5,725 matches
-
rupe o coastă și mai provoacă alte cîteva daune minore. Băiatul plînge și strigă cît poate: Banditul ești mata! Eu n-am furat nimic. Dar tot bandit ești! țipă și moș Bulgaru. Glumă în Ajun Moșul Vasile Robilă privește cum fulgii de nea cad din ce în ce mai deși. În jurul becului de pe stîlpul din stradă par că au încins o horă, fără reguli, dar cu o repeziciune ciudată. Unii fulgi saltă în sus, apoi lateral, apoi în jos pentru un timp. Ca din praștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bandit ești! țipă și moș Bulgaru. Glumă în Ajun Moșul Vasile Robilă privește cum fulgii de nea cad din ce în ce mai deși. În jurul becului de pe stîlpul din stradă par că au încins o horă, fără reguli, dar cu o repeziciune ciudată. Unii fulgi saltă în sus, apoi lateral, apoi în jos pentru un timp. Ca din praștie țîșnesc din nou înspre înalturi pînă se pierd în întuneric. Moșul a lăsat portița deschisă pentru colindători și rînd pe rînd s-au perindat prichindeii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o prea știa ca lumea. Vădit incomodat, micul mincinos sare ca ars. O știe bine, ca și mine. Da? Mi s-o fi părut. Îhî. După ce s-a mai lăsat întunericul, ulița a redevenit pustie. Noroiul, proaspăt fabricat de primii fulgi de nea, a fost acoperit binișor de o zăpadă moale, frumoasă, imaculată. Ce liniște desăvîrșită poate așterne o astfel de noapte în sufletul omului! Vasile Robilă era un om meticulos și era greu să nu anticipeze toate evenimentele ocazionate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dar l-am luat. Da? Ce băiețel cuminte ești tu! Moșul îl săruta pe frunte și-i mai dă un măr. Lasă-l și pe ăsta. Prea ești cumincior... Acum din nou moșul a rămas singur și privește insistent portița. Fulgii se întorlocau și deveneau foarte burtoși, căzînd în grabă. Eram acum umezi și lipicioși și nu le mai ardea de dansuri năstrușnice. Pe gard, pe crengile copacilor, pe sîrmele dintre stîlpii cu becuri se formau odgoane ca acelea de pe corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de tot felul. Un omuleț, cu ochelari fumurii, încerca să vadă ceva, ceva, cît să nu dea în gropi. Din loc în loc își ștergea lentilele. Efort inutil, deoarece aproape instantaneu lapovița, cu o oarecare furie, refăcea perdeaua de apă și fulgi de pe ochelari. Omulețul despre care vorbim, văzînd inutilitatea demersurilor sale, se oprea cu batista la nas, pe frunte și chiar pe la urechi. Total preocupat de înfruntarea acelei vremi de cîine, omulețul, care era profesorul Paraschiv, nici n-a băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
urechi. Total preocupat de înfruntarea acelei vremi de cîine, omulețul, care era profesorul Paraschiv, nici n-a băgat de seamă salutul amical al unui fost elev. Acesta a pus umbrela sa enormă întru apărarea celui atacat furibund de stropi și fulgi. Paraschiv observa că ceva s-a schimbat și este aproape mirat că eforturile sale în ștergerea lentilelor, nasului și urechilor au început să dea oarece rezultate. Abia atunci își dă seama de ajutor și, oarecum surprins, întreabă: Mata cine ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
etc.), profesorul încerca să compenseze cu o haină mai groasă acest inconvenient. Îmi este frig și, ca să-mi fie bine, trebuie să distrug codrii seculari, ocrotiți de străbuni. Cu ce drept vine Dorohoi să distrugă ceea ce nu-i aparține? Afară fulgii cad greoi și străduța sa devine impracticabilă pentru mașini. Strămoșii noștri foloseau sania, simplu, ecologic. Un huruit specific anunță că vine plugul să deszăpezească. Apoi vine mașina cu nisip și sare. Sarea schimbă apa dulce din rîuri cu apă sărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Și Moșu Circu ieșea noaptea din șopru și se vîra mintenaș În soba mică cu săcurea izinită de sînge ca scoasă din borîndău; avea mustețe negre și ierea numa-n nădragi și se preumbla În patul meu pe dușeg și fulgii de la gîști foșneau...“. Am văzut țigani fericiți. Și ce bine Îmi semăna eroina din film, În furoul ei vechi cu breteaua ruptă, parcă eram eu la șaptesprezece ani. MÎine trebuie să merg să plătesc lumina. Pe somația de plată „București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Bruno, se abținea În general să-și aducă amantele. Cumpăra mâncare de la restaurant și cinau În doi; apoi se uitau la televizor. Nu știa să joace nici un joc. Uneori Bruno, se trezea noaptea, mergea la frigider. Vărsa Într-un castron fulgi de cereale, adăuga lapte, smântână; acoperea totul cu un strat gros de zahăr. Apoi mânca. Mânca mai multe castroane, până-i venea greață. Își simțea burta grea. Îi plăcea. 9 În planul evoluției moravurilor, anul 1970 a fost marcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
