6,525 matches
-
100 de ani de la înființarea Școlii de Electricitate Industrială în cadrul Universității din Iași, prima formă de învățământ superior electrotehnic din România oferă prilejul atât pentru o privire retrospectivă asupra drumului parcurs până la actualul stadiu de dezvoltare al facultății de Electrotehnică ieșene, cât și pentru o scrutare a viitorului, deși acesta se arată prea puțin transparent față de dorința noastră de a ne orienta activitatea pe drumul cel mai folositor atât pentru școală cât și pentru societatea românească. Bazele ingineriei electrotehnice la Iași
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
veche pot fi găsite în: „Contribuții la istoria dezvoltării universității din Iași 1860-1960”, 2 volume editate în anul centenarului Universității „Al.I.Cuza”; „Învățământul tehnic superior din Iași, 1813-1968, autor prof. dr. ing. N. Irimiciuc, Editura Politehnium, Iași, 2008; Politehnica ieșeană în dinamica modernizării României, coordonator conf.dr. Mihai Dorin, editura Stef, Iași, 2006. Acest volum este primul dintr-o trilogie. Separat, a apărut și un repertoriu al deținătorilor de diplome de doctor, de masterat, de studii aprofundate, de inginer, de subinginer
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
a dezvoltat în mai multe etape, ajungându-se la înființarea „Școlii Politehnice „Gh. Asachi” în anul 1937 cu o facultate de Electrotehnică. De la acest moment, facultatea de Electrotehnică a evoluat permanent, atât în privința educației cât și a performanțelor științifice. Perioada ieșeană de activitate a profesorului Dragomir Hurmuzescu ia sfârșit în anul 1913, când se transferă la Universitatea din București unde organizează, după modelul de la Iași, un Institut electrotehnic. Este ales membru corespondent al Academiei Române, în anul 1915. În anul 1901 a
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
studii. Evenimentele datorate celui de al doilea război mondial au făcut ca existența Școlii politehnice din Iași să devină foarte agitată, datorită mai multor schimbări de sediu în câțiva ani. În toamna anului 1941, prin Decret-lege, se hotărăște mutarea politehnicei ieșene la Cernăuți, astfel că noul an universitar s-a putut deschide în ianuarie 1942. Această mutare a impus înființarea unor laboratoare proprii, deoarece multe din laboratoare erau folosite, în anii anteriori, în comun cu facultatea de Științe a Universității din
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
și apreciat în epocă. A dezvoltat laboratoarele de Mașini electrice și a publicat numeroase lucrări științifice în țară și în străinătate. Între anii 1944 și 1950 este Rectorul Școlii Politehnice transformată în Institut Politehnic în anul 1948. A condus școala ieșeană în anii grei de la sfârșitul și după al II-lea război mondial, când pe lângă lipsurile inerente datorate războiului, a avut de luptat cu distrugerile clădirii, care a suferit de pe urma bombardamentelor. S-au refăcut clădirile, au fost dotate laboratoarele, s-a
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
precum Dragomir Hurmuzescu, Ștefan Procopiu. După înființarea Institutului Politehnic din Iași, alte personalități științifice au marcat activitatea colectivului de Bazele electrotehnicii: prof. dr. Gheorghe Vasiliu, prof.dr.ing. Gheorghe Savin și prof.dr.ing. Hugo Rosman. Este recunoscută mai ales prioritatea națională a școlii ieșene de electrotehnică în studiul circuitelor nelineare și parametrice. Profesorul Gheorghe VASILIU S-a născut la data de 17 februarie 1903. A urmat cursurile facultății de Științe a Universității din Iași, sub îndrumarea iluștrilor profesori Dragomir Hurmuzescu și Ștefan Procopiu, pe
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
Canada. 2.5 CATEDRA UTILIZĂRI, ACȚIONĂRI ȘI AUTOMATIZĂRI INDUSTRIALE 1. Istoric Catedra cu denumirea de Utilizări electrice si Automatizări (UAI) a fost înființată în 1968, șef de catedră fiind prof. dr. ing. Nicolae V. Boțan. Personalitate marcantă a învățământului electrotehnic ieșean și național profesorul Nicolae V. Boțan a condus catedra de UAI între anii 1968 și 1980. In perioada 1980-1990 șef de catedră a fost de prof. dr. ing Eugen Balaban - specialist recunoscut în domeniile Acționărilor electrice și Automatizări. În perioada
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
XIX mai întâi prin telegrafie și telefonie, continuând cu tehnica undelor (radio) până la extraordinara diversificare din prezent. Încă din anul 1906 exista la facultatea de Științe a universității din Iași un laborator de Radiotehnică. În planurile de învățământ ale electrotehnicii ieșene au fost prezente permanent cursuri din acest domeniu: 1913 Telegrafie și telefonie-titular conf.dr. C. Bedreag; 1929 - Radiotehnică, 1943 Tehnica curenților slabi, titulari prof. M. Konteschweller, ulterior conf.dr. Al. Cișman; 1949 - Electronică, titular M. Ițicovici. Disciplinele de curenți slabi au fost
