapt ce explică unele fenomene clinice din viață, adică delirul și debilitatea facultăților intelectuale, precum și perversiunea facultăților instinctive, pe de altă parte lipsa
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]