6,757 matches
-
de existență pe care, luîndu-și-l ca model, ființa se înalță, acoperindu-și progresiv verticala, pînă ce ajunge pe culme și se realizează ca variantă unică, personală de univers inteligibil 4. Pierre Hadot insistă pe faptul că grija de sine a filozofului antic nu viza, așa cum interpretează Michel Foucault, construirea sinelui individual, ci, dimpotrivă, transformarea, depășirea, universalizarea lui, realizarea părții celei mai bune a sinelui, care e, în fond, un sine transcendent. Tema însoțitorului ceresc, a îngerului călăuzitor și proteguitor pe care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
pe propria piele ; pot fi transformați ei înșiși în simbol fără referent, în drum oprit locului. Pot ajunge stîlp de sare, precum femeia lui Lot, sau, mai hazliu, se pot vedea încununați cu pene și preschimbați în păsări, precum acei filozofi încrezători doar în certitudinile cerului sensibil din finalul lui Timaios. Același păcat intelectual al idolatriei e denunțat de Cusanus 1, care face din el o culpă transconfesională. Cardinalul departajează ignoranții limitați, în credința lor, la explicațiile sau desfășurările multiple ale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Dumnezeu să fie adorat în deplină libertate. în modernitate, teoria infernului și a paradisului și-a diminuat ori și-a pierdut puterea de a ne ordona viețile. și-a epuizat capacitatea de a descrie geografia lumii de dincolo. Pe Berdiaev, filozof al libertății, ea îl revolta, dat fiind că transformă viața spirituală în proces judiciar, răpindu-i persoanei tocmai libertatea și responsabilitatea. Paradoxul societăților vechi stă în faptul că pentru a asigura persoanei condiții de realizare completă se foloseau mijloace tari
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
nu se rezumă, în ce privește trupul, doar la refuzarea sau la denigrarea lui. și acolo, trupul poate simboliza pierduta condiție de integralitate, proprie primului proiect al omului, ca în discursul lui Aristofan din Banchetul. Mai mult, pentru antici, fie ei medici, filozofi sau oameni de rînd, trupul omenesc se afla într-o minunată continuitate cu cosmosul în întregul lui. Era animat de același foc care făcea să strălucească stelele ; respira în același ritm cu pămîntul străbătut de ape ; putea vedea fiindcă ochiul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de la autori la teme spirituale, René Guenon expune, de pildă, deosebirea existentă în hinduism dintre eliberarea efectivă și totală atinsă de spiritualul desăvîrșit și eliberarea amînată, accesibilă omului tradițional comun. în Phaidon, Socrate vorbește despre deosebirea dintre destinul post-mortem al filozofilor absorbiți definitiv în cerul intelectual și destinul celorlalți, fie că sînt pioși și ajung în pămîntul pur, fie că au de parcurs alte și alte stadii de existență. în ambele tradiții, eliberarea totală poate fi asociată cu acea distanță verticală
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
degradarea planetei, arme cu putere de distrugere uriașă, inginerie genetică) și privește mai nuanțat posibilitățile cognitive ale științei. El e, poate, mai dispus acum să ia în seamă poziția celor care studiază relația dintre religie și știință (epistemologi, istorici și filozofi ai religiei și ai științei), anume că religia și știința reprezintă variante diferite, dar complementare de raționalitate și de înțelegere a realului ; că nu există un etalon care să permită măsurarea celor două tipuri de cunoaștere, astfel încît să poată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
deschidere spre transcendent și autosuficiență, între itineranță a conceptului spre limita lui non umană și sedentarizarea lui? A privi critic (în sensul discernămîntului) ideile despre Dumnezeu, a identifica ceea ce în ele este prea omenesc și ceea ce e divino-uman ține, pentru filozofi ca Berdiaev sau Simone Weil, de un ateism purificator care se refuză transcendentului redus sau adaptat la categorii mundane: putere, dreptate de tip penal, sociomorfism, raționalism rezistent la depășirea de sine. A dinamita asemenea concepții înseamnă a curăța distanța verticală
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a fost separată de stat prin legea din 1905, pentru a ieși, la sfîrșitul secolului XX, din discreția sferei private și a se manifesta în spațiul public ca opțiune personală, ca publicizare a unui privat. îndărătul sobrietății lor științifice, analizele filozofului francez lasă să se ghicească o undă de melancolie pricinuită de anemierea unității cetățenești, republicane. în schimb, autorii care lucrează pe terenul anglo-saxon, unde varietatea culturală, etnică, religioasă face de mult parte din logica peisajului public, mizează mult mai ofensiv
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
