5,366 matches
-
1968, revine la județul Prahova, reînființat. Treisprezece obiective din comuna Șotrile sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: casa Aurica Iancu (1920) din Lunca Mare, anexa gospodărească Gheorghe Buzețeanu (sfârșitul secolului al XIX-lea), casele Steliana Stanciu (1920), Vasile Diaconu (1940) și Antim Buzățeanu (1931) din Seciuri, casele Steliana Cheluș (sfârșitul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea), Elena Dan (1900), Ion I. Dăscăleciu (1910), Silvia Bârsan
Comuna Șotrile, Prahova () [Corola-website/Science/301737_a_303066]
-
elemente de interferență cu [[Mărginimea Sibiului]] aflată în imediata apropiere. Așezarea prezintă o dispunere „de-a lungul văii”, cu o structură „îngrămădită” a ulițelor și gospodăriilor, prezentând de asemenea și o dispunere amestecată a caselor „de-a lungul drumului”. Construcțiile gospodărești au evoluat de-a lungul timpului în funcție de evoluția meșteșugurilor de la case din lemn la cele din piatră și terminând cu cele din cărămidă de tip urban, ridicate începând cu jumătatea secolului al XX-lea. În cadrul gospodăriei se disting elemente tradiționale
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
populației este pur română, iar ca și orientare religioasă prezente întâlnim ortodocși și adventiști. La început a fost exclusiv creșterea animalelor, vite, oi, apoi, având lemn la dispoziție, au început să se ocupe și cu confecționarea de unelte agricole și gospodărești: sănii, care, furci, greble, războaie de țesut, lăzi de zestre și altele pe care le comercializau în zona de câmpie în schimbul cerealelor sau banilor, fapt menționat și în „Monografia județului Mureș”, ediția 1980, la pagina 238. Pe măsură ce s-a tăiat
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
de țesut, lăzi de zestre și altele pe care le comercializau în zona de câmpie în schimbul cerealelor sau banilor, fapt menționat și în „Monografia județului Mureș”, ediția 1980, la pagina 238. Pe măsură ce s-a tăiat pădurea în scopul măririi vetrelor gospodărești a început să se formeze și teren agricol, pe care se cultiva porumb și cartofi și în măsură foarte redusă păioase. Dar și în trecut și în prezent creșterea animalelor rămâne ocupația de bază a locuitorilor satului, ocupație care asigură
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
viața activă a satului l-a avut Societatea Cultural - Științifică „Stroești - Argeș” și Biserica Sf. Cuv. Paraschiva prin Consiliul Parohial și Comitetul Parohial. Se disting două tipuri de activități în care sunt implicate persoanele vârstnice: activități cultural-științifice și activități edilitar - gospodărești (Olărescu, Cionca, Leonăchescu, 2008). Activități cultural - științifice: Sesiuni de comunicări științifice. Tematica sesiunilor fiind eterogenă a oferit prilej de afirmare multor specialiști și a permis folosirea și valorificarea tezaurului de cunoștințe al bătrânilor. Sesiunile științifice de la Stroești sunt autentice acte
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
în anii comunismului trecându-se la patru clase, motiv pentru care elevii erau nevoiți să meargă zilnicla școlile din Pui sau Baru - Pietros. Familiile Groza și Târjoianu ca învățători au locuit chiar în localul școlii, ocupându-se și de partea gospodărească a școlii (incintei și grădinii școlii). Trebuie remarcat că în toate instituțiile de învățământ preuniversitare, era ceva obișnuit ca învățătorii directori să locuiască în clădirea școlii. De asemenea trebuie amintit ca la sfârșitul anilor 1930 în curtea școlii se desfășurau
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
referi la producătorii de vase din lut (ceramică), îndeosebi locuitorii din Livadia de Coastă. O categorie importantă erau costructorii de locuințe, 4-5 familii de meșteri specializați în zidărie ( piatră și cărămidă) și dulgherie (lucrări în lemn de acoperișuri și anexe gospodărești). Constructorii cunoscuți din secolul XX au fost familiile Stoica / Ianăș, Lascu / Naia, Mihai Lupșa, Iancu Betii, Popescu Iacob și Beni Șupănău. Mai erau în sat una sau două persoane numite cojocari, care confecționau cojoace și pieptare. Referitor la alimentația locuitorilor
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
lucrul la pădure. Pădurea pe care o aveau în proprietate cuprindea o diversitate mare de soiuri: fag, frasin, paltin, molid, etc., care se utilizau ca lemn de foc sau în construcțiile de case. Meșterii în prelucrarea lemnului pentru confecționarea uneltelor gospodărești ( juguri, oiști, loitre la căruțe, sănii, etc.) erau locuitorii din cătunul ,Valea lui Ion”, o vale paralelă cu satul Livadia, pe dealul din apropiere. Acești oameni erau numiți ,bănieși”,denumire care exprima specificul meseriei pe care o practicau ca producători
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
