KorAP: Find »[drukola/base=groază & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...206 207 208 ...234 >

5,849 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

mâneci plisate. E strâmtă până la șolduri, unde sunt alte pliseuri, din care se deschide într-o trenă înfoiată. În viața mea n-am pus pe mine ceva care să-mi stea atât de rău. — Vai, Becky! Ridic privirea și, spre groaza mea, mami e înlăcrimată toată. Ce proastă sunt! zice râzând și ștergându-se la ochi. Dar ce să fac, când o văd pe fetița mea... în rochia mea de mireasă... — Vai, mami... Nu mă pot stăpâni și o iau în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
că taică-său și-a cam ratat viața mulțumindu-se să fie un avocat de provincie, în loc să cucerească lumea. Când au venit la New York, am petrecut o după-amiază întreagă cu Annabel. Ne-am plimbat prin Central Park, vorbind despre o groază de lucruri și părea că nici un subiect nu era de nediscutat. Așa că, în cele din urmă, am tras aer în piept și am întrebat-o ce am vrut întodeauna să aflu - și anume, cum de suportă ca Luke să fie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
spun nimic lui despre asta. O dată, când am adus vorba despre subiectul ăsta, Luke s-a îmbățoșat tot și mi-a zis că întotdeauna am avut un ghimpe împotriva mamei lui (ceea ce e destul de adevărat), că ea își sacrifică o groază din timpul ei prețios pentru a-i ajuta pe cei bătuți de soartă și că acum ce mai vreau, să-și dea și viața pentru asta? La care pur și simplu n-am avut replică. — Cred că e o femeie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
o încăpere pur și simplu imensă, înconjurată de o terasă cu balustradă albă. La unul dintre capete se află o fântână de marmură, iar la celălalt câteva trepte duc spre o platformă ușor mai înălțată. Oriunde mă uit, mișună o groază de oameni, aranjând florile, drapând șifonul și punând scaunele aurite în șiruri pe covorul cu model bogat. Uau. Ce să zic, e... chiar drăguț. Of, la naiba. E uluitor. — Ai mare noroc! spune domnul Ferguson, cu un zâmbet larg. Sâmbăta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
tău trebuie să intre într-un rucsac. Pe care trebuie să ți-l cari tu singură. Și nu FedExul. — Și tu crezi că eu nu sunt în stare de asta, da? spun indignată. Pot foarte bine! Și am întâlni o groază de oameni interesanți... — Eu cunosc deja o groază de oameni interesanți. Da, știi bancheri și oameni de la PR! Cunoști vreun țăran din Bolivia? Vreun homeless? — Nu cred, spune Luke. Ce, tu cunoști? — Ei... nu, recunosc după o pauză. Dar nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
care trebuie să ți-l cari tu singură. Și nu FedExul. — Și tu crezi că eu nu sunt în stare de asta, da? spun indignată. Pot foarte bine! Și am întâlni o groază de oameni interesanți... — Eu cunosc deja o groază de oameni interesanți. Da, știi bancheri și oameni de la PR! Cunoști vreun țăran din Bolivia? Vreun homeless? — Nu cred, spune Luke. Ce, tu cunoști? — Ei... nu, recunosc după o pauză. Dar nu e asta ideea. Ideea e că ar trebui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
prins deloc. Singurul lucru de care m-am prins e că nu s-a măritat în Oxshott. De ce credea că te măriți în același loc ca și ea? — Ei... știi și tu... sunt americani. Știi cum sunt ei, spun o groază de prostii. Deci, ia zi... mergem mâine să-mi iau rochie de mireasă? — Categoric! spune Suze, și cutele de pe frunte îi dispar instantaneu. Unde mergem? La Barneys aveți raion de rochii de mireasă? Slavă Domnului că Suze e atât de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pregătiri! Când am fost pe la ea numai despre asta ne-a vorbit tot timpul. Și ea și... cum o cheamă pe vecina voastră? — Janice. — Așa. Ziceau că bucătăria e centrul lor de comandă. Au vreo șase panouri pe pereți, o groază de liste și peste tot e plin de mostre de materiale... Și sunt foarte încântate de treaba asta. Suze mă privește extrem de sincer. Becky, nu poți să le ceri să renunțe la toate astea. Pur și simplu nu se face