atunci cînd creștinismul devine religia oficială a Imperiului Roman tîrziu. în Origen, vede în același timp un tip de teolog care redevine exemplar odată cu apariția modernității. într-adevăr, pentru specialiștii de azi, ca și pentru gînditorii Renașterii sau pentru un filozof ca Berdiaev, Origen reprezintă teologul libertății : nu numai fiindcă așază libertatea persoanei în centrul doctrinei lui, ci și fiindcă practică o teologie în libertate, mizînd pe pluralitatea sensurilor și a interpretărilor, eventual în tensiune, pe cercetarea deseori polemică, dar riguroasă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
această radicală dezvrăjire. Ea e întrucîtva purificatoare, de vreme ce ne arată cu o limpezime brutală că societatea, istoria, cosmosul pot fi doar simboluri, nu întrupări ale transcendentului, că singurul loc unde el se întrupează este inima profundă a persoanei. Nikolai Berdiaev, filozof răsculat împotriva categoriilor de general-obligatoriu, colectiv, ierarhie obiectivată, vorbea despre necesitatea, în vremea noastră, de a concepe nu doctrina tinde să fie formulată după modelul legii civile, în paragrafe precis stabilite și obligatorii. Ea riscă să piardă astfel suplețea paradoxului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
multe concepte mistice și filozofice se bazează pe aceste forme, văzute ca simboluri. Cele cinci corpuri geometrice au fost denumite și poliedre platonice În geometria sacră, ca un omagiu adus lui Platon care le-a adus În atenția matematicienilor, deși filozoful nu are o contribuție matematică propriu-zisă la studierea lor. Pitagora a fost primul care a asociat dodecaedrul cu energia vieții. Dodecaedrul era un subiect sacru despre care nici măcar discipolii nu discutau Între ei. În școala lui Pitagora se fac și
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Claudia OLENIUC, Mariana OLENIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93109]
-
sfârșit, și o ultimă să-i spun întâmplare, pe care nu vreau s-o iau în tragic. Cuvântul exact este însă altul. Este vorba de o reacție strict personală și nu de una impusă de contextul istoric. Un foarte cunoscut filozof român, bun prieten cu Eliade, al cărui nume îl trecem sub tăcere (este vorba de Constantin Noica; 1996, n.n.), îmi scrie o scrisoare iritată (ea a intrat recent într-un fond arhivistic), cerându-mi imperios versiunea franceză a Hermeneuticii. Părea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
primului vizitator ieșit în cale. S-a întâmplat însă ca acesta să fie un... corespondent al meu, care mi-a relatat întreaga scenă. Lumea este mică, într-adevăr. Când l-am revăzut nu mi-a spus un cuvânt despre carte. Filozoful a răsfoit-o, a văzut că nu corespunde deloc imaginii ce și-o făcuse despre Eliade și... a aruncat-o, cum s-ar spune, la coș. Viața intelectuală, și nu numai la noi, este făcută și din astfel de durități
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cadre staliniste, dintre activiștii culturali, și restul creatorilor pe deplin conștienți că ei reprezintă adevărata cultură română se manifestă și în domeniul științelor sociale. La 5 septembrie 1980, cu prilejul unei consfătuiri la București a cadrelor filozofice din învățământul superior, filozoful stalinist Pavel Apostol a declanșat un violent atac împotriva lui Mircea Eliade și a recentei lucrări Hermeneutica lui Mircea Eliade, de Adrian Marino, acuzată de toate păcatele (antimarxism, idealism, hermeneutică, mistică etc.), ca și împotriva lui Constantin Noica și Emil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
vorbește acolo de eventualitatea de a deveni agent (sic !) cultural, intelectual. Dar totul este atât de fals și echivoc, încât nu mai insistăm asupra acestui episod atât de controversabil. Ce procese sufletești obscure l-au determinat? Reținem doar faptul că filozoful se declarase dispus la pasivitate totală, la renunțarea la orice gest ostil față de regim, la o izolare socială completă (nu aveam de gând să duc nici un fel de viață socială). Era, să recunoaștem, dreptul său. Că Noica s-a ținut
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
era pe deplin verificată. Putea fi deci folosit, eventual, potențial, ca un centru de raliere și recuperare. Iar acesta era ușor de controlat și supervizat (să ne amintim doar de... microfoanele din vilele de la Păltiniș și de mutarea intempestivă a filozofului într-una mai... adecvată). Două au fost, după noi, punctele esențiale imediate de contact, de convergență și colaborare dintre Constantin Noica și regimul ceaușist. Cel dintâi probabil determinant, fundamental privește orientarea naționalistă a studiilor sale, numeroase și pasionate, pe tema
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
