8,582 matches
-
emisiunii este, de obicei, precedat de un intermediu, care poate fi reprezentat de orice formă de divertisment. Fiecare transmisiune în direct este precedată și urmată de logoul EBU/Eurovision, acompaniată de motetul „Te Deum”, compus de Marc-Antoine Charpentier. De regulă, finala Concursului Muzical Eurovision se desfășoară primăvara, într-o seară de sâmbătă, la ora 19:00 UTC (22:00 EEST). În genere, este aleasă pentru acest scop o seară de sâmbătă din luna mai, deși au existat și excepții — în 1956
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
în ordinea interpretărilor scenice. În 2004, s-a folosit ordinea alfabetică a codurilor țărilor după standardul ISO 3166-1 alpha-2. În 2005, au fost apelate întâi țările necalificate din semifinală, în ordinea interpretării, urmate de țările finaliste, în ordinea interpretării în finală. Între 2006 și 2010, ordinea a fost stabilită prin tragere la sorți. Începând din 2011, ordinea de votare este determinată utilizând un algoritm ce se folosește de rezultatele juriului în încercarea de a crea un segment de votare cu cât
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
în competiția propriu-zisă. Bosnia și Herțegovina, Croația, Estonia, România, Slovenia, Slovacia și Ungaria au participat la Kvalifikacija za Millstreet ("Calificarea pentru Millstreet"), iar Bosnia și Herțegovina, Croația și Slovenia s-au calificat în concurs. Țările aflate pe ultimele locuri în finala din 1993 au fost forțate să rămână pe dinafară în anul următor, pentru a da șansa celor 4 țări necalificate să participe în 1994. Pe lângă cele 4 țări, și-au mai făcut în 1994 debutul și Lituania, Polonia și Rusia
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
unul din cei mai mari contribuitori financiari ai EBU, neparticiparea acestei țări a adus o problemă financiară, pe care EBU a încercat, mai târziu să o rezolve. Începând din 2000, Franța, Germania, Regatul Unit și Spania sunt calificate automat în finală, indiferent de pozițiile ocupate de acestea în trecut, datorită statutului lor ca cei mai mari 4 contribuitori financiari către EBU. În consecință, aceste 4 țări au devenit cunoscute ca "„Big Four”" („Marile Patru”). Germania este prima țară care a câștigat
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
cât de bună ar fi putut fi o încercare proaspătă. Acest lucru a determinat EBU să găsească ce spera să fie o soluție permanentă acestei probleme, și anume ca evenimentul să fie format din două spectacole: o semifinală și o finală. În aceste două emisiuni, exista suficient timp pentru includerea tuturor țărilor ce doreau să participe. Între 2004 și 2007, a existat o singură semifinală. Începând din 2008, există două semifinale. Țările calificate din semifinale participă în finală. Din nou, "„Big
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
semifinală și o finală. În aceste două emisiuni, exista suficient timp pentru includerea tuturor țărilor ce doreau să participe. Între 2004 și 2007, a existat o singură semifinală. Începând din 2008, există două semifinale. Țările calificate din semifinale participă în finală. Din nou, "„Big Four”"/"„Big Five”" sunt calificate automat. O rundă de calificare, cunoscută sub numele de „semifinală”, a fost introdusă în 2004. Semifinala din 2004 s-a ținut în miercurea din Săptămâna Eurovision. Cele mai bine clasate cântece din
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
Five”" sunt calificate automat. O rundă de calificare, cunoscută sub numele de „semifinală”, a fost introdusă în 2004. Semifinala din 2004 s-a ținut în miercurea din Săptămâna Eurovision. Cele mai bine clasate cântece din semifinale s-au calificat pentru finala de sâmbătă, celelalte fiind eliminate. Între 2005 și 2007, semifinala s-a ținut în joia din Săptămâna Eurovision. "„Big Four”" și cele mai bine clasate 10 țări non-"„Big Four”" din marea finală erau calificate automat în finala din anul
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
calificat pentru finala de sâmbătă, celelalte fiind eliminate. Între 2005 și 2007, semifinala s-a ținut în joia din Săptămâna Eurovision. "„Big Four”" și cele mai bine clasate 10 țări non-"„Big Four”" din marea finală erau calificate automat în finala din anul următor. Orice altă țară ce voia să participe în anul următor trebuia să treacă prin semifinală. La cea de-a 50-a ședință anuală a Grupului de Referință EBU din septembrie 2007, s-a decis ca din 2008
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
fiecare semifinală, votarea se face de către țările participante în acea semifinală și jumătate din țările calificate automat (se organizează o tragere la sorți pentru a vedea care dintre ele votează în care semifinală). În contrast, "toate" țările participante votează în finală, indiferent dacă s-au calificat sau nu. În fiecare semifinală, după ce toate voturile sunt acordate, cele 10 țări calificate în finală sunt anunțate de prezentatori, însă nu se specifică poziția în clasament sau numărul de puncte. Clasamentele complete sunt publicate
