5,918 matches
-
scriitor. În cele din urmă tăcerea m-a îngrijorat. Scriitorul a fost reactivat când m-am dus la fereastra din camera lui Sarah, privind spre gradul viu și pisica mutilată. Scriitorul a propus să mergem în camera lui Robby. Am ezitat pe coridorul din afara camerei lui Robby și m-am uitat la zgârieturile de la baza ușii, apoi am apăsat pe clanță și am intrat. Camera era imaculată. Era în cea mai impecabilă stare în care o văzusem vreodată. Nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Asta l-a făcut pe Robby să descuie imediat ușa dinspre camera lui și să fugă din baie. L-am urmat, cu Sarah și sabia de lumină. Am traversat alergând camera lui Robby și el a descuiat ușa fără să ezite, apoi ne-am repezit spre scară. Luna strălucea și acum o puteam vedea mult mai clar prin fereastră. Pe la jumătatea scărilor am văzut arătarea țâșnind pe holul de deasupra noastră. Ne-a urmărit pe trepte. Îi auzeam gura deschizându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
exista nici un loc în siguranță pentru mine dacă nu rezolvam situația. (scriitorul mă îndemna și el să merg, reamintindu-mi de urma tivită cu cenușă de pe pernă.) Reacția mea: - Dacă e ceva în casă, nu cred că o să rezist. Am ezitat, după care m-am îndreptat cu pași grăbiți spre ușa de la intrare. Am introdus cheia în broască. Am deschis ușa de la intrare. Am intrat pe hol. Casa era tăcută. Miller era lângă mine. - Unde au avut loc evenimentele culminante? am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Așa este. Nu mă îndoiesc că Adrian s-a rugat și pentru noi în bisericile în care a intrat până acum... Dintre scriitorii belaruși, Andrej Fedarenko, prozator din generația tânără, „perestroikistă”, este și cel mai critic la adresa președintelui Lukașenko. Nu ezită să-l catalogheze pe acesta drept un zombi, programat să-și distrugă propriul popor. „Cum se poate să-ți necinstești limba maternă, așa cum face Lukașenko?” - se întreabă revoltat Andrej, care nu uită de grijile țării nici la această chermeză. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un omagiu adus lui Brâncuși, omagiu din care însă nu cred că sentimentul național românesc se poate alimenta fără a-și pune anumite întrebări. Valoarea creației lui Brâncuși este proiectată în universalitate, acolo unde multe dintre achizițiile specificului nostru național ezită să se resoarbă, nu numai din lipsa unor „căi de acces” furnizate de marile spirite, cât mai ales din cauza unei mentalități de autarhie politică și culturală greu de dislocat. Tot aici, în atelier, sunt și câteva instalații electronice și video
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
povestește, în continuarea subiectului, cum a înregistrat, în aceeași zi, o emisiune într-un studio TV din Dortmund, unde cel care făcea imprimarea (de origine indiană) nu prea știa să manevreze pupitrul. Un alt tehnician, dintr-o cameră alăturată, a ezitat îndelung până a venit să-l scoată din încurcătură, deși nu a avut decât să apese două butoane. „Te-aș putea învăța ce să faci, dar mi-e teamă că, în caz de greșeală, va trebui să-mi asum răspunderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
estetică e mai potolită, deși orașul îmi place la fel de mult. Găsim la această oră o casă de schimb valutar, dar nu putem schimba valută fără pașapoarte, pe care le-am predat la recepția hotelului, probabil pentru înregistrări multiple și temeinice. Ezităm puțin la ușă, nu plecăm imediat după ce am fost refuzați, și suntem acostați de gardianul casei de schimb. Ne întreabă câți dolari vrem să schimbăm și ne spune că ne poate ajuta el, că treaba se face și fără „document
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne-a vorbit doamna ghid în excursia de seară (albă) pe care am făcut-o cu autobuzul prin oraș. Femeia, ca de altfel și fiica ei, care îi dă o mână de ajutor, se dovedesc niște prooccidentale declarate și nu ezită să împroaște cu ironii conducerea Sankt-Petersburgului, „gorod-gheroi”. Își scot pachetul de țigări din poșetă și se servesc una pe alta cu bricheta. Fata îmi pare proiecția peste timp a mamei sale, o „reproducere” aproape fidelă. Intru în vorbă cu ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un grup de observatori europeni în Cecenia. Poate să-mi treacă numele, dacă doresc acest lucru, pe o listă de observatori din CSI, bine protejați de serviciile de securitate din zonă, așa că nu e nici un pericol. Merge și el, dacă ezit. Îi mulțumesc, dar nu mă aventurez într-o asemenea