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
eu „Servus“. Apoi, Reghina sarmalelor se duce să supravegheze în continuare cratița, că gazele nu au presiune și aragazul se poate stinge oricând. Mariana CODRUȚ Născută în 1956 în localitatea Prisăcani, județul Iași. A studiat Literele (secția română-franceză) la Universitatea ieșeană. În timpul studiilor, a fost corector extern al Editurii Junimea, iar după absolvire predă limba română într-un sat, apoi lucrează ca secretar literar la Teatrul Național din Iași. După 1989 a fost pentru scurt timp redactor la revistele Sud-Est și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dezvăluit proveniența ei țărănească, trăire pe care acum o regretă sincer. Bunicii au rămas în memoria afectivă a septuagenarei ca un luceafăr nestins... Cu mai multe zeci de ani în urmă, în lumina ca mierea a unei zile de toamnă, ieșenilor care se plimbau în acel timp pe bulevardul Copou - locul predilect de promenadă pentru locuitorii urbei - li se oferea întâlnirea cu un cuplu mai puțin obișnuit. Un tânăr blond, înalt, zvelt, elegant îmbrăcat ducea la braț o femeie corpolentă, matură
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
acum 24 de ani care făceau atunci primii pași în realizarea idealului lor profesional, acela de a deveni învățători. Erau 36 de copii, băieți și fete, veniți din Iași și din celelalte orașe ale județului, dar mai ales din comunele ieșene. Timizi și dezorientați, fiecare cu zestrea lui biologică, intelectuală, comportamentală și sufletească, alcătuiau un conglomerat de personalități ce urma să se constituie într-un microgrup școlar cu bineștiute rosturi formative și educative. Privindu-i acum, după atâția ani, lui Dumitru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sau fizică ș.a. Dragi elevi, aveți privilegiul de a învăța într-o școală de elită, cu o bogată și frumoasă tradiție. E bine să știți că fiecare generație de elevi care s-au format în această „catedrală spirituală” a învățământului ieșean a contribuit la menținerea și creșterea prestigiului ei. Este o datorie de onoare a generației voastre ca, împreună cu distinsul corp profesoral, să duceți mai departe bunul renume și tradițiile Școlii Normale”Vasile Lupu”. Să vă puteți mândri toată viața că
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
despre doctoratul în drept obținut în 1904 la Universitatea din Bruxelles. Două decenii avocat în baroul de Iași (1909-1929) și decan (1918-1928). În 1912, deputat în Parlamentul României, iar în 1923, primar de Iași. Profesor de drept civil al Universității ieșene, se muta, în 1929, în aceeași calitate, la Universitatea din Capitală; mai activează încă zece ani. Migrația ieșenilor spre București, motiv de meditație, era urmarea marii crize economice dintre anii 1929-1933. "Iașul credea el nu decade pentru că ieșenii îl părăsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
1909-1929) și decan (1918-1928). În 1912, deputat în Parlamentul României, iar în 1923, primar de Iași. Profesor de drept civil al Universității ieșene, se muta, în 1929, în aceeași calitate, la Universitatea din Capitală; mai activează încă zece ani. Migrația ieșenilor spre București, motiv de meditație, era urmarea marii crize economice dintre anii 1929-1933. "Iașul credea el nu decade pentru că ieșenii îl părăsesc. Ieșenii pleacă fiindcă orașul lor e în decadență și fiindcă nu pot face nimic pentru a opri decadența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
al Universității ieșene, se muta, în 1929, în aceeași calitate, la Universitatea din Capitală; mai activează încă zece ani. Migrația ieșenilor spre București, motiv de meditație, era urmarea marii crize economice dintre anii 1929-1933. "Iașul credea el nu decade pentru că ieșenii îl părăsesc. Ieșenii pleacă fiindcă orașul lor e în decadență și fiindcă nu pot face nimic pentru a opri decadența aceasta". Avocații Ionel Teodoreanu și Demostene Botez plecau și ei, făcând aceeași mișcare. Cele patru decenii de Iași au marcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se muta, în 1929, în aceeași calitate, la Universitatea din Capitală; mai activează încă zece ani. Migrația ieșenilor spre București, motiv de meditație, era urmarea marii crize economice dintre anii 1929-1933. "Iașul credea el nu decade pentru că ieșenii îl părăsesc. Ieșenii pleacă fiindcă orașul lor e în decadență și fiindcă nu pot face nimic pentru a opri decadența aceasta". Avocații Ionel Teodoreanu și Demostene Botez plecau și ei, făcând aceeași mișcare. Cele patru decenii de Iași au marcat toată existența unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Demostene Botez plecau și ei, făcând aceeași mișcare. Cele patru decenii de Iași au marcat toată existența unui Herovanu introspectiv și întrebător, integrându-l în profunzimile a ceea ce s-ar înțelege prin sintagma clasicism moldovenesc. Îl însuflețește ideea