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
la sorți pentru a vedea care dintre ele votează în care semifinală). În contrast, "toate" țările participante votează în finală, indiferent dacă s-au calificat sau nu. În fiecare semifinală, după ce toate voturile sunt acordate, cele 10 țări calificate în finală sunt anunțate de prezentatori, însă nu se specifică poziția în clasament sau numărul de puncte. Clasamentele complete sunt publicate pe situl oficial Eurovision după terminarea finalei. Câștigarea Concursului Muzical Eurovision oferă artiștilor învingători o oportunitate unică de a se folosi
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
nu. În fiecare semifinală, după ce toate voturile sunt acordate, cele 10 țări calificate în finală sunt anunțate de prezentatori, însă nu se specifică poziția în clasament sau numărul de puncte. Clasamentele complete sunt publicate pe situl oficial Eurovision după terminarea finalei. Câștigarea Concursului Muzical Eurovision oferă artiștilor învingători o oportunitate unică de a se folosi de publicitatea ce îi înconjoară pentru a-și avansa carierele. Cel mai notabil artist câștigător al concursului a cărui carieră a fost lansată internațional în urma victoriei
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
ca indivizi de a influența rezultatul concursului decât cei din țările mai puțin populate. Într-o mișcare pentru reducerea efectelor blocurilor de votare de la introducerea televotului în Concursul Muzical Eurovision, au fost reintroduse juriile naționale, în tandem cu televotul, în finala din 2009, fiecare contând în proporție de 50%. Acest sistem hibrid a fost extins în 2010, fiind implementat și în semifinale. Cu toate acestea, din 1994, nicio țară nu a câștigat de două ori consecutiv, iar semifinalele au fost, de
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
Județean, unde activează și în prezent. În toate edițiile de campionat, echipa de fotbal s-a clasat în primele 5 locuri, iar în ediția 2010-2011 a ocupat locul 2. De asemenea, în anul 2011, Zorile Moisei s-a calificat în Finala Cupei României în județul Maramureș. jucând ultimul act cu echipa Spicul Ardusat. Echipa care a jucat în finală a avut următoarea componență: Gheorghe Gavrilcea - Răzvan Horj (52, Alexandru Mazilu), Mihai Simoniak, Ștefan Cut, Alexandru Augustin, Ionuț Pop, Daniel Tomoiagă, Andrei
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
primele 5 locuri, iar în ediția 2010-2011 a ocupat locul 2. De asemenea, în anul 2011, Zorile Moisei s-a calificat în Finala Cupei României în județul Maramureș. jucând ultimul act cu echipa Spicul Ardusat. Echipa care a jucat în finală a avut următoarea componență: Gheorghe Gavrilcea - Răzvan Horj (52, Alexandru Mazilu), Mihai Simoniak, Ștefan Cut, Alexandru Augustin, Ionuț Pop, Daniel Tomoiagă, Andrei Vlășan, Attila Piroska, Gheorghe Mihali, Ionuț Smical (82, Traian Mâț). Antrenor: Ioan Tomoiagă. Nu au evoluat: Ioan Timiș
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
Progresul are o istorie caracterizată de numeroase convulsii, cu care s-au confruntat de altfel o parte dintre cluburile sportive până la revoluția din 1989. Echipa bleu-albaștrilor a câștigat o singură dată Cupa României (1959-1960), în alte două rânduri ajungând în finala acestei competiții (1957-1958, 1996-1997). De asemenea, F.C. Național a urcat pe podiumul campionatului primului eșalon de câteva ori: 1955-1956, 1961-1962 locul al III-lea, 1995-1996, 1997 locul al II-lea. Chiar dacă la jumătatea sezonului 1999-2000, F.C. Național nu ocupa decât
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]
-
primelor trei clasate: Petrolul, CCA și Știința Timișoara. Al doilea obiectiv propus s-a încheiat cu o altă decepție. După succesele consecutive cu: Metalul București (5-4), Farul Constanța (5-1), Rapid (2-0), și CS Oradea (4-0), echipa bancară a ajuns în finala Cupei împotriva Științei Timișoara, pe care o învinsese în campionat cu câteva zile înainte cu scorul neverosimil de 7-0. Cum în fotbal însă, nici un meci nu seamănă cu altul, echipa Progresului: Mândru - Dobrescu, Caricas, Ciubotaru - Ciocea, Știrbei - Oaida, Smărăndescu, Ozon
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]
-
de altă parte, au venit unii jucători noi: Maior, Nedelcu, Nicu Smărăndescu, Ioniță, Baboie, Mafteuță, Marin, Birn, Vasilescu. În 1958-1959 echipa a terminat pe locul 6 și a ajuns până în semifinalele Cupei României. Acolo a ratat șansa de a juca finala, pierzând meciul de la Baia Mare cu 2-1. A doua semifinală s-a desfășurat între Dinamo și Rapid (5-3), partidă în care Ozon s-a aflat la primul joc pentru echipa din Giulești, după o întrerupere de aproape un an a activității