etc.) erau locuitorii din cătunul ,Valea lui Ion”, o vale paralelă cu satul Livadia, pe dealul din apropiere. Acești oameni erau numiți ,bănieși”,denumire care exprima specificul meseriei pe care o practicau ca producători de unelte agricole și de uz gospodăresc din lemn. Statutul lor era (curios), inferior social, ceva între români și rromi. Câteva din uneltele agricole întâlnite în gospodăria unui livedean sunt: - plugurile din lemn, care ulterior au fost făcute din fier, - grapa, pentru fărâmițatul pământului după arat, - coase
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
și membri componenți care erau analfabeți și mult mai înapoiați cultural. Membrii celor două familii erau cinstiți și erau ajutați de săteni cu obiecte de îmbrăcăminte sau produse alimentare. Ambele familii de fierari executau toate uneltele din fier pentru uz gospodăresc (coase, sape, componente ale căruțelor, etc.). De asemenea unul dintre rezultatele principale ale muncii fierarilor era ,potcovirea cailor” cu potcoave confecționate de ei sau din comerț. În atelierele de fierărie se găsea o forjă (cu lemne sau cărbuni ) și o
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
s-au organizat târguri săptămânale în zonă: la Hațeg luni și la Pui sâmbătă.Localnicii din Livadia participau cu regularitate la aceste târguri unde își vindeau animalele sau produsele cerealiere și cumpărau obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte sau unelte de uz gospodăresc, obicei care s-a păstrat până în prezent. În plus la târguri se informau reciproc despre evenimentele locale sau din țară, uneori se puteau închega relații matrimoniale. Nedeile erau sărbători sătești cu caracter predominant familiar dar și prietenesc între familiile care
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
exemplu în fața casei lui Sofronie, a lui Unguraș Fănucu, pe ulița din mijlocul satului la casele lui Danciu și Hodorog și în multe alte puncte, pe bănci bărbați, femei și copii care se jucau), stăteau la “taifas”: - femeile discutau probleme gospodărești (și bârfe), - bărbații “puneau țara la cale” cu probleme politice din țară sau probleme locale. În fața casei Duncea, unde era crâșma și prăvălia, se desfășurau petreceri, jucau tinerii pe șosea în fața cârciumei, când era timp frumos (în acele timpuri nu
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
belșug: în jurul satului, pădurea ,Dumbrava”era la 500 m sau pădurea de pe dealurile din împrejurimi ( fag, brad, etc.). Construcția casei avea un singur nivel, cu pivniță pentru păstrat proviziile sau adăpostit animalele și pod în care puteau fi puse uneltele gospodărești sau iarna era afumată carnea de porc și slănina, pentru conservare. Acoperișul casei era din șindrilă sau paie, până la începutul secolului XX, ceea ce favoriza producerea frecventă a incendiilor, iar din secolul XX s-a trecut la folosirea țiglelor pentru acoperirea
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
început de paie sau șindrilă, iar în secolul XX s-a trecut la acoperirea cu țiglă. În secolul XIX-XX în curtea gospodăriei a mai apărut o mică clădire, formată din 1-2 camere, în care se făceau o serie de activități gospodărești, ceea ce scutea locuința de murdărie. Anexele respective aveau un cuptor de pâine și plită de cărămidă, pentru preparat mâncarea animalelor (îndeosebi a porcilor). Sâmbăta se făcea la cuptor pâinea și plăcinte cu brânză, mere sau nuci, precum și colaci sau cozonaci
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
căutat. (Frentiu Titus) La intrarea în CAP, în sat existau peste 30 perechi de boi, 6 perechi de cai, adică 36 de familii aveau atelaj de lucru, restul aveau bivoli că atelaj și vaci roșii cu care își făceau treburile gospodărești, deși nu era nicio gospodărie să nu-și poată lucra pământul. - 1964, după colectivizare, se încearcă desființarea Zoampei, o vale din pământul sătesc, prin nivelare cu buldozerele. - 1965, în timpul arăturilor adânci de toamnă, “la Piatră”, tractoarele scot la suprafață o
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
de primăvara și ovăz. Pădurea este inestimabila resursă economică ce ocupă și astăzi peste 50٪ din suprafața comunei. Explicabil deci, de ce pădurăritul a ocupat un însemnat număr de locuitori care din păduri proprii, comunale sau nobiliare, exploatau lemnul pentru nevoi gospodărești sau pentru comercializare. Transportat cu mari dificultăți în târgurile apropiate, dar mai ales în satele de pe Câmpia Transilvaniei, lemnul era valorificat adesea prin troc cu cereale. Din vremuri imemoriale, pădurile au fost de mare folos omului, timp îndelungat, multe din
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
porumb, grâu de primăvară și ovăz. Pădurea inestinabilă resursă economică, ocupă și astăzi peste 50٪ din suprafața așezării. Explicabil deci, de ce pădurăritul, a ocupat un însemnat număr de locuitori care, din păduri proprii, comunale sau nobiliare, exploatau lemnul pentru nevoi gospodărești sau pentru comercializare. Transport cu mare dificultate în târgurile apropiate dar, mai ales în satele din Câmpia Transilvaniei; lemnul era valorificat adesea prin schimb cu cereale. Din vremuri imemoriale, pădurile au fost de mare folos omului, timp îndelungat, multe din
