12,214 matches
-
ani ai celui de-al doilea război mondial, printre care mă număr și eu, întâlneau în cunoscutul manual de istorie modernă al lui D.D. Pătrășcanu un portret al lui Immanuel Kant. În rândurile ce însoțeau ilustrația, acesta era caracterizat drept filosoful exemplar, rege al cugetării, a cărui operă reflectă cel mai bine creația filosofică în calitate de construcție sistematică. Era o expresie, între altele, a atmosferei vieții intelectuale românești a timpului. Astăzi, după urma adâncă pe care a lăsat-o Constantin Noica, filosoful
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
filosoful exemplar, rege al cugetării, a cărui operă reflectă cel mai bine creația filosofică în calitate de construcție sistematică. Era o expresie, între altele, a atmosferei vieții intelectuale românești a timpului. Astăzi, după urma adâncă pe care a lăsat-o Constantin Noica, filosoful exemplar va fi socotit, probabil, Platon. De-a lungul a aproape două veacuri de preocupări și activitate filosofică, începând din prima jumătate a secolului al XIX-lea, gândirea lui Kant a constituit pentru mulți autori români un sistem privilegiat de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nevoile unui învățământ filosofic aflat la primii săi pași manuale de logică și filosofie, îndeosebi din limba germană, în care erau prezentate și dicutate ideile lui Kant. Vulgarizarea ideilor filosofice era puternic impregnată de teme și concepte expuse în lucrările filosofului din Königsberg. Astfel într-o carte utilizată în școli din Țara Românească, tipărită în 1835, întâlnim o definiție a filosofiei formulată într-un spirit accentuat kantian: „Filosofia iaste știința cară se înalță peste toate științele, cercetând temeiurile învățăturilor ce sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Cipariu, August Treboniu Laurian s-au format în școli deja puternic impregnate de ideile kantiene. Ei au căutat sprijin și îndrumare în scrierile lor de etică, filosofia istoriei și dreptului, estetică sau pedagogie în lucrările lui Kant și ale discipolilor filosofului. Lucrul este întru totul firesc dacă ținem seama de faptul că ei s-au format în mediul culturii germane de la începutul secolului al XIX-lea. Există o caracteristică marcantă a primelor începuturi ale recepției gândirii lui Kant în cultura românească
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lui Kant erau invocate în primul rând drept punct de sprijin al preocupării pentru cultivarea rațiunii în vederea emancipării omului și a educării cetățeanului. Acei învățați ardeleni în cărțile cărora găsim primele referiri la Kant nu au studiat neapărat chiar lucrările filosofului german. Se știe că unii dintre ei au receptat ideile lui Kant prin mijlocirea scrierilor lui Wilhelm Traugott Krug, un luteran liberal care a ocupat, după Kant, o catedră de filosofie la Universitatea din Königsberg. Lucrările lui Krug, îndeosebi cea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Lazăr, Simion Bărnuțiu, August Treboniu Laurian sau Timotei Cipariu au cunoscut ideile lui Kant în primul rând pe această filieră. Lazăr se referea adesea la Kant în lecțiile de filosofie pe care le preda la Colegiul Sf. Sava. Cu ideile filosofului luase contact deja prin studiile făcute la Viena. Nu se știe însă dacă Lazăr a studiat lucrările fundamentale ale lui Kant, chiar dacă se susține că el ar fi tradus pentru prima dată în limba română unele pasaje din ele. În
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o morală întemeiată pe rațiune, prin critica lor permanentă din această perspectivă. Critica însăși este privită drept resursa supremă a progresului, atât în lumea ideilor, cât și în viața practică. Acesta este un mesaj pur kantian. Pentru Laurian, însemnătatea „noii filosofii” constă tocmai în proclamarea autorității neîngrădite a rațiunii și, totodată, în determinarea limitelor ei. „Că precum autoritatea slăbește cugetarea liberă, așa și confidența peste măsură în puterea noastră poate trece în aroganță și în temeritate, și filosoful cel adevărat trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Laurian, însemnătatea „noii filosofii” constă tocmai în proclamarea autorității neîngrădite a rațiunii și, totodată, în determinarea limitelor ei. „Că precum autoritatea slăbește cugetarea liberă, așa și confidența peste măsură în puterea noastră poate trece în aroganță și în temeritate, și filosoful cel adevărat trebuie să se păzească de toate.”6 Îndoiala rațională este valorizată în contrast cu certitudinea dogmatică, care susține ideile preconcepute: „Mai bine o doză d’Aporetism la intrarea în filosofie decât cel mai mic prejudeț; (filosofia) cere să nu pornim