delegație... Nazim mă roagă măcar să nu-i influențez pe colegii din România cu atitudinea mea. În final, constată trist că Rusia a pierdut, deocamdată, războiul informațional privind evenimentele din Cecenia, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai înalte repere și expresii, cele ale filozofiei, științei și artei post-renascentiste, occidentale. Dintre noi, „el” părea uneori a personifica viitorul mare poet tocmai prin această „masculinitate, gravitate” a motivelor și „ținutei sale poetice”, alături de Cezar, în timp ce Nichita părea încă „ezitând”, „feminin”, un adolescent fermecător atât de „mirat de existență” încât pare a întârzia să pășească peste pragurile ei grave, decisive. Sau... mai știi, mă înșel eu acum, la rândul meu - cu întreaga critică literară care, postum, nu îl așază pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
radio ce-și atribuia în multe cazuri, și pe bună dreptate, rolul de a repara injustițiile presei literare „controlată de regim”?! Dacă aș fi avut, și atunci ca și acum, psihologia contorsionată a Monicăi Lovinescu, a soțului domniei-sale ce nu ezită să „condamne” cu o vehemență de o rară brutalitate corifei ai culturii române postbelice, cu nonșalanța, cu ușurința celui care, locuind o jumătate de secol în Parisul culturii, nu a publicat acolo nici un singur volum, a lui Marie-France Ionescu, ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
totdeauna o atitudine amabilă, am frecventat un timp cenaclul dlui Mămăligă ce, sărmanul, deși milionar și adulat în cercul său drept „mare scriitor”, nu a reușit, la rândul său, să publice nici un singur volum la vreo editură pariziană, dar nu ezita la rându-i să „ne dea sfaturi” pe un ton ce nu admitea replică, cu o „severitate ideologică” ce nu era întrecută în țară decât de unii dintre cerberii comunismului. (Un exemplu: la începutul anilor ’80, dl Mămăligă a cumpărat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mea epică - Ali și Nina au fost primii mei susținători în afara restrânsului meu grup literar. Primii dintr-o altă generație literară, făcând parte din establishment-ul cultural și politic, lucru ce atârna mult în epocă. Deși Ali, mai ales, nu ezita să-mi „pândească” opiniile filozofice, bănuindu-mă până la sfârșit de cochetărie cu „filozofia idealistă și reacționară”, simțind că nu eram „total convins, pătruns” de „justețea cauzei partidului și a Revoluției”, de „ideile leniniste” etc. În schimb, îmi acorda un credit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
München, R.F.G., înconjurat de rudele din partea maternă, lângă fratele său, vorbind germana din copilărie și ajutat cu căldură de forurile germane de a-și construi, mai mult decât decent, o nouă situație socială (știind că în țară politicienii nu vor ezita să se răzbune!Ă sau la sfârșitul deceniului opt, la Paris, avându-și soția alături și fiind publicat la una dintre cele mai prestigioase edituri franceze, când în țară bântuia sărăcia cruntă și o umilință individuală și colectivă moștenite parcă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
român, Țăranul, Biserica, Cultura, Tradiția, în ce avea ea mai sacru (și prin caricaturizarea marilor Domni!Ă, dar și propriile „sale și ale lor” structuri: partidul, armata și, se pare, chiar și securitatea, care, după cum s-a văzut, nu a ezitat să-i grăbească pieirea, deși el a investit multe fonduri și încredere în ea! Devenise în ultimii ani „un domn nebun”, cum, probabil, românii din principate nu mai avuseseră de la ultimii domni medievali și numai unii dintre ei! Și atunci
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
celei franceze, de altfel!Ă, iar eu îi consider pe cei doi citați mai sus ca adevărații piloni, profeți și, într-un fel, chiar martiri ai culturii și gândirii moderne. Și, după cum se știe, o fac din adolescență și post-adolescență, neezitând în fața multor ironii și sarcasme, venite mai ales din partea ignarilor sau din partea celor afundați într-un tradiționalism cultural „patriotic”, cărora un Nietzsche, Rilke sau Dostoievski, un C.G. Jung sau D.H. Lawrence, un Marcel Proust sau Thomas Mann li se părea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la "hotărâri capitale" dar și, uneori, nefaste. Se spune că viața e făcută din dimineți, moartea voluntară de asemenea. Nimeni nu se simte în formă maximă la ora siestei, iar la lăsarea serii îndoiala câștigă teren. Ca și umbra. Atunci eziți. Te scufunzi în reverie. Tentația Veneției. Melancolia. La ce bun? Hai la