5,255 matches
-
decreta o broșură britanică, arătându-i cu degetul pe conservatori, care promovaseră Înainte de 1940 politica de reconciliere. Ei și sistemul lor erau ținta planurilor schițate În timpul războiului cu privire la perioada postbelică. Astfel, rezistența era peste tot implicit revoluționară. Era un aspect inerent. Renegând societatea care dăduse naștere fascismului, oamenii visau În mod firesc o „revoluție care să Înceapă cu tabula rasa” (Italo Calvino). Ceea ce s-a și Întâmplat, după cum am văzut, În mai tot estul Europei. Dar o transformare socială rapidă și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fundamental diferite. De una singură, asigurarea socială, chiar generoasă, nu era În principiu expresia radicalismului politic - după cum am văzut, ea a fost introdusă relativ devreme chiar și de regimurile cele mai conservatoare. În schimb, sistemele complete de asistență socială sunt inerent redistributive. Caracterul lor universal și scara la care funcționează necesită un transfer de resurse - de obicei, prin impozitare - de la privilegiați spre cei mai puțin favorizați. Statul asistențial era așadar o Întreprindere radicală În sine, iar diferențele dintre statele asistențiale europene
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pașnice și graduale. Nu Înseamnă că axiomele fundamentale ale socialismului din secolul precedent au fost uitate. Deși mențineau distanța față de Marx și urmașii lui declarați, cei mai mulți social-democrați europeni de la jumătatea secolului XX respectau cu sfințenie postulatul conform căruia capitalismul e inerent disfuncțional, iar socialismul Îi este superior moral și economic. Dar, spre deosebire de comuniști, ei nu credeau că decesul capitalismului era iminent, nici că trebuia grăbit prin inițiative politice. Misiunea lor, revelată după decenii de criză economică, divizare și dictatură, era să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
caracter mai puțin ideologic, dar și vederi mai Înguste. Purtătorii de cuvânt ai Partidului Laburist subscriau cu plăcere la obiectivele de ansamblu ale social-democraților de pe continent, Însă interesele lor erau mult mai practice și cu caracter local. Tocmai din cauza stabilității inerente a culturii politice britanice (sau cel puțin engleze) și mulțumită bazei muncitorești tradiționale (aflată, ce-i drept, În scădere), Partidul Laburist nu era interesat de măsurile inovatoare ce au caracterizat statul asistențial din Scandinavia și din țările vorbitoare de limbă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
boemilor, esteților și artiștilor, care aveau adesea Înclinații individualiste sau chiar reacționare. Deși deconcertant, amestecul de sex și politică nu reprezenta o amenințare reală - dimpotrivă, după cum au remarcat unii intelectuali comuniști, accentul pus pe dorințele personale În detrimentul luptei colective era inerent reacționar 13. Altele erau implicațiile cu adevărat subversive ale interpretării marxiste propuse de Noua Stângă. Comuniștii și toți ceilalți puteau să ignore retorica eliberării sexuale. Nu-i deranja nici măcar estetica antiautoritaristă a noii generații, care cerea să se autoguverneze În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fel ca și În cazul britanic, liderii italieni au putut apoi să dea vina pe „organismele internaționale” pentru măsurile nepopulare luate pe plan intern. În gândirea keynesiană, găurile la buget și deficitele de plată - ca și inflația Însăși - nu erau inerent negative. În anii ’30, ele reprezentaseră un motiv plauzibil de a „ieși din inflație” cheltuind. Dar În anii ’70, toate guvernele vest-europene cheltuiseră deja din plin cu sistemul asistențial, servicii pentru populație, utilități publice și investiții În infrastructură. După cum le
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
postmoderne” (iar Heidegger și alții au fost „spălați” astfel de conotațiile anterioare). Când filosofia germană, după ce trecuse prin gândirea socială franceză, a ajuns În criticismul cultural englez (formele sub care le era cunoscută celor mai mulți cititori din acea vreme), vocabularul său inerent dificil dobândise un grad de opacitate expresivă care a atras irezistibil o nouă generație de studenți și profesori. Tinerii profesori angajați pentru a popula universitățile recent extinse absolviseră ei Înșiși facultatea În anii ’60, crescând În miezul tendințelor și dezbaterilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și discreditate de invazia Cehoslovaciei, erau cele mai vulnerabile. Partidul Comunist Francez era condus de staliniști nereformați În totalitate, care nu s-au dezis niciodată cu adevărat de evenimentele din 1956 și cu atât mai puțin de cele din 1968. Inerent conservator, suspicios față de orice problemă sau persoană pe care nu o putea subordona și controla, partidul a pierdut cu fiecare nouă rundă de alegeri: de la apogeul postbelic de 28% În 1946 la 18,6% În 1977 și apoi, Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
