5,442 matches
-
esența acestei idei și va transforma eufemismul în "cădere în timp", pentru omenire, la care adaugă un grad suplimentar de rătăcire, vorbind despre căderea sa personală "din timp". O cădere care ar putea fi interpretată ca o smulgere, involuntară sau inconștientă, din acest spațiu securizant și atemporal constituit de tradiție. În sentimentul românesc al existenței intră deci și un element de aspațialitate și de acronie care face din indicativul prezent al verbului a fi un simplu accident de utilizare, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
incertitudine, insatisfacție, care pot apărea la un moment dat într-un grup, sau stările ce se nasc ca urmare a existenței în echipele sportive a unor dorințe, trebuințe, necesități manifestate sau latente. Afectivitatea colectivă influențează direct sau indirect, conștient sau inconștient, buna desfășurare a activității grupului, de aceea trebuie să se țină seama de următoarele considerente: - afectivitatea colectivă sau de grup, apare și se dezvoltă ca urmare a interacțiunii indivizilor; - afectivitatea colectivă este și în funcție de însuși cadrul social în care mai
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
slujește o ideologie, mai precis spus, nu doar un individ uman adept al unei ideologii poate practica limbajul de lemn ci și individul, persoana independentă de o anumită orientare ideologică dominantă poate practica limbajul de lemn, uneori într-un mod inconștient, alteori conștient și intenționat (în slujba propriilor interese), uneori ca simplu “joc de limbaj”, ca “speculație lingvistică”, alteori ca deformație profesională sau ca jargon profesional. Cert este că noi ca indivizi liberi și independenți de o ideologie dominantă și totalitară
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
postheideggeriană constă în demersul integrator prin care „amprentele” mundane ale ființei, concretizate în ceea ce modernitatea și postmodernitatea numesc „specializări” (științe teoretice) și „tehnici” (științe practice), sunt recuperate și reintegrate unei dimensiuni ontologice fundamentale: teoria psihanalitică a lui Jacques Lacan „traduce” inconștient liniile de forță ale gândirii lui Martin Heidegger, litera S a semnăturii postume a lui Sade și spiritul laocoonic al lui Diderot sunt aspecte înstrăinate ale numinosului și, în același timp, „proiecții” degradate ale cercului hermeneutic, iar „holomerul”, entitatea care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
aici, cauza eficientă în dauna intenției (Buzan ș.a. 1993: 187), nu putem evita ca această critică să nu se aplice și coautorilor lucrării. În momentul cînd el dorește să readucă în atenție analiza interpretării, a simbolurilor, convingerilor, motivelor și a inconștientului (Buzan ș.a. 1993: 234), atunci alături de abordarea materialistă a structurilor, ar trebui să existe o analiză a limbajului, în egală măsură a celui realist și a celui structuralist. Metateoria hermeneutică a lui Jones se bate cap în cap cu teoria
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
e un "mister păgîn", un mit autohton, încadrat într-o mică dramă de idei, pe care poetul o va repeta în Meșterul Manole. Zamolxe nu mai crede în zei și, ascuns într-o peșteră, cultivă pe Marele Orb, simbol al inconștientei forțe cosmice. El însuși e divinizat, și când încearcă să-și dărâme statuia din templu mulțimea îl omoară, semn că ficțiunea a devenit mai puternică decât creatorul ei. Valoarea poemului stă în palparea universului: ...și pescuiam din fluvii somni rotunzi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din arenele romane! Pare urât nu? Pentru unii este ceva “șmecher” după cum spun ei, sau ceva ce “te face să uiți de tot ce e rău!”. Din păcate, această boală a mortalității induse benevol nu se manifestă doar la tinerii inconștienți, ea se răspândește la toți oamenii străzii, adunați în grupuri. Din păcate, aceștia cred că ei trăiesc fericirea vieții consumând drogurile fiindcă așa le spune un “om”, unul care îi aprovizionează cu prostie și cu moarte.... Hopa! Am spus prostie
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Danis Claudiu, Iancău Raluca Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2031]
-
literatură angajată, de unde rezultă necesitatea de a o analiza în proprii ei termeni. În consecință, o teorie și o practică a scriiturii devin imperative ale cercetării. Din reperele pe care și le-au fixat membrii curentului, și anume marxismul, teoria inconștientului și experiențele-limită de text și de subiect (așa cum apar ele la Mallarmé și Lautréamont), se vor dezvolta trei direcții generale de cercetare: lingvistica, economia politică și psihanaliza. Având în vedere că începuturile teoriei se regăsesc și în structuralism și semiotică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aceasta din urmă este un lucru încheiat, o marfă definitivată, scriitura, în schimb, produce desfătare, fiind sortită să rămână neîncheiată, mereu în formare. Ea excede vorbirea și devine un suplement care se înscrie într-un alt raport al locutorului cu inconștientul. Să concludem cu Barthes, înaintea lui Derrida! că vorbirea este întotdeauna în urma scriiturii. Dacă în lucrările anterioare se favorizează una dintre noțiunile de text, scriitură sau literatură, în Lecția inaugurală a Catedrei de Semiologie literară de la Collège de France (7