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]
-
Smărăndescu și dorința de afirmare a tinerilor jucători, Progresul București a cucerit Cupa României, reușind o performanță deosebită: 15 goluri marcate și unul primit, eliminând pe CS Craiova (4-0), Steagul Rosu Brașov (4-0), CCA (3-1), Dinamo Bacău (2-0), și în finală pe Dinamo Obor (2-0), echipă care eliminase din competiție, printre alții, pe Rapid București. Finala jucată pe Stadionul Republicii, în fața unui stadion plin (30.000 de spectatori), între Progresul și Dinamo Obor, a fost dominată de echipa din Parcul cu
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]
-
o performanță deosebită: 15 goluri marcate și unul primit, eliminând pe CS Craiova (4-0), Steagul Rosu Brașov (4-0), CCA (3-1), Dinamo Bacău (2-0), și în finală pe Dinamo Obor (2-0), echipă care eliminase din competiție, printre alții, pe Rapid București. Finala jucată pe Stadionul Republicii, în fața unui stadion plin (30.000 de spectatori), între Progresul și Dinamo Obor, a fost dominată de echipa din Parcul cu Platani. Golurile întâlnirii au fost marcate în prima jumătate de oră de Oaida și Soare
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]
-
cupă în Dr. Staicovici: Mândru - Nicu Smărăndescu, Caricaș, Soare - Ioniță, Maior - Oaidă, Mafteuță, Marin, Mișu Smărăndescu, Protopopescu. În ediția de campionat 1960-1961, echipa bancară a ocupat locul 9, ca și în precedenta ediție. În Cupă a ajuns până în sferturile de finală, unde a fost eliminată de Steaua. Alte nume noi apar în formație, dintre care cel mai reprezentativ jucător a fost Pașcanu. Ediția 1961-1962 înseamnă repetarea performanței din 1955: locul 3, după Dinamo și Petrolul, iar în Cupa României atingerea semifinalelor
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]
-
Adrian Constantinescu, Mafteuță. Campionatul anilor 1966-1967 a însemnat o comportare contradictorie a echipei. După ce a început bine, conducând plutonul până în etapa cu numărul 8, echipa a ajuns la sfârșitul sezonului doar pe locul 10. Povestea s-a repetat și în finala Cupei României. După ce a eliminat în optimi pe Dinamo București, a urmat un meci nul la Timișoara, cu CFR, și campania s-a încheiat. Sezonul următor a fost mai slab. În campionat Progresul a terminat pe locul 13, loc ce
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]
-
pe care l-a și învins cu 3-1. A câștigat de asemenea trei puncte din patru cu Rapid. Satisfacția a venit din partea tinerilor talentați antrenați de Cristoloveanu. Aceștia au cucerit al doilea titlu de campioni naționali de juniori (1-0 în finala cu FC Baia Mare), după cel obținut de Cornel Drăgușin în 1954. În ediția următoare de campionat, (1978-1979), Progresul s-a clasat pe locul 7, într-o serie în care Viitorul Scornicești izbutea să-și câștige în mod controversat locul de
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]
-
1-0 FC Național - Universitatea Craiova 4-3 FC Național - Dinamo 3-0 și 1-1 FC Național - Petrolul 3-0 Jocuri internaționale (în turneul din Thailanda): Thailanda - FC Național 0-1 (0-0) NK Osijek - FC Național 1-0 (1-0) Maritimo Funchal - FC National 3-2 (2-2) În finala pentru locul 3: Thailanda - FC Național 0-1 (0-0) În Cupa UEFA (turul II preliminar): 6 august 1996 - Belgrad Partizan Belgrad - FC Național 0-0 20 august 1996 - București FC Național București - Partizan Belgrad 1-0 (1-0) A marcat: D. Moisescu (minutul 6
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]
-
eliminată din prima manșă în toate cele 3 ocazii: în 1975-1976 de Dinamo Dresda, în 1976-1977 de Dinamo Zagreb și în 1977-1978 de AEK Atena. Echipa a avut performanțe mai bune în Cupa Balcanică în 1972-1973 când a ajuns în finală dar a pierdut cu Lokomotiv Sofia. Cel mai cunoscut jucător care a purtat echipamentul ASA este László Bölöni, fostul antrenor al echipelor Sporting Lisabona, Stade Rennais FC, AS Monaco FC și Standard Liege. A fost de 23 de ori căpitan
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
sau se deplasează perpendicular pe direcția forței (α=90°). În cazul general, lucrul mecanic este definit ca o integrală curbilinie: unde formula 5 este vectorul de poziție al punctului de aplicație al forței, iar "P1" și "P2" sunt pozițiile inițială și finală ale deplasării. Folosind exprimarea analitică a vectorilor formula 3 și formula 7 în funcție de proiecțiile vectorilor pe axele unui sistem cartezian Oxyz: expresia (3.2) devine: În funcție de viteza formula 8 expresia lucrului mecanic elementar este: a) este o mărime scalară având ca unitate de
Lucru mecanic () [Corola-website/Science/299408_a_300737]