august 1975, Acordurile de la Helsinki au fost semnate și aprobate În unanimitate. La prima vedere, principala beneficiară a acordurilor era Uniunea Sovietică. Principiul I al Actului Final stabilea că „statele participante Își vor respecta reciproc egalitatea și suveranitatea, precum și drepturile inerente și implicite suveranității, În special dreptul fiecărui stat la egalitate juridică și integritate teritorială”. Mai mult, conform Principiului VI, statele participante se angajau „să se abțină de la orice intervenție, directă sau indirectă, individuală sau colectivă, În afacerile interne sau externe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
civili și specialiști) pe care se bazase până atunci consensul social-democrat. Politicile publice se bazau din anii ’30 pe un acord „keynesian” cvasiunanim. Se Înțelegea de la sine că planificarea economică, finanțarea deficitului și ocuparea deplină a forței de muncă erau inerent dezirabile și reciproc utile. Adversarii consensului aveau două tipuri de argumente. Primul era pur și simplu acela că gama de servicii sociale și avantaje cu care se obișnuiseră occidentalii nu era viabilă. Al doilea, frecvent În Marea Britanie (unde economia națională
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cheltuind milioane de mărci pentru a produce bunuri pe care nu le dorea nimeni și care erau disponibile la prețuri mai mici și la o calitate mai bună pe piața mondială. Responsabile pentru această situație erau În mare parte neajunsurile inerente ale planificării centralizate. La sfârșitul anilor ’70, Gosplan (Gosudarstvennîi Plan - Planul de Stat), agenția de planificare economică centralizată a Uniunii Sovietice, avea 40 de departamente pentru diferitele ramuri ale economiei și 27 de ministere economice separate. Obsesia indicatorilor de plan
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
predominant turc, avea deja suficientă susținere electorală pentru a influența formarea unei majorități În parlamentul țării. De ce s-a prăbușit subit comunismul În 1989? Nu trebuie să cedăm determinismului retrospectiv, oricât de tentant. Deși comunismul era condamnat de absurditățile lui inerente, puțini au anticipat momentul și felul În care avea să ia sfârșit. Bineînțeles, ușurința cu care s-a destrămat iluzia puterii comuniste a revelat că aceste regimuri erau chiar mai slabe decât se credea, iar acest lucru pune istoria lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
el li se prezentase acestora ca o Întreprindere evident benefică: Comunitatea/Uniunea Europeană contribuia la bunăstarea membrilor săi fără a le leza În mod semnificativ independența. Dar această situație nu putea continua la nesfârșit. Deznodământul a fost precipitat nu de natura inerent complicată și scalară a organizării UE, ci de imposibilitatea menținerii sale dacă ar fi avut 25 de membri. Până atunci, președintele Consiliului de Miniștri se schimba prin rotație o dată la șase luni, conferința bianuală fiind pentru fiecare țară un prilej
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca studiu științific al trecutului - Îndeosebi cel din urmă. Răul - și mai ales un rău de amploarea celui practicat de Germania nazistă - nu este niciodată amintit Îndeajuns. Însăși enormitatea crimei face ca orice memorializare să fie incompletă 20. Neverosimilul ei inerent - imposibilitatea de a concepe cu mintea limpede un astfel de lucru - o expune la minimalizare și chiar la negare. Cu neputință de rememorat așa cum a fost, ea riscă, inevitabil, să fie reamintită așa cum n-a fost. Împotriva acestui pericol, memoria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
etc. 8) Resursele umane sunt capabile a se bloca, a intra în criză, a introduce noi factori de risc. Omul este, prin comportamentul său, cel mai important factor de generare a riscurilor și incertitudinilor, ca urmare nu numai a limitelor inerente cunoașterii, ci și ca rezultat al unor interese, scopuri, obiective care contrazic cerințele unor acțiuni raționale, bine elaborate pe baza unor calcule de eficacitate greșit fundamentate. Între egoism și altruism, între pasivism și aventurism, conformism și contestare, există o serie
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
termenul „viitor” ca existând ca atare înseamnă a-l reifica, a considera că o asemenea entitate este o realitate. „Cuvântul «viitor» este un termen relațional. Se poate discuta despre viitorul unui fapt (...), prospectarea (forecasting) diferă de predicție (...). Predicția evenimentelor este inerent dificilă. Evenimentele reprezintă intersecția vectorilor sociali (interese, forțe, presiuni, alte aspecte asemănătoare). (...) Prospectarea este posibilă doar în cazul în care se poate asuma un grad de raționalitate din partea oamenilor care influențează evenimentele - recunoașterea costurilor și a constrângerilor, acceptarea comună a
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
des espaces de travail”, Reseaux, no. 69, CNET, Paris, 1995, p. 17). footnote>. Așadar, va trebui să privim cele care urmează ca un demers condus de presupoziții și atașamente teoretice la anumite tipuri de soluții, și nu ca soluții unice, inerente, bune prin ele însele. Ne vom întreba ce valoare teoretică și practică au cele ce urmează? Ca și în alte domenii ale managementului, va trebui să ținem seama de un principiu fundamental: nu există o soluție unică, necesară și bună
