7,197 matches
-
asociată cu izbânzile potențiale din viitorii ani, impune o repoziționare valorică a criticului. "...reacțiile subconștiente ale poetului seamănă iarăși izbitor de bine, dar tot prin contrast, cu ale lui G. Bacovia: unul încărcat de paradisul matern a eliminat părinții din imaginarul poetic, celălalt, dimpotrivă, împovărat de greutățile copilăriei și-a încărcat infinit imaginarul de prezența mamei într-un simbolism de vaste implicații. Și tot acești doi poeți contrazic flagrant clișeele psihanalizei. Deși "răsfățat", în sens pozitiv, de părinți (de mamă îndeobște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
criticului. "...reacțiile subconștiente ale poetului seamănă iarăși izbitor de bine, dar tot prin contrast, cu ale lui G. Bacovia: unul încărcat de paradisul matern a eliminat părinții din imaginarul poetic, celălalt, dimpotrivă, împovărat de greutățile copilăriei și-a încărcat infinit imaginarul de prezența mamei într-un simbolism de vaste implicații. Și tot acești doi poeți contrazic flagrant clișeele psihanalizei. Deși "răsfățat", în sens pozitiv, de părinți (de mamă îndeobște) Bacovia s-a simțit un "orfan", singur în fața neantului. "Orfan" se pomenește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
simțit un "orfan", singur în fața neantului. "Orfan" se pomenește, în cele din urmă, și Grigore Vieru, o dată cu moartea mamei. Până aici ne-am posta pe terenul psihanalizei clasice. Marthe Robert a studiat cele două ipostaze centrale ale orfanului care marchează imaginarul romanesc: "copilul găsit", sub semnul unui narcisism pre-oedipian, care ne propulsează în plin romantism, orfanul imaginar respingându-și părinții reali în favoarea unora mai "buni", utopici, un asemenea erou sau artist visând la schimbarea lumii reale "urâte" în una mai bună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o dată cu moartea mamei. Până aici ne-am posta pe terenul psihanalizei clasice. Marthe Robert a studiat cele două ipostaze centrale ale orfanului care marchează imaginarul romanesc: "copilul găsit", sub semnul unui narcisism pre-oedipian, care ne propulsează în plin romantism, orfanul imaginar respingându-și părinții reali în favoarea unora mai "buni", utopici, un asemenea erou sau artist visând la schimbarea lumii reale "urâte" în una mai bună. În faza oedipiană, se ivește "bastardul", predispus nu la schimbarea lumii, ci la cucerirea ei, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau artist visând la schimbarea lumii reale "urâte" în una mai bună. În faza oedipiană, se ivește "bastardul", predispus nu la schimbarea lumii, ci la cucerirea ei, în plan literar aflându-ne în plin realism, cu prezența arivistului. Corespondenții din imaginarul poetic ar fi romanticii visători, idilici, geniali, pe de o parte, și iconoclaștii avangardelor de tot felul, pe de alta. Cești din urmă comit perpetuum "paricidul", pe când orfanii care-și caută părinții cei buni sunt visătorii, elegiacii" (p. 159). Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
părinții cei buni sunt visătorii, elegiacii" (p. 159). Am reprodus un amplu citat edificator. Criticul pune în relație analogică (așa cum se vede de-a lungul întregii cărți) pe Bacovia și Vieru. Cel dintâi, copleșit de dragostea maternă, alungă părinții din imaginarul poetic (mama va fi recuperată psihanalitic sub forma elementului acvatic, deși, paradoxal, sensul exact al recuperării ține de teroarea acvatică și mai puțin de elementul matern freudian, nostalgic-protector); cel de-al doilea, copleșit de greutăți și privațiuni la vârsta de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
forma elementului acvatic, deși, paradoxal, sensul exact al recuperării ține de teroarea acvatică și mai puțin de elementul matern freudian, nostalgic-protector); cel de-al doilea, copleșit de greutăți și privațiuni la vârsta de aur, realizează o spectaculoasă compensație, impregnându-și imaginarul cu prezența mamei. Verdictul criticului este că amândoi contrazic flagrant clișeele psihanalizei clasice, ceea ce se poate discuta. Amândoi se simt orfani, primul în fața neantului, celălalt la dispariția efectivă a mamei. Brusc, Theodor Codreanu introduce în discuție un nume de referință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în acoladele retorice pe efectul de surpriză și perplexitate. Am simplificat lucrurile pentru a indica laconic în ce constă tehnica montajului critic: o sugestie comparatistă privind doi poeți, urmată de apropieri și disocieri psihanalitice, încheiată cu o plonjare subită în imaginarul romanesc. Procedeul argumentelor cumulative, culese din varii domenii pentru a articula o idee centrală, atinge virtuozitatea în Complexul Bacovia. Theodor Codreanu practică obstinant o critică a adâncimilor. Are în vedere, de altfel, programatic, complexele de profunzime (Complexul Bacovia). Dorește întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mama nu este Narcis ci Echo, eroul primordial al durerii; inevitabil criticul ajunge la mama originară, mama exponențială, maica primordială, la care ne raportăm cu toții prin forța modelatoare a inconștientului colectiv. În consonanță tematică, autorul inventariază cu scrupulozitate reperele-cheie ale imaginarului poetic al lui Grigore Vieru: casa, cronotop central al lumii sale, femeia, care nu este altceva decât "o repetiție cu diferență a mamei primordiale" (p. 274); ființa vegetală ("Sângele vegetal vine de departe, vine și el din paideuma copilăriei", p.