51,126 matches
-
șaptelea ...................................................................................143 Într-o rețea de linii ce se intersectează...........................................................161 Capitolul al optulea.................................................................................168 Pe covorul de frunze luminate de lună...........................................................195 Capitolul al nouălea.................................................................................205 În jurul unei gropi goale.............................................................................215 Capitolul al zecelea..................................................................................227 Ce poveste își așteaptă finalul?...................................................................236 Capitolul al unsprezecelea...........................................................................244 Capitolul al doisprezecelea .......................................................................250 Postfață.............................................................................................251 1 Cinci ani mai târziu, în timpul unei conferințe ținute la Institutul Italian de Cultură de la Buenos Aires, Calvino și-a amintit aceste cuvinte într-o definire și descriere a cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
produceau deja o recoltă bogată de dovlecei și castraveți când am fost acolo prima oară împreună cu Michael. Le vindeau hotelurilor din Gaborone și, de asemenea, spitalelor, pentru bucătării. Michael începu să petreacă din ce în ce mai mult timp cu oamenii aceștia și, în final, ne-a spus că vrea să se mute acolo. La început am fost puțin îngrijorată - ce mamă n-ar fi -, dar ne-am răzgândit când ne-am dat seama cât de mult însemna pentru el să facă ceva concret pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cadou pe care-l va oferi vreodată cuiva, era un dar din chiar solul Botswanei. Domnul J.L.B. Matekoni era patriot. Își iubea la fel de mult țara cum știa că și-o iubește și Mma Ramotswe. Gândul că diamantul pe care în final îl vor alege ar putea să vină dintr-una din cele trei mine de diamante ale Botswanei îi conferea cadoului un plus de semnificație. Îi va dărui femeii pe care o iubește și o admiră mai mult decât pe oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de proiect, deși nu cunoscuse personal oamenii implicați în el. Își amintea că fuseseră un bărbat alb, o femeie din Africa de Sud și alți doi-trei străini. Mai mulți oameni din sat lucraseră acolo și-și puseseră speranța în locul acela, dar, în final, totul se fâsâise. Nu fusese deloc surprinsă. Totul s-a fâsâit; n-aveai cum să schimbi Africa. Oamenii și-au pierdut interesul ori s-au întors la modul lor de viață tradițional ori, pur și simplu, au renunțat fiindcă însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Matekoni. Ne spun ce le doare scoțând anumite sunete. — În cazul ăsta, pompa asta are nevoie de ajutor, replică ea. Ai putea să arunci o privire? — Firește, acceptă domnul J.L.B. Matekoni. Îi luă mai mult decât se așteptase, dar, în final, găsi hiba și reuși s-o remedieze. Odată pompa reasamblată, o verifică și văzu că funcționează din nou brici. Îi trebuia o reparație capitală, firește, iar ziua aceea nu va putea fi amânată la nesfârșit, dar cel puțin geamătul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
furtuna. Intră repede! Nu departe, un avion de dimensiuni reduse, în drum spre Gaborone, zbură razant cu stăvilarului și apoi, pierzând din înălțime, pluti deasupra zonei cunoscute sub numele de Village, deasupra grupului de magazine de pe Tlokweng Road și, în final, în ultimul minut al zborului, deasupra caselor împrăștiate în savană, în apropierea pistei de aterizare. Într-una din acestea, o fetiță se uita pe fereastră. Se trezise de vreo oră, fiindcă somnul îi fusese deranjat și hotărâse să se scoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
expediat-o. Firește, au fost foarte mulțumiți și, drept rezultat, m-au avansat din nou. Între timp, toți angajații necinstiți fuseseră puși pe liber, așa că nu mai aveam mare lucru de făcut. Totuși, îmi mergea bine în continuare și, în final, am economisit bani destui ca să-mi pot deschide o măcelărie. Am primit un cec gras din partea conducerii companiei, căreia i-a părut foarte rău să mă piardă și mi-am deschis o măcelărie chiar lângă Gaborone. Poate chiar ați trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