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
așternutul alb243". Mai târziu, pictorul va relua tema prin schițe care conduc însă la o altă rezolvare plastică a scenariului agonic, cu un grad mai ridicat de generalitate. Moartea fratelui iubit este absorbită de o reflecție asupra morții ca fapt inerent al condiției umane. Virgil Vătășianu trece pe scurt în revistă sursele de la care s-a alimentat imaginația lui Smigelschi pentru a configura un tablou simbolist, descoperind prototipul la Hans Holbein cel Tânăr. Din păcate, criticul vede filiația tematic, fără a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reversul acestei atitudini: "Nu ești niciodată servit mai rău decât prin tine". Am aspirat la libertate, aspir acum la solitudine. Ea este dificil de obținut. Și încă mai dificil de suportat". Artistul este prins între orgoliul său creator și constrângerile inerente condiției umane ca între Scylla și Caribda. Artistul nu vrea să facă nicio concesie și atunci se izolează în turnul său de fildeș cu prețul unui efort considerabil, descoperind acolo dezavantajele unei astfel de decizii. Capitolul VI VI.1. Sculptura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a creației sale, cea de dinainte de Primului Război Mondial, Cap de Sfinx și Zeul războiului, expresii ale unei evidente sensibilități simboliste. Pentru Ion Frunzetti, sculptura aceasta nu urmează linia unei sensibilități Jugendstill, simboliste, criticul de artă evidențiind dimensiunea sa realistă cu o "inerentă" notă expresionistă. Chiar dacă decorativismul, simbolismul, Jugendstil-ul nu reprezintă o opțiune pentru artist, nu putem face abstracție de ele când efectul obținut le invocă stilistic. Acest unghi insolit al unei estetici neasumate, rezultantă a rezolvării unei probleme tehnice, afirmă totuși
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stilul simbolurilor Jugendstil-ului, a căror modă începuse să se propage din Occident și la noi, Sfinxul lui Paciurea nu este o sculptură decorativă de gândire tematică abstractă, ci, dimpotrivă, prezintă încă, spre deosebire de himerele sale de mai târziu, pe lângă doza inerentă de expresionism, foarte puternice trăsături realiste"350. Sfinxul (1912) lui Paciurea, spre deosebire de cel al decadenților, reprezentat ca o creatură hibridă, un monstru cu (inter)față feminină, este o creatură cu chip masculin, un tânăr de o frumusețe rece, cumva abstractă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care li se alătură corelat cu atitudinea antiestablishment. În genere, mișcările secesioniste nu își fundamentează demersul pe un set de reguli există și excepții așa cum nu consacră un anumit stil, o anumită viziune, o anumită direcție. Ceea ce nu exclude tensiunile inerente în interiorul diverselor grupări artistice. Simbolismul constituie doar o direcție fără o amprentă stilistică determinată, asumând o serie de tehnici care însă nu-i definesc exclusivist estetica. În Franța, un grup de artiști se desprinde din cadrul Salonului Oficial și înființează "Société
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din plăcerea de a le cumpăra. Înainte de 1989, a merge la cumpărături Însemna a-ți rezerva timp pentru cozi și a te Înarma cu răbdare, pentru a face față fie aglomerației, fie atitudinilor preferențiale sau necuviincioase ale vînzătorilor, fie certurilor inerente unei mulțimi tensionate de Întrebări ca: ajunge și pentru mine?, mai rămîne pînă Îmi vine rîndul?, cînd se mai primește? etc. Mersul la cumpărături era un rău necesar, motivator numai pentru Împlinirea nevoilor existențiale de bază, puțin sau deloc atractiv
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
Revolta poetului pleacă dintr-o paciență lung apăsată, se precizează Încetul cu Încetul, se canalizează. Ea se explică În momentul istoric În care șase decenii de-a rândul a trăit autorul, cu indignare față de ceea ce a fost nedrept, contra prejudecăților inerente, comode și conservatoare care păstrau cu Îndărătnicie ceea ce era absurd, ceea ce sfida logica, dreptatea, adevărul. Revoltatul devine apostol și profet”. (1) O asemene dispoziție specifică poeziei lui Tudor Arghezi este prezentă În poezii ca: „Rugă de seară”, „Caligula”, „Testament”, „Plugule
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
societății, inclusiv cele de natură politică, erau, în bună măsură, lipsite de legitimitate prin însăși originea lor. Sistemul politic era cel impus de sovietici, și nu cel ales de cetățeni sau, cel puțin, de o elită locală. După 1989, dificultățile inerente, costurile sociale ale reconstrucției, corupția și performanțele economice scăzute, mult mai vizibile prin prisma libertății presei și a circulației persoanelor, au contribuit la menținerea și formarea unor niveluri ridicate de neîncredere în instituțiile statului. Pentru a se legitima, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]