6,379 matches
-
substitui moartei. Reținusem din fragmentele discuțiilor noastre destul de controversate că ora la care își face apariția moarta este una de după miezul nopții, undeva la cậteva ceasuri înainte de răsărit. Teama că s-ar putea să-l pierd pe Yon îmi dădea fiori. Disperată, în ceas tainic de noapte, după o îndelungată dispută cu gậndurile mele răzlete, am apăsat tasta magică a mobilului, chemậndu-l pe cel drag, tocmai la ora magică a întậlnirii lui cu răposata. Yon era răvășit, surprins parcă în flagrant
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
fotbal s-a născut talent și a murit speranță. Și Botezatu’ cum să nu se supere??? Nu-i place chestia cu menaj a troa. Ei, comedie, ia mai toarnă, Gicule, că mă uit la Bianca și iar mă ia cu fiori... Da’ e post, ochii văd, inima cere, calendarul nu și nu... Da’ ne scoatem după Înviere! 01.04.2010 Cine știe, nu câștigă nimic Ia mai spune, bre, una de-aia de-a matale, că le zici bine, mereu te
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a-și continua ideea. Ne boșorogim pe zi ce trece. Uite, azi noapte nu reușeam să adorm, era vreo trei - că m-am uitat În perete, la ceas, are limbi fosforescente - și m-a luat așa un gând, au curs fiorii pe șira spinării de m-am zgribulit și s-a Întors nevastă mea, săraca, și a vrut să mă-nvelească. Femeie iubitoare... Gicu mustăcește. Ce ne-am face fără ele? Da’ zi cu insomnia, Sandule, nu te opri, că povestești
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e ea acum, e bine și nu mai sunt griji. Și dă să mă pupe. Atunci sar din pat și ea dispare. Bă, ce vrea să Însemne asta? De vreo săptămână numai așa pățesc, când vine noaptea mă ia cu fiori și se uită nevastă-mea cruciș. Gicu Îl privește lung. Sandule, ai fantezii, ai fantezii cu soacra, asta este grav, ia du-te și stai pe canapea, la doctor, și spune tot. Spune cum omorai râme În copilărie și să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
seama? Face două zile de muncă Într-una singură și mi s-a făcut o milă mare de el atunci când am auzit. Bă, e greu la Cotroceni, cine crede că e floare la ureche n-are minte. Te ia cu fiori... Sandu se apleacă pentru a-și lega un șiret de la adidas, apoi revine la poziția inițială, toarnă Încă un pahar și dă verdictul: Și ce dacă muncește, măi, Gicule, vroiai să doarmă? Nu e președinte? Putin s-a suit la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și două picioare? Aceeași mișcare a capetelor. Are. Plus că are și mapă și aparat din ăla, aiped sau cum naiba Îi spune. Sistem de lucru, așa a zis, era să cad de pe budă... Gore, pe lângă faptul că n-ai fior În tine, ești și porc insensibil. Nu ții cu omul atunci când este la necaz, nu-mi place de tine. Dar stai așa, Sandule, că deocamdată sunt cu toții la faza de discuții În zadar. Boc e tot prim ministru, n-ar
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pună mâna pe halba lui Gore și o duce la gură. Nu o lasă până când nu rămâne În ea decât un firicel de spumă. Apoi ridică mâna și strigă: Patroane, două halbe și-o tămâioasă! Reci, cât mai reci, ca fiorii de pe șira spinării! Ca gheața care mi-a cuprins corasonul! Gore și Gicu seamănă cu moșuleții din Muppets, varianta mută. Au apropiat capetele, Încetul cu Încetul și mai au puțin până să rămână lipiți, În așteptarea verdictului dat de Sandu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
din vânt. Natura de jur, împrejur, Pe sus e o boltă de-azur, Pe jos e un verde covor Țesut cu mii tinere flori. Văd apa ce tremură lin Cum vântul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori, Văd lebede, barcă de vânt, {EminescuOpIV 4} {EminescuOpIV 5} Prin unde din aripe dând, Văd fluturi albaștri, ușori, Roind și bând miere din flori. De ce nu am aripi să sbor! M-aș face un flutur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
minte pustie, nebună Și dulce descânt Pe coarde de-argint, Când palida mea nebunie Învie. Dar am o câmpie ce undoe-n flori, Câmpia speranțelor mele. Acolo te-așteaptă rîzîndele zori Pletindu-ți coroană de stele. S-aduci prin amor De viață fior, În câmpul speranțelor vină, Ondină! {EminescuOpIV 35} LA O ARTISTĂ I Credeam eri că steaua-ți e-un suflet de înger Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur Ce-arunc-a lui raze-n o luncă de laur Cu-al cântului