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reazem al naturii și al cosmosului" (p. 65); "procesul profund ontologic ce se petrece și-n cazul lui Grigore Vieru" (p. 158); "neutralism ontologic"(p.168); "adevărul pomenit e ontologic" (p. 245); "am răsturnat întâietatea ontologică a principiului matern în imaginarul poetic vierean" (p 257); "apa dobândește cea mai înaltă demnitate ontologică" (p. 345); "E o strădanie excepțională a lui Grigore Vieru de a atinge ținta logică și ontologică a proverbului atunci când scrie poezie..." (p. 376). O acceptare generalizată a poziției
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cea a lui Nichita Stănescu sau George Bacovia. De exemplu, problema maternității discutată în oglinda Vieru-Bacovia capătă rezonanțe speciale în simbolistica poeticii universale: "...Bacovia (...) a sublimat netipic prezența mamei în simbolismul ontologic al elementelor primordiale pământul și apa, care invadează imaginarul său poetic. Și asta în perspectiva a ceea ce am numit negativul stilistic, "produsul"-grund al "complexului Bacovia". Grigore Vieru, în schimb, reconvertește negativul existențial (necurmatele suferințe ale copilăriei și ale adolescenței, asupra cărora poetul a insistat în nenumărate rânduri), în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a motivelor poetice, stilul, cât și funcția estetică a limbajului. În acest sens, pe culoarul structural axial deschis de către critic întâlnim interpretările făcute pe tema copilăriei (focarul energiilor primare, izvorul adamic, cu lacrima lui salvatoare); tema principiului matern care, în imaginarul poetic vierean, are întâietate; tema originilor, casa părintească reprezentând centrul ființial, centrul lumii, locul de refugiu în liniște(a) (universului), dar și de întoarcere la sânul matern; feminitatea este și ea adusă în dezbatere, acordându-i-se o atenție deosebită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este nemuritoare, ea continuă să trăiască în patrie, în iarbă, în flori" (op. cit., p. 248). În cromatica verdelui care ne vede poetul surprinde prezența divinității, care, dacă ne iubește, își arată infinitatea Sa din ipostaza de iarbă. Iarba devine în imaginarul poetic vierean un element primordial, din care pot fi descoperite adevăratele înțelesuri ale copilăriei, ale iubirii, ale cosmosului. În acest verde este cuprinsă întreaga natură organică, vegetală și astrală. Păsările, albina, apa divină prin semnul rouăi, crângul, pământul, florile, femeia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o ideologie; în consecință, conștientizând "fărâmițarea ființei", propune legături (fapte, oameni, culturi, religii, discipline), corectând percepția fragmentaristă prin vizitarea formelor de intersecție, activând transculturalul "între" (vezi interviul cu Basarab Nicolescu, în "Contemporanul. Ideea europeană", nr. 7 (652)/2006, p. 21-22). Imaginarul, ne reamintea savantul, este "motorul ascuns al marilor descoperiri". Penetrând nivelurile de realitate, ajungând la "un dincolo", transdisciplinaritatea vrea să traducă inexplicabilul, actul misterios al scrisului, să locuiască "tăcerea plină", spațiul între cuvinte (cazul transpoeziei lui M. Camus). Evident că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vedea și articolul lui Theodor Codreanu din "Literatura și arta", nr. 30/27, iulie 2006, servind ca Prefață la volumul din urmă). Sfătuindu-ne să căutăm adevărul poetic la nivelul întregului, criticul notează că fragmentarismul postmodern, amestecul de scriituri, ecuația imaginarului și cumpăna contrariilor hrănesc "un adevăr în devenire" și definesc poezia ca încercare, plonjând într-un holism transmodern. La apelul lui Theodor Codreanu vin în sprijinul tezei și prestigioase nume din spațiul european. Astfel, demersul Svetlanei PaIeoIogu-Matta. Încercând "restaurarea transparenței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sunt orbi și când li se dă "lumină"". Rătăcire, inutilitate, pierdere a identității ("simplu număr în labirint"), adulmecare primejdioasă a indivizilor între ei: În labirint, românii au devenit un popor de urmăritori". Salvarea vine prin retragerea din hățișul politico-social în imaginarul "real" al labirintului cărților și, de acolo, ca scriitor, prin insinuarea în psihologia umană: "Un mare artist trebuie să se joace prin labirintul sufletului omenesc". Volumul I al cărții Numere în labirint semnată de Theodor Codreanu îmi răsare ca un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prestigioasa tradiție românească reprezentată de Lucian Blaga, C. Rădulescu-Motru, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica. Autorul se arată mereu preocupat să respecte statutul specific citatei discipline, lăsând în plan secund aspectele particulare și documentaristice (dependente de informația istorică propriu-zisă, de imaginarul poetico-artistic, de comportamentul socio-etnografic, etc.) și dând prioritate exercițiului teoretic. Se pare că traseul parcurs întru ajungerea la A doua schimbare la față a fost pregătit sistematic și îndelungă vreme. Cărțile publicate anterior par trepte suitoare în acest sens. Citez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