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
iar o femeie în vârstă care pare extrem de fragilă le face semn cu mâna strănepoților ei. În clipa în care i-a zărit, i s-a luminat întreaga față și, brusc, pare că a întinerit cu zece ani - și, spre groaza mea, mă trezesc să-mi trag nasul din nou. Pe scaunele din apropiere stau două fete în blugi, și una dintre ele îmi zâmbește cu simpatie. — Sunt foarte drăguți, spune. — Nu credeți că, dacă oamenii ar avea lângă ei familiile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
cocoșat și se uită la grădinarii care sapă și taie frunzele arbuștilor, în spatele meu. — Și, cum merge cu pregătirile de nuntă? — A... bine, zic iute. Știi cum e, la ora asta suntem la stadiul de liste peste liste. Sunt o groază de lucruri de făcut, de verificat, tot felul de detalii de... de... finalizat... Ca, de pildă, pe ce continent să mă mărit. O, Doamne. O, Doamne. — Și... îhm... ce fac ai tăi? — Îmi aduc aminte de toate pregătirile pentru nunta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Investment Monthly, dar nu pot spune că l-am cunoscut prea bine... — Din păcate, nu am înțeles numele de familie, zice mami. Dar pare foarte drăguță. Zice că sună de la New York... Robyn? Brusc, nu mă mai pot mișca. Împietresc de groază, pe treptele verandei. Robyn e la telefon... aici? Nu se poate. Robyn nu aparține acestei lumi, ea aparține lumii New Yorkului. E ca atunci când oamenii se întorc în timp și schimbă cursul celui de-al doilea război mondial. — E o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
a născut pe mine într-o juma de oră. — Juma de oră? Aproape scap telefonul din mână. Păi, ce mai stăm! Hai să mergem! Dar n-am geanta cu lucruri, n-am nimic cu mine. Și am nevoie de o groază de chestii... Își mușcă buza îngrijorată. Să trec pe acasă mai întâi? — N-ai timp de asta acum! zic panicată. De ce anume ai nevoie? — Costumaș întreg pentru bebe... scutece... chestii de-astea... Păi și de unde... Mă uit în jur pierdută

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
acolo să mi-o umfle. Acum o am sub un braț, în timp ce în celălalt am un pouf cu Teletubbies și un coș Moses plin ochi, și cinci șacose îmi atârnă bălăbănindu-se de încheieturi. Mă uit la ceas - și, spre groaza mea, văd că au trecut deja douăzeci și trei de minute. Aproape că mă aștept s-o văd pe Suze cu un bebe în brațe. Dar uite-o, pe același scaun, ușor crispată. — Bex! Ce bine c-ai venit! Hai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
de mii de dolari. — Da, spun după o pauză. Dar nici măcar eu nu par atât de convinsă. Poate că, la urma urmei, nu e o soluție inteligentă. — Becky, o sută de mii de dolari e o sumă foarte mare. O groază de bani! Știu, zic. Știu. Ei... OK... nu contează. Și fug repede, înainte ca el să apuce să mă mai întrebe ceva. OK, să lăsăm avocații. Și banii. Nu se poate să nu existe o soluție la problema asta. Trebuie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Zaleskie. Ești o fată foarte nococoasă. — Ăăă... știu. Nu mai pot. Îmi trebuie o gură de vodcă, urgent. — Trebuie să plec, murmur și mă grăbesc spre raionul de shopping personalizat. Orice aș face, nu pot câștiga. Orice aș alege, o groază de lume va fi dezamăgită. În timp ce Amy se viermuiește ca să încapă în rochie, rămân cu ochii țintă în podea, și inima îmi bubuie să-mi spargă pieptul. Nu e prima dată când intru în belea. Nu e prima dată când