de tipologie ieșeană: "Eu spun "fenomenul Iași" în sensul în care Maurras și Renan, de pildă, au spus cândva "miracolul grec", formulă care a rămas"... În "orașul școlilor", de regretat e afirmă el că relațiile tineretului cu "vechea cultură greco-romană, cu gândirea antică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de pământ umed, proaspăt răscolit pentru toaleta de iarnă, la fel cu mirosul pământului săpat pentru un mormânt proaspăt". Alte scrieri de Eugen Herovanu se succed, pe teme diverse: Dragoste și răzbunare (poem dramatic, 1897, pus în scenă la "Naționalul" ieșean, în 1900 și 1920); Răni vechi (nuvele, 1901); Paria (roman, 1905); Zile de zbucium (1916); Pe marginea epopeei (1919, despre războiul recent); Caiete săptămânale (1936-1937, comentarii felurite); Cartea prieteniei 1938 (eseu); Călătorul romantic, 1938 (memorialistică de călătorie prin Europa); Confidențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ca sală de teatru, împreună, adică în același timp cu Teatrul Pastia (mai târziu "Teatrul Caragiale"). Dar până la restaurarea de acum zece sau cincisprezece ani, interiorul său lăsa mult de dorit, ceea ce lămurește sensul denumirei de "Grajdul Sidoli" cu care ieșenii designau de obicei acest local, atât pentru a-i aminti origina, cât și pentru a-i caracteriza starea materială. Galeria, unde ne duceam noi se întindea, circular, deasupra lojilor. Fiind îndeobște slab iluminată, spectatorii pe care-i adăpostea se bucurau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
boierești ale Iașului erau înconjurate de ziduri groase), ci case bogate, de oameni bogați, fără prea mari aspirații dar cu gusturile destul de rafinate, de oameni cu viața construită dintr-un ciudat amestec de orientalizm și occidentalizm. Printre curțile vechilor boieri ieșeni cred că palatul acesta e una din cele mai impunătoare și ca gust în construcție și ca proporții în linii, una dintre puținele care justifică titlul de "palat" pe care-l poartă. Declinul vechei protipendade ne apare clar atât în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
azi, ca și cum ar exprima, nu imperativul unor timpuri care au fost, dar al unui destin pe care nimic nu trebuie să-l schimbe. Apoi, statuia aceasta se bucură de condițiuni excepționale: locul, situația, mediul, lumina, cerul. Nu știu dacă mulți ieșeni au dat atenția necesară lucrurilor și condițiilor acestea neprețuite, dacă de pildă au admirat, cu înțelegere și emoție, imaginea statuiei proectată pe un cer crepuscular. Pe unul îl știu. Pe poetul Codreanu. Sonetul lui, "Statuia lui Ștefan cel Mare, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să fi supraviețuit zidurilor, până nu cu mulți ani în urmă. Ne găsim (să nu uităm aceasta) cam în jurul anului 1890. Turnul și poar-ta au dispărut. Dar amintirea și imaginația populară le văd încă, le fac să trăiască, deoarece, ori de câte ori ieșenii vorbesc de locul acesta, de punctul acesta al orașului, nu știu să întrebuințeze alte cuvinte decât: "în poarta curții". Până la război, într-o veche clădire, din locul acesta, acum dărâmată, funcțio-na o veche și reputată Societate de economie, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
întrebuințeze alte cuvinte decât: "în poarta curții". Până la război, într-o veche clădire, din locul acesta, acum dărâmată, funcțio-na o veche și reputată Societate de economie, cu o activitate care depășea cu mult modestele ambiții ale fondatorilor ei. Când un ieșean vorbea de ea, când s-adresa unui birjar pentru a-l depune la ușa ei, tot la aspectele vechi și dispărute se gândea, căci nu-i spunea, doamne ferește: "du-mă în strada cutare la numărul cutare", ci "du-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe la 1870, Titu Maiorescu repetă aceleași idei, împrumutându-le autoritatea sa, deja formată la timpul acela: "Din momentul în care se recunoaște că suntem în stare de tranzițiune, trebuie să se recunoască și legitimitatea criticei". Acestui spirit critic, moldovenesc și ieșan, care a întovărășit cu folos multă vreme spiritul novator, i se datorește rezistența opusă curentului latinist venit din Ardeal, "construcțiunilor arbitrare ale filologilor", ca și celorlalte curente care ne solicitau la acea epocă. Lui i se datorește, de asemeni, atențiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ca având case mult mai moderne și mai elegante. Tot așa consulul francez Billecocq, care într-o descriere publicată în L'Illustration din Februarie 1848, și complectată de cunoscutele desen ale lui Bouquet, vorbește de "aerul fin, inteligent, intelectual, al ieșenilor". Tot așa consulul german Wilhelm Kotzebue (autorul romanului Lascar Viorescu și al unor însemnări personale despre Moldova) care n-are decât cuvinte calde pentru aspectul încântător al Iașului și pentru poziția lui plină de pitoresc. Tot așa contele rus Demidoff
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]