culcare. Mâine va fi o altă zi. Nimănui nu i-a venit în amurg ideea să cucerească lumea sau să merite paradisul. Ideile nesăbuite aparțin dimineții. Prietenul meu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nimeni nu urăște războiul mai mult ca ofițerii și infirmierele. Cei care îngroapă încărcături explozibile mă dezgustă. Și războiul civil? Nici Hezbollahul nici noi nu-i vom oferi niciun pretext armatei libaneze să recurgă la arme. De altfel, ea ar ezita să tragă în noi. Mișcarea noastră de protest va fi una pașnică. Nimic insurecțional. Și frontiera de sud? Dacă nu va avea loc nicio incursiune a israelienilor și dacă misiunea ONU nu-și va schimba atitudinea, căștile albastre n-au
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
veghează asupra drepturilor persoanei, și bine face, atâta doar că sacrifică acestei nobile cauze aspirația fiecăruia de a fi stăpân acasă la el. Inculpatul oriental se bate contra punerii sale sub tutelă, și bine face, numai că el nu va ezita să trimită alți și alți oameni la pușcărie pentru ca planul lui să reușească. Tu voiai să ataci pe ambele fronturi. Mama ta era siriană, tatăl, palestinian. Știai ce înseamnă umilirea unui popor. Nepoțelul care n-a reușit și care vine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
reprezenta o cauză mai mobilizatoare pentru francezi. Subiectele ecologice atrag atenția publicului larg. Frontul clorofila e bine acoperit în mass-media. În vreme ce de creștinii din Orient nu se ocupă nimeni... Nu te băga, sunt prea mulți specialiști vigilenți care nu vor ezita să tragă în tine de la mică distanță. Dacă tot ești în căutarea unei cauze umanitare de larg interes public, îndreaptă-ți atenția mai degrabă înspre Darfour. Uită-te la numărul din săptămâna asta al revistei Paris-Match: intelectualii cu pretenții, acolo
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tuturor celorlalte) și Atena, înarmată cu lancea ei, strălucitoare toată sub casca-i, dar irascibilă și de care toți se tem un pic. Sau, cum am zice noi astăzi, și chiar în această ordine: divinitățile creștină, evreiască și islamică. Paris ezită; în ce-l privește, ar flirta cu toate trei. Și fiecare încearcă să-l câștige prezentându-i avantajele sale. Hera îi promite puteri depline asupra unui mare regat, Atena, că va face din el cel mai mare erou al lumii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
elevă, Puica Petrovici. În declarația lui, Ciubotărașu neagă fapta. Din ce se știe, fapta a săvârșit-o. Am voit să-i ușurez situația, făcând apel la conștiința lui și al sufletul lui de scriitor, cerându-i să mărturisească adevărul. A ezitat, apoi a refuzat, refugiindu-se într-o nouă lașitate, declarând că-și dă demisia. Am avut o impresie penibilă în fața expresiei lui lombroziene; după aceea am fost contrariat și îngrețoșat, ca și cum aș fi călcat într-o murdărie. La Academie, Iorga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scape cu viață, varsă aici mult sânge.” Ar reieși că valahii care cad, se străduiesc să-i alunge pe dușmani „afară din casă”. De fapt, ungurii sunt cei care se străduiesc să-i alunge pe români din casă, iar Bonfinius ezită să ne spună că e vorba de casa în care fusese găzduit regele. Este limpede că românii, înfrângând rezistența elitei armatei regale, au reușit să-l rănească pe rege, în timp ce se luptau în piață (numai acolo se putea trage cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în acest fel pacea, iar efortul făcut de țară pentru plata lui era mai mic decât pagubele provocate de războaiele pustiitoare. Nu însemna însă că renunțau la luptă. Atunci când pretențiile Porții creșteau sau când împrejurările erau favorabile, românii nu au ezitat să pună mâna pe arme. De aceea, domnii munteni s-au străduit să păstreze legăturile cu Transilvania și cu regele Ungariei, căruia îi jurau credință în nădejdea că puteau primi un ajutor, dacă Țara Românească era atacată de turci. Așa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a înșelat în două cazuri: vornicul Crasnăș și alt vornic, cumnatul său, Isaia. A tăiat capul celor doi și a celor care au trădat sau au uneltit alături de ei, iar după cum scria Ureche, uneori, chiar la masă fiind, domnul nu ezita să reteze capete. O ipoteză, lansată recent de Neagu Djuvara, omul care și-a petrecut mai toată viața departe de țară, având mai greu contactul cu documentele, încerca să impună ideea că Țările Române au fost conduse de o oligarhie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]