flori parfumate! Toamna vine cu o grămadă de fructe și legume gustoase sănătoase! Și așa cărăbușul a făcut pace între gâzele din poieniță. Palatul de cleștar Lăzărescu Mara Era o noapte de iarnă splendidă. Stăteam la fereastră și priveam cum fulgii dansau prin aerul înghețat. Fluturi de argint se așterneau pe geam și mă îmbiau să ies afară, dar era târziu. Deodată am zărit-o chiar pe Crăiasa Zăpezii. Avea o rochie alba, împodobită cu diamante care-ți luau ochii, în
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
apoi, pe măsură ce panta drumului se adâncea, a căpătat viteză. Și-a luat rămas-bun veselă de la șosea pentru a străbate un gard viu, aproape răsturnând-o pe bunicuța care culegea lucernă În spatele lui, a trecut ca o sălbăticiune prin porumbar, scoțând fulgii din păsări și iscând decolări de urgență, a ratat la milimetru ghizdurile unei fântâni, pentru ca, ajunsă În orășel, să-și proptească talpa striată În singura ușă pe care ar fi trebuit s-o ocolească, cea a cârciumii, iar aceasta a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
halte neluminate, incitat de acest puzzle intelectual, ce vrea să-mi transmită?, cine e ea?, de unde venim și Încotro ne ducem? La poalele unei scări În formă de melc, plutind Într-un nor de făină, mă aștepta o grămăjoară de fulgi, iar un gând insidios m-a săgetat: nu cumva urmăream un pui pane? Am zărit la tot pasul scene bizare: Într-un ungher, un tip biciuia o veioză, ceva mai Încolo, un altul, costumat În bebeluș, Îi făcea curte doicii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Elena Marin Alexe Dimineața-n voaluri de ceață Cată spre mine prin ochiul de nor Îmi așterne pe tavă viață Și răcoarea tandră mângâie dor Salut tăcută doi fulgi prinși în zbor Și uit pentr-o clipă vis și firesc Mă prind în hora celestă ușor În tainica joacă simt că trăiesc Poartă amiaza pe umerii grei Raze de soare zâmbind obosit, Mângâie-n treacăt cu palmele ei Bruma
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
spatele cu ceva mai multă forță, nici prea multă, nici prea puțină. Nu așa se pune mâna pe‑o fată, trebuie s‑o apuci cu nădejde, eu pot, fiindcă am o fire hotărâtă. Vino‑ncoace, păpușă, ești ușoară ca un fulg! Și Hans vrea s‑o arunce o dată cu putere în sus și să strige IU‑HU, azi e așa de fericit, bine se mai integrează printre viitorii colegi de serviciu cu pregătire intelectuală. Hans e un om al faptei. Pleacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cum de-abia se adună de pe jos. Răzbunarea ăstuia a fost cruntă. L-a Închis la arest singur În celulă, a venit pe la miezul nopții Însoțit de un alt zdrahon, l-au bătut amândoi pe Leac de i-au mers fulgii, temeinic, fără să lase urme. A scăpat a doua zi spre seară, s-a hotărât că poate fi judecat În libertate. Îi găsiserăm deja un avocat bun și costisitor, procesul promitea să dureze. * Dura deja de trei luni, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