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ți ochii tăi iubită, O, însenină fața ta de nea. Nu știi că-n piept inima mea rănită Tresare-adînc la întristarea ta? Tresare-adînc, Tresare-adînc, iubită - Oh, în zădar mi-ncreți tu fruntea ta. Durerea chiar de-o simulezi - eu simt Fiori adânci în pieptul meu trezind. Ah! cât ești tu de mândră și frumoasă Când râzi, când plângi, când mă săruți, când - ah! Cuprind în mâni eu capul tău - geloasă! Și sărut ochi-ți plini de lacrimi, ah! Ei strălucesc ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dracii la râuri adun licapodii Și iarna mugește călare pe ger. De-asupra-ăstui munte cu fruntea sterpită, De-asupra de lume, de-asupra de nori, Stă magul; privește furtuna pornită: De-asupra lui soare cu raza iubită, Desupt iarnă, ploae, zăpadă, fiori. {EminescuOpIV 157} El cartea-și deschide, la ceruri privește Și zodii descurcă în lungul lor mers. E-o carte ce nimeni în veci n-o citește Cu semnele strâmbe întoarse-arabește: Sunt legile-n semne din ăst univers. Cu barba lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
creeri-i aleargă de gânduri vijelii Cum ginii se sfarîmă-n ruinele pustii. 8. O STEA PIN CERURI... (cca l869) O stea pin ceruri o văd că trece Și eu un nume i-am pus din sbor, Numele unei inime rece Fără fior. Ea nevăzută acum se stinge, Nimeni în sboru-i n-o-a urmărit; Numai un ochiu singur umed o plânge Căci o-a iubit. Știți de ce stelei i-am dat un nume, Numele unui suflet recit, Ce-acuma palid, uitat de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe zid: Cel ce urmă sicriu-i - e cerșitorul hâd. E fur de morți... Ș-aruncă el cârja de o parte, Ochii din fund și-ntoarce, el ce trecea de orb, Privește la mormântul cel galben, mîna-i arde, Parcă trecu fiorul prin inima-i de corb. {EminescuOpIV 499} Biet om care se ține cu mână beșicată Și neagră, aspră, groasă, plină de bătături, Care-n lumina lunei fantastic se arată În trențele-i curgînde și rezimat de muri. Ăst om urât
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a merge nu se-ndură? Iar el râzând răspunde Că nu cunoaște mila; De nu-i voiu da de voie Mi-o ia el cu de-a sila. {EminescuOpIV 531} Ii zic: mă lese-n pace Căci inima mă doare, Fiorul mă sfârșește Și cad de pe picioare. Iar el răspunde... - vorba-i De lacrimi pare plină -: "De vrei un leac, iubită, La inima-mi tu vină ". {EminescuOpIV 532} III ANA: Povestește chiar din capăt să te văd dacă o știi... MUȚI
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de lucru decât îngerii. Nu poți sluji pe Dumnezeu, înjosindu-i pe oameni. Țăranii au un suflet de catedrală, dar bani - doar pentru troițe. În biserică te așteaptă aproapele, în bibliotecă - departele tău drag. Clopotele rup felii de Absolut. În afara fiorului transcendental, nu există nici păcat, nici mântuire. Toate religiile propovăduiesc umilința. Cerul nu-i acceptă pe revoluționari. Deși femeile sunt înecate în evlavie și generozitate, până acum nici una nu a întemeiat o religie. Și cei care au transformat pământul în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trebuie să cedeze locul alteia. Așa cum au procedat zeii. Prea altruiști nu suntem nici când e vorba de formularea rugăciunilor. Ateii se amuză probabil copios când văd cum se bumbăcesc credincioșii prin cotloanele istoriei. Religiile - aceste antene de decodare a fiorului metafizic al existenței noastre. Unele popoare își reazemă orgoliul național pe metafizică. Nici credincioșii nu mai sunt convinși de virtuțile sărăciei. Mântuirea poate fi împlinită pe teren curat, nu viran. Lumea e plină de credincioși declarați, nu validați. Setea omului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bibelou de Saxa. Aforismul sănătos înseamnă maximum de gând în minimum de cuvinte. Uneori inteligența se relaxează prin frivolitate. Paradisul culturii ar interzice orice infern. Misiunea creației e să se opună destrămării. Tot țară e și cenușa din urne. Deocamdată, fiorii cosmici sunt apanajul spiritului. O pasiune înseamnă un plămân în plus. Important e să nu obturăm canalele speranței. Lasă începuturile să fiarbă în tine! Prietenul adevărat se oprește primul din aplaudat. Marea artă știe să caute cerul și în noroi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