place să vorbească despre persoanele care le enervează într-un fel sau altul. Tot ce trebuie să faci este să descoperi motivul de râcă, apoi totul merge de la sine. Pipăi cele două hârtii de cincizeci de pula din buzunar; în final, poate nici n-o să le mai folosească. O s-o roage pe Mma Ramotswe să aprobe plata lor către unchiul ei. — Cine-i bărbatul care locuiește în casa asta? întrebă ea. N-are și el o nevastă? Întrebarea le făcu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe fundal, așezați în birou, el și Mma Ramotswe, mult mai în vârstă de-acum, cu părul încărunțit de ani, sorbind ceai de rooibos. Asta se va întâmpla în viitorul îndepărtat și mai erau multe de făcut până la realizarea acestui final fericit. În primul rând, o să-i ducă în oraș și o să le cumpere haine noi. Ca de obicei, orfelinatul fusese generos și le dăduse zestrea de haine aproape nou-nouțe, dar asta nici nu se compara cu plăcerea de-a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
undeva, în fundal, era un bar zgomotos. Deasupra intrării principale era o plăcuță pe care scria cu litere albe, mici: Carla Smit, Licențiată, autorizată să vândă băuturi alcoolice. Ajunsese la sfârșitul căutărilor ei și, așa cum se întâmplă, de regulă, la final, decorul era banal, deloc extraordinar; și totuși, era surprinzător faptul că persoana căutată există într-adevăr și se află acolo. — Eu sunt Carla. Mma Ramotswe se uită la femeia din spatele biroului pe care se afla un maldăr de hârtii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai apoi, cu fruntea pe muchia copârșeului din mahon, cu mânere argintii. Dacă vrea să leșine, probabil o va face mâine, pe la 11.45-12.00, când se va termina speech-ul directorului, când va începe să recepționeze condoleanțele. Va marca finalul. O vor sprijini cei doi doctoranzi de casă ai lui Pârvulescu, special postați la un metru în spate pentru acest moment. Un buchet mare de cale, cu pistilele pline de polen. Jerbe cu trandafiri albi și galbeni. „Pentru distincția sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
stare să-și mai amintească nici un alt cuvînt, ca și cum mintea i s-ar fi Încețoșat, anihilată de impresia pe care i-o producea spectacolul la care luase parte. CÎt despre Oberlus, el vîslea Încet, relaxat, mulțumit de sine și de finalul răzbunării sale, cu aerul indolent al cuiva care tocmai are parte de o plimbare cu barca pe lacul dintr-un parc public, bucurîndu-se de o demonstrație pirotehnică. În interiorul navei, cîțiva bărbați pe jumătate asfixiați loveau cu disperare În coastele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
treimi din el erau scrise În franceză, limbă pe care ea nu o Înțelegea mai deloc, și din pricina asta deduse, nu fără efort, că era vorba despre Însemnările de călătorie și experiențele personale ale unui marinar. Mai Încolo, aproape spre final, caligrafia măruntă și Îngrijită făcea loc unui scris mare și grosolan, care contrasta violent cu cel dintîi. Prima propoziție, În spaniolă, dar scrisă cu o ortografie oribilă și greu de interpretat, era, cu toate acestea, semnificativă: „Și ăsta a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să Îngăduie acelui curent suav să o Îndepărteze de ambarcațiune foarte Încet, pînă cînd marea cea mare, marea cea leneșă, avea s-o Înghită, Într-o definitivă Îmbrățișare, transformînd-o pentru totdeauna Într-o parte a ei. Ar fi fost un final frumos după atîția ani agitați și tulburați. Niña Carmen, născută la trei mii de metri Înălțime, la poalele vulcanului Pichincha, pe coastele abrupte și sălbatice ale orașului Quito, avea să dispară definitiv, Înghițită de nisipul de pe fundul celui mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stil Early American. — Aveai un frate mutilat? zicea. Cineva dintre cei care ne priveau tușea. Poate că lumina scăpăra pe-un ceas de mână. Mda, era mutilat de-a binelea, da’ nu într-un fel sexy. Totuși, povestea are-un final fericit, ziceam. Acum e mort. Și, foarte răspicat, Evie zicea: — În ce fel era mutilat? Era singurul tău frate? Mai mare sau mai mic? Și eu săream din pat și-mi scuturam părul. — Nu, e prea dureros. Nu, sincer, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-l pe agentul imobiliar care reprezintă proprietatea clubului ăstuia de un milion de dolari, care a primit de lucru de la un absolvent recunoscător al aceleași universități care-și dorea un ginere capabil să rămână treaz în timpul celor șase sau șapte finale universitare din preajma Crăciunului. Dar poate că mă pripesc puțin cu judecata. Brandy se depășise pe sine în privința umidității feminine. Iată-l pe băiatul ăsta cu un cromozom Y în plus, într-un costum de serj albastru la două rânduri, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de acord cu lucruri pe care altădată