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și profunzimea filosofiei lui Kant prin ceea ce a spus expres și a lăsat sub formă de dogmă, ci trebuie să o măsurăm prin însăși tendința și scopul ei, care este critica și care trezește spiritul conform naturii sale. Mărturisesc că filosoful de la Königsberg s-a înșelat adesea ca om, că trebuie deseori să înlocuim părerea lui printr-o alta, dar el este nemuritor fundamentând criticismul, adica aspirația adâncă a filosofiei după care rațiunea nu consideră adevărat decât ceea ce a recunoscut ea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
considerații de principiu pentru orientarea în viață. Pentru Maiorescu, ca și pentru alți intelectuali români din generația sa, care s-au format într-o lume în care gândirea autorului Criticii rațiunii pure era omniprezentă, Kant pare să fi fost socotit filosoful prin excelență, cel puțin din câteva motive: opera lui propune idei cu totul originale, dezvoltate într-un sistem cu o structură arhitectonică impunătoare, centrul filosofiei îl reprezintă analiza cunoașterii pe care o avem independent de experiență, așadar un demers de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
au impus-o prin autoritatea lor? Iată doar câteva dintre cele ce par a semnala puncte de convergență remarcabile în preocupările unor autori care au publicat la noi cercetări kantiene până în anii celui de-al doilea război mondial. Mai întâi, filosofii educați la școala Junimei și urmașii lor împărtășeau convingerea că într-o cultură tânără însușirea temeinică a principalelor rezultate ale tradiției filosofice trebuie să preceadă marii inițiative costructive, care altfel riscă să fie premature. În primele faze ale constituirii unei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o cultură tânără însușirea temeinică a principalelor rezultate ale tradiției filosofice trebuie să preceadă marii inițiative costructive, care altfel riscă să fie premature. În primele faze ale constituirii unei culturi filosofice ar fi recomandabilă o atitudine preponderent receptivă. Totodată acești filosofi erau uniți prin convingerea că, sub anumite aspecte, rezultatele criticii kantiene sunt definitive. Kant ar fi probat imposibilitatea de a cunoaște prin rațiune absolutul. Pentru un spirit atașat valorilor raționalismului modern aceasta va fi o concluzie de cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant nu este lipsit de ambiții. Ca, de altfel, toți istoricii, istoricii filosofiei sunt datori mai întâi, crede Negulescu, să reconstituie și să prezinte faptele trecutului. Iar în acest caz „faptele” sunt ideile. Principala sursă pentru cunoașterea lor sunt scrierile filosofilor și mărturiile contemporanilor. Istoricul nu are însă doar îndatorirea să prezinte cu deplină obiectivitate ideile, teză cu teză, argument după argument, ci și să încerce să le explice. El va trebui să arate cum a ajuns un gânditor în posesia
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cu atenție asupra vieții eroilor gândirii, nu din simplă curiozitate, ci pentru a putea oferi explicații 30. Pe cei care iau în mână diferite istorii ale filosofiei nu-i interesează numaidecât criticile sau laudele pe care autorii lor le aduc filosofilor de care se ocupă. Ei voiesc, în primul rând, să înțeleagă de ce sistemele sunt așa cum sunt, de ce au ajuns adică să explice lumea așa cum o explică. Către o asemenea înțelegere însă nu se pot îndrepta ei decât numai pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
așa cum o explică. Către o asemenea înțelegere însă nu se pot îndrepta ei decât numai pe o singură cale - pe aceea, anume, a unei reconstituiri amănunțite și documentate a genezei sistemelor în chestie, care ar porni de la structurile sufletești ale filosofilor respectivi și a ține seama de influența tuturor împrejurărilor, de tot felul, în care au trăit și au lucrat.31 Negulescu observa, totodată, că istoricul filosofiei ar trebui să renunțe la evaluarea critică a ideilor pe care încearcă să le
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lor istorică. Când o urmărim cu atenția cuvenită, această desfășurare ne arată, mult mai bine decât critica subiectivă a unui istoric interesat și părtinitor, ce era durabil și ce era trecător, ce era fecund și ce era steril, în concepțiile filosofilor de altădată.32 Întrebarea care ne vine în mod firesc în minte este însă de ce ar fi critica unei filosofii făcută de autorul unui alt sistem filosofic neapărat „subiectivă” și „părtinitoare” în raport cu cea a unui istoric al filosofiei care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu stau așa. Niciunde pe parcursul voluminoasei monografii a lui Negulescu nu găsim indicații că autorul ei ar fi confruntat concluziile la care a ajuns studiind scrierile lui Kant cu punctele de vedere ale celor mai cunoscuți comentatori și interpreți ai filosofului. Or, nesocotirea unei asemenea precauții se răzbună. Este ceea ce a fost în măsură să arate, imediat