însă nici o îndoială: semantica lui Noica era cu totul particulară. El dădea, adesea, alte înțelesuri uneori total arbitrare unor idei și cuvinte. Și rămâne o întrebare dacă o semantică atât de laxă, de elastică etc. este cu adevărat specifică unui filozof în sensul clasic al cuvântului. La prima vedere, unele accepții și afirmații pot părea chiar scandaloase. Iată doar câteva exemple. într-un loc din Jurnalul de idei 8 se reproduce o confesiune făcută tot cu prilejul primei călătorii în Occident
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
comunist, nici un altul. Așa este. Ceea ce nu înseamnă că nu ne aflăm în față unei evidente deformații. Sau mai bine spus a unei lipse de priză la realitate. Căci răul există vrem, nu vrem în lume. Zeci de teologi și filozofi iluștri i-au recunoscut existența. Noica nu-l percepe totuși, nu-l recunoaște, nu-l realizează, mai ales. Este cea mai bună dovadă că ne aflăm în fața unui esprit faux. Definiția lui Al. Paleologu (din Despărțirea de Noica) ni se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
realitatea. Nu poate deci citi cartea lui Orwell, 1984, care nu-l interesează, deoarece este despre... neființă, despre ce nu este 13. Nu se discută, într-adevăr, acolo, despre esențe, idei, realități ultime, absolute, singurele realități luate în considerare de filozof. Ca și cum existența, respectiv sistemul totalitar, ar fi numai obiect de cunoaștere absolută. Cecitate de-a dreptul stranie? Sau alibi filozofic de a refuza o critică deschisă a sistemului totalitar? Cum de altfel și credem... Neadecvarea la realitate, defectul, viciul sau
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dublată de un amoralism ingenuu și foarte caracteristic. Dar care poate duce, uneori, din păcate, departe. Chiar foarte departe... Constantin Noica, suntem siguri, a trecut și prin astfel de stări de spirit. Am fi chiar curioși să aflăm ce credea filozoful despre teza centrală a moralei existențialiste. O formulează Simone de Beauvoir: La drept vorbind, noi nu suntem niciodată constrânși la nici o conduită într-un sens sau altul și una din consecințele concrete ale moralei existențialiste este refuzul oricărei justificări prealabile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
idei legionare, idei susținute de oameni ca: Eliade, Vulcănescu, Noica, Țuțea 17. Din perspectiva actuală, o astfel de încercare de a descoperi și relansa în și prin Constantin Noica un doctrinar legionar ni se pare însă profund abuzivă. Dar naționalist, filozoful nostru, fără îndoială, a fost și a rămas. Și sub acest unghi el putea privi cu o anume simpatie și înțelegere (măcar în parte) orientările naționaliste ale regimului Ceaușescu. După cum și acesta putea, la rândul său, asimila un anume naționalism
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fond, de la această constatare esențială, transformată treptat în convingere, alibi practic și moral, scuză, explicație, dogmă, tot ce vreți... Nu spunem o noutate și nici măcar nu formulăm o acuzație. Faptul a mai fost, de altfel, observat. Mircea Eliade, reîntâlnind pe filozof după decenii, constată (6 iulie 1972): într-un cuvânt, Noica, pentru care filozofia lui Hegel îi este atât de familiară, se supune Istoriei, știind bine că orice altă atitudine n-ar duce decât la tăcere, sterilitate sau nevroză 22. La
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cu decenii în urmă ele erau realități de-a dreptul sinistre. Ofițerul de securitate care ne lua de guler era convins că acționează în... sensul istoriei. Dar aceeași convingere, care le calma conștiința (în măsura în care o mai aveau), stăpânea și pe filozofii oficiali ai regimului de tipul (de tristă memorie) C.I. Gulian. Dar nu numai pe el. Nu mă interesează polemica personală. Mulți din acești filozofi ai istoriei, ai legității, s-au reciclat. Inutil să le mai demonstrezi că singura lege în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sensul istoriei. Dar aceeași convingere, care le calma conștiința (în măsura în care o mai aveau), stăpânea și pe filozofii oficiali ai regimului de tipul (de tristă memorie) C.I. Gulian. Dar nu numai pe el. Nu mă interesează polemica personală. Mulți din acești filozofi ai istoriei, ai legității, s-au reciclat. Inutil să le mai demonstrezi că singura lege în istorie este că nu există în realitate nici o lege a istoriei. Totul este o succesiune irepetabilă și ireversibilă de evenimente singulare. Lucrul acesta îl
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
române, Compendiu de istorie a literaturii române, Dicționarul tezaur al scriitorilor români, Istoria culturii și civilizației române, Istoria României. E mai mult decât limpede, nu avem o Istorie a Transilvaniei, Istoria filozofiei moderne și contemporane, Istoria filozofiei românești, Lexicon de filozofi români, nu avem nici o ediție completă etc., etc. Care să fie cauzele? Criza este, pentru a rămâne la esențial și fundamental, de structură și mentalitate culturală, de organizare și instituțională, pentru a nu mai vorbi de cea financiară. Cultura spunem
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]