nici n-ar fi vrut să le asculte, "cît de ușor devine omul propriul său dușman", mormăi și reluă lectura raportului. Bîlbîie își dădea cu părerea, e drept, într-un mod disciplinat, la finalul redactării, subliniind că rândurile în cauză trebuiesc detașate de rest, ele constituind opinia personală a sa (de parcă ar fi avut cineva nevoie de ea!) despre faptul că există un nucleu de organizare în rîndul acelor ofițeri, cu toate că se dădea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar putea ca ouăle pe care le clocește să fie ale unor păsări rare, care apoi vor ieși la iveală ca adevărați stăpîni ai situației. Nu-i venea prea greu să-și închipuie scenariul și mai ales care ar fi finalul acțiunii complotiștilor. Doar nu se născuse ieri, ca să creadă că puterea în stat va intra pe mîna unui Vasiliescu ori Corvino, ori Stoicescu! Era foarte probabil ca acțiunea militară care se punea la cale să se termine prin instalarea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la mărturia ofițerului de serviciu că într-adevăr a existat o convorbire oficială între el și prințul Basarab Cantacuzino. Iar în al treilea rînd era bine ca prințul să știe că mai există cineva care știe! Asta mai ales după finalul conversației, cînd se va lămuri în ce ape se scaldă excelența-sa! Telefonul țîrîi peste cîteva clipe, vocea lui Basarab Cantacuzino era nehotărîtă, ceva între stupoare și iritare, rîrîia mai evident ca niciodată, l-a lăsat să spună de cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vor relata și alte ziare europene, unele Însă manifestând o reținere mefientă, ceea ce era doar efectul pătrunderii puternice a pozitivismului În cercurile burgheziei progresiste. Spiritualiștii declaraseră - influența lor fiind covârșitoare - că acel caz admite forța magnetică incontestabilă a omului. În final pronunțase și celebrul Kardeck, o autoritate absolută, omul care se afla În comuniune cu forțele Întunericului. POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL CELE ce urmează s‑au petrecut la sfârșitul secolului trecut la Praga, „orașul misterelor“. Întâmplarea, dacă poate fi numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Dicționarul explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu‑i ex‑libris‑ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel‑sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într‑o bună zi va veni și rândul cărților din valiza vișinie. (Într‑o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui pasiunea pentru politică cu aceea pentru poezie. Opera poeților ruși, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mătăsii „când perlele se rostogolesc pe scândura dușumelei galbene“ (din apartamentul meu de la ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfâșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să treacă ani de pătimiri, despărțiri, sfâșieri - ne vom da seama că viețile noastre erau legate pe vecie și că prin forțele noastre anemice nu puteam face nimic Împotriva dragostei noastre și nici Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se rostogolesc pe scândura dușumelei galbene“ (din apartamentul meu de la ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfâșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să treacă ani de pătimiri, despărțiri, sfâșieri - ne vom da seama că viețile noastre erau legate pe vecie și că prin forțele noastre anemice nu puteam face nimic Împotriva dragostei noastre și nici Împotriva obstacolelor care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ocupație germană de la Paris! Un cititor abil ar putea distinge În inventarul cărților lui Belogorcev și unele titluri care de asemenea se referă la acest subiect. Cititorul ar mai putea fi interesat de personalitatea „nefericitului Kurt Gerstein“ care apare În finalul povestirii. Acest erou tragic al „Rezistenței“ va lua hotărârea temerară de a se Înscrie În mișcarea SS, pentru a căuta să saboteze din interior acțiunea de exterminare. „Experiența sa tehnică Îl va ajuta să se integreze la secția de igienă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
chiria. Ambiție O poveste de Ducele Vandalilor Un judecător i-a spus „pagubă cu intenție răuvoitoare”. Altul a numit-o „distrugere a proprietății publice”. La New York, după ce l-au prins paznicii de la Muzeul de Artă Modernă, judecătorul a redus în final capul de acuzare la „murdărire a domeniului public”. După Muzeul Getty din Los Angeles, judecătorul a numit ceea ce făcea Terry Fletcher „graffiti”. La Getty sau la Frick sau la Galeria Națională, infracțiunea lui Terry a fost aceeași. Doar că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]