băț de celebritate. Când prima impresie este excelentă, s-ar putea ca ceva să nu fie în regulă. Curcubeul strălucește și deasupra mlaștinii. A optat pentru crematoriu. Dacă are în el ceva din Pasărea Phoenix...? Alcoolul stimulează simțurile, nu și fiorii metafizici. Tiranii au impresia că puterea poate anestezia și teama de moarte. Ca orice naiv incorigibil, mitraliez haita cu pixul. Aurul nu ține nici de foame, nici de sete. Semnează Regele Midas. Suntem noi, românii, geniali, dar nici așa cum spun
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu tradiția au devenit atât de subtile, încât nu mai pot fi sesizate. Prăbușirea culturală a unei țări este urmată de o vulnerabilitate cvasigenerală. Marea poezie este o negociere cu cosmosul. La Târgu Jiu, un stâlp de pridvor spintecă infinitul. Fiorii metafizici pot fi îmblânziți prin artă. Arta ne - ar putea ajuta să ne simțim ca în prima zi a creației. Din furtul de artă și hoții ies probabil ceva mai înnobilați. Arta de consum - acest salam cu soia al spiritualității
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Criza lecturii constă fie în absența cititorului, ori în superficialitatea prestației lui. Veleitarii sunt un soi de ciocoi rătăciți în artă. Unele jurnale literare sunt mai mult denunțuri, decât artă. Muzica - această arhitectură a eterului. Vâna esențială a artei rămâne fiorul transcendental. Arta nu trebuie să râvnească la impactul mediatic al reclamelor. Este mai ușor să scrii un roman postmodernist, decât să - l citești. În artă, nu se poate miza pe o celebritate câștigată ca la loz în plic. În teatru
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Scrisul este o încercare de exorcizare a magmei lăuntrice. De regulă, premiile sunt instrumente mediatice. Care nu prea au legătură cu arta. Arta ar mai putea destrăma fibra egoismului din noi. Am început să ne obișnuim cu arta refuzată de fior. Arta pur comercială atrofiază gândirea consumatorului. În surâsul trist al Giocondei există și semne al viitoarelor noastre alienări. Arta de consum profanează sensibilitatea umană. Avem cărți de tarabă, dar și cititori de același calibru. Și în artă mai obosesc grinzile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de operetă. Muzica - printre puținele materializări ale sublimului. Arta autentică te recheamă. Unii transformă spaima de neant în artă, alții - în vanitate. Arta este un joc câștigător pentru toți partenerii. Cultura ne cosmicizează trăirile. Numai marii artiști au acces la fiorii absolutului. Și în artă sunt mulți producători de scame. Revoluțiile din artă trebuie dublate de foarte multă educație. Criticul literar propune piste de lectură, nu topuri și coronițe. Axiologia în cultură e precum harta în geografie. Fără ele, intrăm în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Democrația a reabilitat erezia de a spune nu. Globalizarea pare să uite că diversitatea este prima condiție a frumuseții. Din când în când, în viață ca și în artă se schimbă accentele. Acasă este locul unde simți cel mai bine fiorii absolutului. Suntem împinși în proiectele altora. Ca actori sau ca martori. Când simți nevoia să poruncești, începe cu tine! Numai sufletul nu are pretenție la spațiul locativ. Presa fetidă e ca un copil obraznic care suferă numai când îl ignori
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Exilul este aventura viermilor care pleacă dintr-o rădăcină de hrean cu speranța că vor ajunge într-o sfeclă. Din când în când în viață ca și în artă se schimbă accentele. Acasă este locul de unde simți cel mai bine fiorii absolutului. Suntem împinși în proiectele altora, ca actori sau ca martori. Când simți nevoia să poruncești începe cu tine. Numai sufletul nu are pretenție la spațiu locativ. Presa fetidă e ca un copil obraznic care suferă numai când îl ignori
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mi se pună toate nenorocirile în cumpănă, 3. ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie! 4. Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava și groaza Domnului bagă fiori în mine! 5. Zbiară măgarul sălbatic cînd are verdeață? Mugește boul cînd are de mîncare? 6. Poți mînca ce-i fără gust și fără sare? Are vreun gust albușul unui ou? 7. Orice lucru de care aș vrea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]