specialiștilor" de fotoliu, fie a eseiștilor sprințari, cercetează firea, specificul, ființa românească, încercând a desluși nenorocul care, cică, ne tot dă târcoale. Spirite înalte, ieșite totuși din "neantul valah", se dovedesc a fi mari colecționari de propoziții negative, observând că imaginarul nostru colectiv e bântuit de angoasele nereușitei. Iar în ultima vreme o puzderie de "ciorănei" (e drept, variante de buzunar, ar spune Eugen Simion) nu obosesc a anunța, printre evadări și ratări, prohodul, drama insignifianței. Ca "specialist al obsesiilor", cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din copilăria îndepărtată, de asociații geografice și culturale, de impresii de lectură, demonstrând însă o unitate exemplară la nivelul ansamblului. E o unitate de concepție, verificabilă la nivelul viziunii, a sistemului de imagini, a încadrării într-o specifică "ecuație a imaginarului" și într-o tradiție literară, aspecte asupra cărora s-a oprit cu meticulozitate și pătrundere Theodor Codreanu. Aș vrea doar să mai adaug că această impresie de unitate de ansamblu este sugerată puternic și de situarea gândirii poetului într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un bun filosof al istoriei (Civilisation et les lois historique. Essai d´étude comparée des civilisations, Paris, 1975), dar un istoric mediocru și fantezist, care-și etalează carențele de informație și de interpretare și-n dialogurile cu George Rădulescu. [...] În imaginarul lui Neagu Djuvara, face prozeliți ideea moscovită că România și-a bătut joc de Basarabia, tratând-o ca pe un soi de "Siberie" în care erau trimiși cei pedepsiți, neglijându-se cvasitotal dezvoltarea provinciei după Marea Unire." (p. 188) Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dinu Mirea (n.ed., L.C.). 15 Cronică semnată cu pseudonimul Dinu Mirea (n.ed., L.C.). 16 Volumul al IV-lea a apărut în 2014, la Editura Detectiv literar din București. 17 Articol semnat cu pseudonimul Dinu Mirea (n.ed., L.C.). ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Theodor Codreanu în imaginarul criticii Theodor Codreanu în imaginarul criticii 14 1
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Cronică semnată cu pseudonimul Dinu Mirea (n.ed., L.C.). 16 Volumul al IV-lea a apărut în 2014, la Editura Detectiv literar din București. 17 Articol semnat cu pseudonimul Dinu Mirea (n.ed., L.C.). ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Theodor Codreanu în imaginarul criticii Theodor Codreanu în imaginarul criticii 14 1
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Hușanu - Cotnariul în literatură și artă, Editura PIM Iași, 2011, postfață; Teona Scopos - Dor de normalitate, Versuri, Editura PIM, Iași, 2012, prefață; Corneliu Vâleanu, Sub zodia Euterpei, Versuri, Editura PIM, Iași, 2012, prefață; Mircea Popescu, Album de pictură, “Călător în imaginar”, Editura CreArt, Iași, 2013, prezentare de autor, p. 6-9. d) În periodice Aurel Leon: „Monitorul de Iași, 25 februarie 1994; Lucian Vernescu, Două cărți: „Jurnalistică în revista „Elanul" nr.5 (p.19), ziarul „Monitorul" 27 septembrie 2005, revista „Vestea Bună
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
în dosul caselor stuf, lăstari din pîraie și ogoare, Deleni 4 km, ceața vătuiește în tuse mai seacă, mai bine podul, la Reghin lama de zăpadă la camion pe rampă, Tîrgu Mureș Brașov Tîrgu Mureș plăcuțe citețe, același tip de imaginar cețurile, Petelea gluga de coceni, taina fără să se prindă ca taină cine poate să o sufere? antene după antene evantaiele de crengi, albul lăptos excesiv cu pădurea, stol de sensuri eliberăm fictiv, hipnagogic întunericul de alb, el însuși negrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
drumului apa, Piatra Neamț "Petrotrans" cutia camionului, tricolor în băț pe buza stîncii la cabană nouă, brad zdrențe de nori, Mureșul să se repeadă în rambleu, sugrumă pe zimți zările brad, bisericuță nouă în lemn, omul oile, pînă la urmă casele, imaginarul antropic și trenul în curgerea apei, pescar la undiță, km 199+6 piatra bisericii, boltă pe centrul navei, boltă de altar, pronaosul cu două turle, Stînceni fentează Mureșul, umblă pe sens fără gînd de izvor, mișcarea lui pe lume, vale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]