zâmbit strâmb. - Dă și tu din picioare, mă Îndemnă el, că altfel ne ia apa. După o vreme, am Început să mă descurc, numai că apa asta era mai forțoasă decât orice vânt sau viscol, căci ne ducea ca pe fulgi, cu bulumac cu tot, mereu mai departe de maluri. Am dat din nou din picioare, deodată cu Enkim, dar apa curgea de acum din ce În ce mai iute. - Dă mai tare din picioarele alea, strigă Enkim și, din glasul lui, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe un povârniș și ne trezirăm pe o câmpie Întinsă cât vedeai cu ochii. Undeva departe: un pâlc de copaci. Începu să bată un vânt rece, iar cerul se acoperi cu nori cenușii. Se porni ploaia. Apoi văzurăm și câțiva fulgi de zăpadă: erau rari, grei și umezi, și pe vremea aceea nu purtau nume. Am luat-o pe Runa În brațe cu rândul și ne-am repezit pe cât puteam de repede spre pâlcul de copaci. Femeia dădea când și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În apă, unde suratele o așteaptau: se năpustiră asupra ei, care mușcând-o de coadă, care de burtă, care chiar de botul Însângerat, rămas căscat. O azvârliră În sus, Îi smulseră solzii groși, o ridicară din apă ca pe un fulg și-o afundară apoi În adânc. Iar apărură cu ea, tot sfârtecând-o bucăți În timp ce o pasăre măruntă și neagră le dădea roată, de parcă le-ar fi Îndemnat să Încheie o dată. Am plecat de-acolo de-a-ndaratelea, cu inima cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
focuri mari. Nici cei mai bătrâni din neamurile calului nu-și aminteau să mai fi fost veri așa de friguroase, cu dimineți În care te trezeai acoperit de brumă Înghețată și cu nopți În care cerul lăsa să cadă pirpirii fulgi de nea. - Ai pus la cale poveștile, măi Krog, măi? mă luă Barra peste picior. Era singurul care nu mă Întâmpina cu bună ziua, după cum ne Învățase Gupal pe toți. - Le-am pus, le-am pus! M-am apropiat de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am Împlântat piatra ascuțită În beregată, că doar pentru asta alesese Moru un ucigaș să plece la drum. Și, În acea clipă, am auzit un tunet care s-a rostogolit peste tot cerul, după care deodată Începu să ningă cu fulgi deși, mari și grei. 41. Era pentru prima oară când am văzut asemenea ninsoare, cu tunete și fulgere care nu mai conteneau. Odată Scept dat Umbrei, oamenii lui se Înmuiară. Ne-am repezit peste ei cu bâtele și cu topoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
om mai găsi nici o punte de pământ care să ducă mai departe, Înseamnă că Îmi voi fi terminat călătoria. Atunci, o să ne Întoarcem fiecare pe la casele noastre... Era din ce În ce mai frig. Începuse să viscolească, iar răbufnirile vântului ne repezeau În ochi fulgi tăioși. - Fie, spuse Barra după o vreme. Abia atunci am părăsit vatra din mijlocul satului și m-am dus la casa mea și a lui Enkim. Femeia mea Îi alăpta pe Marea și pe Omăt, În timp ce micuțul Unu se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așa, ca să pară că s-au Întîmplat cu mult timp În urmă și Într-o țară necunoscută... ce știau ei, măi băiete, de ce-a fost: de felul cum mirosea fumul din curte, și cum cînta mama, și cum opărea fulgii, și de felul cum s-a umflat rîul de ploile din primăvara aia? De felul cum arătau oamenii care treceau În ziua aceea pe drumul de lîngă rîu, venind de la război, și de toate cîte le vorbeam, și de sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am zis - „bărbat cu nevastă și copii, n-ai pic de obraz și de mîndrie și-ți vîri mîna-n buzunarul unui om care are nevoie de bani să-și țină familia. Păi meriți să te tăvălească oamenii prin catran și fulgi și să te scoată din oraș pe-un căruț“ - i-am zis. Poate c-am fost cam aspră, dar chiar așa i-am vorbit. Ei, și cred că l-a cam durut. O vreme n-a zis nimic - drept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Și amărîta aia de bătrînă făcea toată treaba, gătea și trudea pentru ei, iar stricata aia vopsită, că nu era altceva, lenevea și-l aștepta și nu mișca un deget s-o ajute, ce mai, merita tăvălită prin catran și fulgi. Ei, și cum Îți spuneam, cînd a murit Lydia, Ella a rămas să locuiască la ei: nu voia să plece cu nici un chip. Sigur că și el Își pierduse capul de dragul ei, se zăpăcise de tot, Îți dai seama, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe toate canalele de comunicare, că noi suntem buricul pământului, că poporul nostru are de la începuturi o relație specială cu Dumnezeu și cu soarta, că „noi suntem români” și că i-am bătut pe toți cotropitorii de le-a mers fulgii, chiar și la Rovine în câmpii, încât nu-și mai pot închipui vreo ispravă notabilă, care să nu ne fi trecut nouă prin mână. Și dacă autorul Bibliei e un român, atunci musai să fie Eminescu. Că doar e ăl
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]