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cotidiene a omului modern. "Exaltarea noutății" va deveni un element de presiune pentru consumator, care, în pofida idealului de "comunitate" și de comunicare care i se vinde o dată cu marfa, devine din ce în ce mai izolat și atomizat. Consumatorii sunt prezentați mai degrabă ca fiind "inconștienți și dezorganizați" decât alcătuind masa omogenă cunoscută drept "opinie publică". După cum mai târziu va demitiza conceptele de "masă" și de "social", în acest stadiu va demitiza ideea de putere și de organizare atribuită consumatorilor: "Așa cum Poporul este glorificat de către Democrație
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
consemnat. În "Sur le nihilisme", Baudrillard prezintă acum modernitatea ca fiind era lui Marx și Freud, care au reușit să impună două puternice modele de explicație, față de care orice altă instanță era receptată ca un epifenomen al economiei sau al inconștientului, precum și ca o etapă importantă în ceea ce privește revoluția sensului: "Veritabila revoluție a secolului al XIX-lea, a modernității, este distrugerea radicală a aparențelor, dezvrăjirea lumii și abandonul său în fața violenței interpretării și a istoriei"434. Baudrillard respinge acest univers care a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
individuală sau colectivă ca act simbolic de cheltuială, ca ritual de sărbătoare și formă exaltată de socializare, și caricatura sa funebră și birocratică din societățile noastre, unde consumul în exces a devenit o obligație cotidiană, o instituție inevitabilă și adesea inconștientă, ca impozitul indirect, o participare automată la constrângerile de ordin economic" (ibidem, p. 59). Această obligativitate de a consuma se înscrie în mecanismul societății de consum, care vrea să dea o cât mai mare senzație de abundență deși abundența este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acum, este prezent în publicația modernistă ,,Zodiac”, în ,,Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (1934) și în ,,Litere” (1935), unde publicau Gellu Naum, Eugen Ionescu, Emil Botta. M., iscălind Victor Valeriu sau V.V.M., proclamă viața ,,agramaticală și profund subiectivă” și ,,sinceritatea inconștientului” ca valori supreme (,,Numai și numai sinceritatea inconștientului e rana deschisă a fructului pur spiritual” - Scrisoare fără mărci, Scriitorii noștri cu fustă și cercei). Între 1930 și 1935, în câteva numere șapirografiate, redactează o revistă personală, pe care o intitulează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (1934) și în ,,Litere” (1935), unde publicau Gellu Naum, Eugen Ionescu, Emil Botta. M., iscălind Victor Valeriu sau V.V.M., proclamă viața ,,agramaticală și profund subiectivă” și ,,sinceritatea inconștientului” ca valori supreme (,,Numai și numai sinceritatea inconștientului e rana deschisă a fructului pur spiritual” - Scrisoare fără mărci, Scriitorii noștri cu fustă și cercei). Între 1930 și 1935, în câteva numere șapirografiate, redactează o revistă personală, pe care o intitulează, ,,Șiș”, cu trimiteri la condiția de marginalizat, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
situează pe același plan cu ,,Dumnezeul prebiblic” - Dumnezeul plămădirii nediferențiate de dinaintea Creației - într-un preambul al ,,Știrilor”, căruia i se dă înțelesul de mot de passe inițiatic: ,,fără acest tichet călătoria prin mine însumi strict oprită”. Înfruntarea din adânc între inconștient, numit prin Celălalt, și Eu face ca, repetitiv, versul să fie expresia unei opresiuni interioare, cu obsesii ale descompunerii și ale înstrăinării de sine - uneori în tiparele prin care ele au fost înrădăcinate în poezia noastră de G. Bacovia. Totul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
totdeodată, Dellombra, Salvum Ossyn, mare prinț de Kalmym, lord Megaphallos sau Nebunul viitoric) și complementarul său feminin cu ,,minte sedentară” și atractive înfățișări (Ninușka, Justina Graber, Stephania B. Ramowici, Dulssy, Ileana Nadia Tarasov) se conformează jocului ascuns și ,,pervers” al inconștientului cu eul (,,ăsta exercită o influență magnetică asupra ăluia și-l atrage de oriunde s-ar afla”), răsfrânt în măștile unui autor căruia ,,experimentul direct al propriei biografii” îi rămâne străin. Și cum nu înțelege să cedeze puterea auctorială (,,personajele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
poet pe care azi l-am numi daveronian [à la Guido da Verona, n. tr.] sau dannunzian [à la Gabriele D'Annunzio, n. tr.], în ceea ce privește aventura amoroasă a lui Silanus, nu trebuie să se fi limitat la rolul de protector inconștient sau de spectator involuntar, ci trebuie să fi beneficiat de favorurile nepoatei imperiale..."(?!). Alte explicații însă nu fac din Ovidiu un participant direct, ci un simplu spectator la vreo aventură amoroasă a uneia dintre cele două Iulii. Astfel, în 1848