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
brioșele, zice veselă și dispare din cameră. Cad fără vlagă pe pernă, cu creierii duduind, încercând să înțeleg ce naiba o fi cu ea aici. Îmi vine subit în minte filmul cu mafioți de aseară și simt cum mă sufoc de groază. O, Doamne. E clar ca lumina zilei. A aflat de cealaltă nuntă - și a venit să-mi ia gâtul. Robyn reapare în ușă, cu un coș cu brioșe și îl pune jos zâmbind. Mă holbez la ea, paralizată de frică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ai făcut toată ziua? Chiar te-ai dus să alergi? Am făcut o plimbare lungă pe jos, spune Luke. Și m-am gândit. M-am gândit foarte mult. — La... mama ta? zic cu teamă. — Da. La mama. Și la o groază de alte lucruri. Se întoarce pentru prima dată spre mine și, spre mirarea mea, văd că e nebărbierit. Mmm. Îmi place cum îi stă neras. — Ești bine? — Asta-i întrebarea, spune după o pauză. Sunt, oare? Probabil c-am exagerat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-ți fleaca! zic, plină de draci. — Ding-dong, ding... — Taci! urlu și îl trântesc pe jos. Ceasul se face țăndări. — Douăzeci și două de zile? spune Michael. Becky, nu mai sunt decât trei săptămâni! — Găsesc eu ceva! Se pot întâmpla o groază de lucruri în trei săptămâni! — Găsești tu ceva? Ăsta e singurul tău răspuns? Poate se întâmplă o minune! Încerc un mic surâs, dar pe chipul lui Michael nu se citește nici o reacție. Pare în continuare șocat. Și negru de supărare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Îmi trec o mână prin păr, mecanic. O, Doamne, Suze! Nu știi prin ce coșmar trec. Luke are o criză de personalitate... tipa care organizează nunta m-a amenințat că mă dă în judecată... Sunt complet singură și părăsită... Spre groaza mea, ochii mi se umplu de lacrimi. Mă ascund repede în spatele vitrinei și mă prăbușesc pe covor, unde nu mă poate vedea nimeni. — M-am trezit cu două nunți și nu o să am parte de nici una! Orice aș alege, o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
mea, ochii mi se umplu de lacrimi. Mă ascund repede în spatele vitrinei și mă prăbușesc pe covor, unde nu mă poate vedea nimeni. — M-am trezit cu două nunți și nu o să am parte de nici una! Orice aș alege, o groază de oameni o să fie foarte supărați pe mine. Orice aș alege, o să fie un dezastru. Suze, asta trebuia să fie cea mai frumoasă zi din viața mea, și o să fie cea mai urâtă. Cea mai, cea mai urâtă! — Bex, te

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ce vacă egoistă poți să fii uneori. Ce vrei să spui? îngaim. M-am referit doar la faptul că toate contrângerile astea chiar nu contează deloc... — Ba contează. La constrângerile astea, cum le spui tu, au muncit ca bezmeticii o groază de oameni! Ți se pregătesc două nunți pentru care alte fete ar face moarte de om. OK, da, nu le poți avea pe amândouă. Dar poți avea una dintre ele. Și, dacă nu o duci până la capăt pe nici una, atunci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ceas. Au trecut cinci minute și el n-a ieșit ca o furtună. Și-a ținut partea ei de înțelegere. Acum trebuie să mi-o țin și eu pe a mea. Îmi scot mobilul și mi se strânge stomacul de groază. O să fie foarte dificil. Foarte, foarte dificil. Nu știu ce reacție o să aibă mami. Habar n-am ce-o să spună. Dar ideea e că, indiferent ce va spune, oricât de furioasă va fi, îmi cunosc bine mama și vom supraviețui. Mami și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546

și Tudor Arghezi În epoca interbelică: „La Iași, am cercetat vastele cartiere [evreiești] de mahala, construite din moloz, muca vale și mucegai, Încleiate cu materiale umede și provizorii. Doi, trei, poate patru și cinci kilometri i-am străbătut, apăsați de groază. Am văzut curți, sute de curți, ca niște funduri de cenușare stricate ; oameni reduși la a șaptea parte din om, priviri sleite de o descurajare chiorâșe, copii jerpeliți și strâmbi, mame de zdrențe, ca păpușile de bâlci, bărbați ca niște

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
care-i țambalul, - și o lume Uimise cu-al său cântec și meșteșug din strune, Având și-ndemânare, și multă agerime ; Deși străin, polona vorbind-o foarte bine, Lui, arii populare plăcându-i mai ales, Din drumuri peste Niemen, o groază a cules : Mazurci varșoviene și hore din Halici <endnote id="(689, p. 148)"/>. Fiind lăutari ambulanți, rătăcind prin târguri și orașe, ei erau adesea luați drept vagabonzi sau cerșetori (Müssiggänger, Betteljuden) și expulzați. În 1781, de pildă, kahal-ul se plângea

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
răi, dar niciodată mediocri” <endnote id="(722, p. 43)"/>. „În toate, evreii sunt unici ; n-au pereche În lume”, scria la rândul său Emil Cioran În 1936 <endnote id="(512, p. 131)"/>. El a reluat ideea În 1956 : „[Evreii au] groază de orice lene intelectuală. În orice țară ar trăi, se găsesc În avangarda spiritului. Adunați la un loc, ar consti tui o sumă de excepții, de capacități și de talente neegalată de nici un alt popor. [...] [Evreii] sunt excepționali prin destin

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]