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
și pe clinurile cu puțin soare ale dealurilor. Exploatarea sistematică a pădurilor a început în jurul anului 1950, de către societatea româno-sovietică în condiții dificile, cu forța de muncă redusă și sezoniera și cu mijloace de muncă precare, până în 1955. Dincolo de aspectele gospodărești și ecologice ale activității, cu cosecințe nefavorabile asupra regimului termic și pluvial, stabilității terenurilor și calității fondului cinegetic, exploatarea forestiera a avut și cosecințe pozitive: a fost construită o rețea de drumuri sporind nivelul de viață al locuitorilor. În prezent
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
administrative, veche de sute de ani, specifică satelor din regiunea Sighișoara-Rupea. Frumusețea satului este dată și de arhitectură transilvana autentică cu influențe saxone, specifică satelor din zonele sudice ale regiunii. Casele sunt mari, cu porți de intrare înalte și anexe gospodărești încăpătoare. Ferestrele sunt dotate cu obloane numite "table", frumos decorate, acestea fiind un element specific caselor satului, element care amintește de tradiția arhitectonica occidentală. Porțile caselor sunt vopsite în concordanță cu obloanele și soclul caselor. Predomina culori precum albul, maroul
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
în trepte. Partea de jos, numită "În prund", se află chiar în lunca râului Putna. A doua treaptă a satului se află așezată pe podul de terasă de 40 - 50 m și cuprinde cea mai mare parte a construcțiilor edilitar - gospodărești. În partea de vest a satului se află dealul Dumbrava unde au fost făcute săpături arheologice și au fost descoperite morminte ale tracilor și sciților, dovadă a locuirii încă din cele mai vechi timpuri a acestor teritorii. Mai multe informații
Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/301861_a_303190]
-
laițe, blidare, țesăturile de interior (scoarțe, lăicere, grindărașe) înfrumusețând pereții din căsuță și din casa mare. Obiectele din lemn și ceramică, de uz casnic, completează inventarul casei. Gospodăria Bilca este completată cu șura și grajdul amenajate cu piese din inventarul gospodăresc. Casa a fost donată de către George Muntean și Adela Popescu. Face parte din Complexul Muzeal Bucovina. Biserica de lemn din Bilca a fost construită în perioada 1743-1744 în Vicovu de Jos, fiind adusă în comuna Bilca în 1818. În prezent
Comuna Bilca, Suceava () [Corola-website/Science/301930_a_303259]
-
șase hectare, toate terenurile pe care le-am preluat erau neproductive, aride. Marea majoritate erau așa de degradate că le-a abandonat "Gostat"-ul. Am facut împrejmuirea, extinderea rețelei de ape, de drumuri, am stins ravenele, am facut lacurile, centrele gospodărești. Vreo patru ani de zile am organizat serele grădinii botanice. O parte din serele de arbori tropicali sunt tot din vremea mea. Expoziția de crizanteme tot eu am început-o"", își amintește Leocov. Acesta a publicat, în 1988, altături de
Grădina Botanică din Iași () [Corola-website/Science/301923_a_303252]
-
lui Bogdan" (din 1889), școlile din Cacova (Stoenești) din secolul al XX-lea, "Biserica de lemn" (1785) în care încă se oficiază liturghii la marile sărbători, alte construcții religioase (cruci, troițe), case țărănești din județul Vâlcea mobilate și cu anexe gospodărești (cea mai veche casă având peste 200 de ani), precum și fântâni și porți specifice zonei. Printre edificiile reprezentative ale patrimoniului istoric și cultural al comunei "Bujoreni" se numără "Biserica Sfântul Nicolae" a fostului "schit Olteni" (construită în jur de 1580-1590
Comuna Bujoreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301993_a_303322]
-
în arhiva parohiei, referitoare la bunurile mobile și imobile ale vechii parohii greco-catolice, bunuri care au rămas în continuare în biserică din Morlaca. Acestea sunt următoarele: lăcașul bisericii cu toate odoarele ei, cele două cimitire, casa parohiala cu toate anexele gospodărești. Din anul 1966 în Parohia Ortodoxă Morlaca a fost numit că preot Ioan Pop, care a slujit aici până în anul 1973. În acestă perioadă a fost descoperit tot naosul bisericii fiind schimbată toată partea lemnoasa, cât și tablă de pe acoperișul
Morlaca, Cluj () [Corola-website/Science/300342_a_301671]
-
prizonierilor de război din Rusia activiștii partidului muncitoresc român [ulterior devine partid comunist} au căutat oportuniști dispuși să înființeze "Tovărășie ", un fel de asociere fără personalitate juridică, în care părțile folosesc în comun mijloacele de producție, respectiv pământul, animalele, inventarul gospodăresc etc. Nu a fost greu să-i găsească ,astfel că în anul 1958 un numar de 6 familii înființează " Tovărășia din Aruncuta ", membrii acesteia fiind scutiți de "cote", impozite și taxe . " Cotele erau reținute direct ,de pe câmp și erau cazuri
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]