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui sceptice. Încrezătoare sau dezamăgite, ideile află, ușor și din abundență, expresia trebuitoare. Locurile comune se țin, Într-adevăr, lanț. Modelele se degradează repede, avalanșa aceea de diminutive, gingășii, clișee literare exasperează la lectura versurilor, insă, de la un punct, retorismul inconștient Începe să-și creeze propria-i figură. Simțualismul nebulos, spontan, debordant capătă, atunci, gustul ordinei. Bricolînd, poetul Își montează din retoricile tuturor, propria retorică. Formele Încep să-și fabrice fondul de care au nevoie și din spuma acestor clișee, locuri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trece existența în acte reflexe, călătoria de fiecare an spre locurile natale va fi dobândit, pentru Lovinescu, semnificația unui gest ritualic, menit să adoarmă conștiința și să trezească la viață imaginația, printr-un mecanism pus în mișcare de niște resorturi inconștiente, traductibile în gama unor acorduri muzicale. De aceea, incipitul romanului descrie starea de reverie a creatorului care iese din timp, din "istorie", pentru a regăsi paradisul pierdut: "Pentru a nu știu câtea oară, pe timp de vară, în fața brazilor casei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
aici în coordonatele spațiului și capătă forma concretă a unei "panglici" în care anii sunt "topiți", "dezindividualizați", asemeni unei "pelicule" goale ce urmează a fi umplute din nou de niște "amintiri"-imagini legate între ele (involuntar) de "momentele muzicale" ale inconștientului. Așadar, trecutul e "șters" de pe această panglică a memoriei, e "uitat" cu bună știință tocmai pentru a fi resuscitat într-o altă configurație, la intensitatea visului, în orizontul pur și impersonal al artei. În termeni asemănători vorbea Proust despre "motivul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prozatorul român intră în sfera de iradiere a proustianismului într-o măsură cu mult mai mare decât ne-am fi așteptat. Rămâne de văzut cum izbutește Lovinescu să asimileze lecția marelui prozator francez. Așadar, prin intermediul memoriei involuntare romanul proustian descoperea inconștientul și structura sa muzicală, desfășurată în spațiu ca formă arhitectonică, printr-o compoziție ciclic-serială de o rigoare extremă, fără nimic arbitrar (proustianismul nu înseamnă doar "autenticitate", "elan vital", "introspecție" sau "psihologism", ci și viziune organic-integratoare). Or, spațializarea "substanței invizibile a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o rigoare extremă, fără nimic arbitrar (proustianismul nu înseamnă doar "autenticitate", "elan vital", "introspecție" sau "psihologism", ci și viziune organic-integratoare). Or, spațializarea "substanței invizibile a timpului", pe care Proust a încercat să o izoleze într-o "suită de romane ale Inconștientului", presupunea abandonarea psihologismului vulgar, de sursă biografist-individualistă (cultivat de prozatorii noștri declarați "proustieni") în favoarea descrierii fenomenologice a sufletului (entitate generică, transindividuală). Pe de altă parte, înțelegerea bergsoniană a realității ca devenire și a temporalității ca "flux", "durată", și nu succesiune
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cunoaștere, ca "reprezentare" (Vorstellung). Astfel, nu doar "materia" se dovedește a fi, pentru filosoful francez, un rezervor de imagini, ci și "spiritul", câtă vreme imaginea poate exista, la modul virtual, chiar și fără a fi percepută, ca o "stare mentală inconștientă". Iar rolul de mediator între imaginea absentă, neperceptibilă, și reprezentările ei concrete, dintre inconștient și conștiință îl joacă, bineînțeles, memoria recte "efortul de rememorare" (și nu reamintirea mecanică), specific oricărei activități creatoare. Inspirat de concepția kantiană asupra timpului, Ricoeur postula
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
reprezentări schematice ("ale cărei elemente se întrepătrund") într-o reprezentare în imagini ("ale cărei părți se juxtapun")21. Pe scurt, transformarea a ceea ce Bergson numea "schemă dinamică" în "imagine" descrie fenomenul spațializării timpului și al constituirii amintirii-imagine, proiectând trăirea vitală, inconștientă, în orizontul conștiinței de sine. Numai că, pentru filosoful francez, această "conștiință de sine" nu e decât un moment tranzitoriu, ce se dizolvă la rândul său în "durata pură". De aceea, cu dreptate afirma Bertrand Russell într-o carte de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
transpune în pagină bogăția concretului fenomenal la fel de fidel ca artele plastice, literatura (artă a cuvântului prin excelență) se vedea sancționată drastic pe motiv că nu e capabilă să exprime, precum muzica, toate nuanțele sufletului omenesc, și cu atât mai puțin inconștientul (tezaur de "imagini ascunse"). În acest context nefavorabil, apariția unui scriitor de talia lui Proust a dovedit la modul eclatant că literatura, ieșind de sub tutela celorlalte arte (pictura, muzica), poate reînvia, uneori, din chiar propria ei cenușă (cuvântul e mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]