după apariția cărții, Nicolae Balca în substanțiala sa recenzie „Pentru o mai corectă înțelegere a filosofiei kantiene”. Recenzia a apărut în Revista de Filosofie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sale40. Progresele remarcabile ale unor generații postjunimiste în cunoașterea filosofiei lui Kant sunt documentate prin lucrări ale lui Mircea Florian, studentul și asistentul lui Negulescu. În Germania, Florian nu a studiat sub îndrumarea unui kantian, ci a lui Johannes Rehmke, filosof care susținea o cocepție realistă de orientare pronunțat ontologică. Raportarea lui Florian la Kant nu este, așadar, câtuși de puțin cea a unui kantian ortodox. Particularitățile acestei raportări se desprind clar dintr-un studiu pe care l-a publicat in
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acestui studiu fixează cadrele în care va fi prezentată și discutată filosofia lui Kant în lucrări ulterioare ale autorului. Punctul de plecare al raportării lui Florian la filosofia lui Kant îl constituie afirmația că sistemul de referință esențial al gândirii filosofului german a fost știința matematică a naturii, așa cum a fost ea elaborată în opera epocală a lui Newton. Întreaga construcție a lui Kant se sprijină pe presupoziția că aparțin științei numai enunțuri care au atributele universalității și necesității, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
este, în același timp, și receptivă 50. În monografia lui Florian, contribuțiile la clarificarea poziției lui Kant, ca și aprecierile asupra unor tendințe interpretative divergente și asupra conflictului interpretărilor, se sprijină ferm pe sublinierea orientării raționaliste și transcendentale a gândirii filosofului și a reprezentării lui ontologice originale asupra naturii umane. Este, bunăoară, cazul expunerii conceptului lucru în sine, un concept apreciat drept alfa și omega Criticii rațiunii pure. „Ca atare lucrul în sine e un «concept limităă (Grenzbegriff), care îngrădește pretenția
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
literatură kantiană la care se referă și că nu a confruntat traducerile franceze ale textelor lui Kant, pe care le-a utilizat și le-a citat, cu originalul german. Mesajul este însă că ai întotdeuna dreptate când privești conceptele marilor filosofi drept „concepte deschise” și încerci să le conferi noi semnificații. Cititorul de astăzi care este familiarizat cu textele lui Kant și literatura kantiană va fi izbit de maturitatea uluitoare a tânărului autor. Și va fi tentat să se întrebe ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prestigiului intelectual al științei. El a fost elevul lui Wilhelm Wundt și, pe urmele mentorului său, unul din cei ce s-au străduit să introducă noua psihologie de orientare științifică în învățământul universitar. Motru s-a perceput pe sine ca filosof și, totodată, ca om de știință. Relația dintre filosofie și știința pozitivă i s-a impus, prin urmare, ca o temă centrală de reflecție. Interpretarea deja consacrată a filosofiei teoretice a lui Kant ca analiza transcendentală, adică drept analiza condițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de a elabora un sistem propriu de metafizică inductivă nu trebuie, așadar, să ne surprindă. Acest sistem reprezintă o încercare de unificare a universului material și a universului conștiinței pe baza conceptului energiei 62. Ca și alte minți ale vremii, filosoful român situa acea cunoaștere pe care o oferă știința în vârful ierarhiei valorilor. Demnitatea filosofiei era cel mai bine pusă în lumină, în această perspectivă, prin înțelegerea ei drept o continuare și dezvoltare a acelei opere de cunoaștere pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
spună”78. În spiritul lui Kant se poate vorbi de lume doar în două sensuri. În primul sens, lumea este lumea fenomenelor, lumea experienței noastre, lumea în care trăim. Aceasta este lumea pe care o explorează cunoașterea comună și științele. Filosoful de orientare transcendentală se interesează însă de lume în alt sens, în speță de lume ca ansamblul formelor a priori ce fac posibilă cunoaștgerea prin experiență. Este lumea pe care Kant o va numi „țara intelectului pur”. El o va
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să fi frecventat cursuri și seminarii pe teme kantiene. Mai târziu, ca profesor, el nu a predat niciodată un curs despre Kant, spre deosebire de mulți dintre colegii săi. Iar în prelegerile lui Ionescu, referirile la Kant erau sumare și fugitive. Numele filosofului german era pomenit nu atât în relație cu idei și teme specifice ale filosofiei criticiste, cât drept numele unui autor reprezentativ pentru „filosofia științifică”, acea filosofie pe care Ionescu o combătea în mod constant. Învățământul său filosofic a fost îndreptat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]