KorAP: Find »[drukola/base=informal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...206 207 208 ...223 >

5,553 matches

Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272

5.2.3. Dezvoltarea resurselor umane" După ce angajatul trece prin perioada de acomodare și devine parte integrantă și mai ales activă a instituției de educație a adulților, adică se regăsește ca rol și importanță în structura ei formală, dar și informală, intră într-o altă perioadă, foarte importantă, și anume cea de dezvoltare ca resursă umană a instituției respective. Dezvoltarea de personal - staff development, cum mai este întâlnită în literatura de specialitate - reprezintă „comuniunea” dintre angajat (considerat resursă umană) și organizație

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
lua o decizie pe baza informațiilor obținute dintr-o singură sursă și, de aceea, este indicată utilizarea de surse și metode multiple. Pe lângă cele prezentate în această secțiune, se mai poate face apel laanchetele pe bază de interviu (în echipă, informal, telefonic) și de chestionare (expediate prin poșta clasică sau electronică), focus-grup, grup nominal, persoane în poziții-cheie la nivel de comunitate, observații, analize de conținut, brainstorming etc. Unele dintre acestea se regăsesc la identificarea nevoilor la nivel de organizație. 5.3

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
formarea persoanei respective. Climatul organizațional are un rol important în promovarea dezvoltării și formării angajaților și, mai ales, în transferarea la locul de muncă a celor învățate. Analiza trebuie să surprindă atât componenta formală (politici, norme), cât și pe cea informală (relațiile cu colegii, cu subalternii, cu managementul și calitatea vieții muncii), toate acestea cu impact asupra performanțelor în activitate. Nu toate nevoile identificate reclamă programe de instruire, unele dintre ele putând fi cauzate de aspecte ce țin de climatul din

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
cuprinse o serie de comportamente pe care trebuie să le aibă angajatul sau supervizorul, iar respondentul trebuie să coteze aceste nevoi pe o scală de cele mai multe ori cu valori de la 1 la 5. Interviul, individual sau în grup, formal sau informal, structurat sau nu, oferă date privind nivelul cunoștințelor, deprinderilor și atitudinilor, cauze ale problemelor și soluții ale acestora. Când se derulează „față în față”, cel intervievat are ocazia să fie spontan, să prezinte situația în termenii săi și cu răspunsuri

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
către ceilalți membri ai organizației are ca rezultat promovarea învățării și facilitarea cunoașterii și a înțelegerii, această cunoaștere putând fi explicită (codificată) - transmisă prin intermediul documentelor - sau tacită („existând în mințile oamenilor”) și împărtășită prin intermediul relațiilor interpersonale, prin povestiri sau discuții informale; 3. interpretarea informațiilor distribuite, necesară pentru a da o semnificație unanim înțeleasă, pentru a le transforma în cunoștințe utilizate în mod productiv, dat fiind faptul că experiența personalului este diferită, că pot exista interpretări conflictuale ale acestei experiențe sau erori

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
un plan de acțiune în parteneriat cu clientul, consilierul trebuie să obțină informații diverse despre acesta și despre natura problemelor sale. E important să se evidențieze și să se fructifice toate experiențele adultului care vin din zona non-formalului și a informalului, adică toate acele cunoștințe, abilități, competențe, valori și atitudini câștigate sau formate de-a lungul timpului și care, uneori, nu au fost valorificate corespunzător. Acestea pot fi resursele latente, ce trebuie fructificate și puse în valoare de către consilier. Standardele canadiene

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
alte persoane ce intervin în procesul de formare. 2. Procesul formării este ansamblul de activități realizate de diferiți actori ce permit obținerea rezultatelor așteptate în activitatea de formare. O parte dintre aceste activități pot fi formale, integrate în proceduri sau informale, executate în virtutea unor rutine și obiceiuri de muncă. Se disting aici câteva procese de formare: procese educaționale, redactare de proiecte, planificare și dezvoltare, relații publice și vânzări. 3. Infrastructura formării reprezintă condițiile ce permit buna activitate de formare. În general

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
învețe sau, cel puțin, că, devenind adult, știe cum să facă acest lucru și nu mai are nevoie de sprijin. La vârsta adultă, educația nu mai este obligatorie, cel puțin formal, educația adulților realizându-se mai ales în cadrul non-formal sau informal. Sunt argumente pentru care educația adulților s-a aflat într-un con de umbră - pe nedrept, am putea spune, dacă ne gândim la dictonul „Omul cât trăiește învață”. În plus, dacă ne raportăm doar la scara temporală și ne gândim

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
primele două). Toate aceste repere le regăsim reunite sintetic în următoarea definiție, comprehensivă, elaborată cu prilejul celei de-a XIX-a Sesiuni a Conferinței Generale UNESCO (Nairobi, 1976): Ansamblul proceselor organizate de educație, în ceea ce privește conținuturile, nivelurile și metodele, formale sau informale, care prelungesc sau înlocuiesc educația inițială efectuată în instituții școlare sau universitare sau sub aspectul formării profesionale, grație cărora persoanele considerate adulți de către societatea căreia îi aparțin își dezvoltă aptitudinile, își îmbogățesc cunoștințele, ameliorează calificarea lor tehnică sau profesională sau

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
dimensiune vizează continuitatea educațională în plan temporal, de la naștere la moarte, de-a lungul întregii vieți (lifelong learning/education); a doua reunește toate sferele cunoașterii și integralitatea cunoștințelor, obținute atât în manieră formală (în sistemul școlar), cât și non-formală sau informală (life-wide education), în timp ce a treia dimensiune vizează multitudinea nevoilor de învățare ale individului. Așadar, educația/învățarea are loc permanent, reunind deopotrivă toate influențele educaționale, într-un sistem coerent și convergent, pe toată durata vieții individului. Dacă noțiunea de educație a

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
reunește deopotrivă punctul de vedere economic și cel umanist, educației permanente fiindu-i trasate obiective precum: dezvoltarea personală, cetățenia activă, includerea socială, angajabilitatea. Și în acest document se punctează necesitatea de a articula toate formele de educație, formală, non-formală și informală 1, insistându-se ca toate experiențele de învățare ale individului să fie luate în considerare, într-un demers centrat pe individ și pe nevoile de învățare ale acestuia. De asemenea, printre principiile de organizare a educației permanente, se mai adaugă

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
complexe; locul de muncă este necesar să devină un mediu de învățare, să stimuleze o cultură a învățării, ceea ce are ca titlu de consecință: • scăderea importanței educației formale din școli, dublată de necesitatea de avalorifica mai mult experiențele non-formale și informale de învățare, dat fiind că oportunitățile pentru acest tip de învățare sunt tot mai diverse, odată cu facilitarea accesului la informație și cu bombardamentul informațional de pe toate canalele mass-media, dar și pentru a evita duplicarea oportunităților de învățare și pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
vehiculat, despre un schimb permanent și continuu între acumularea individuală de cunoștințe și managementul informației; - disfuncționalitatea instituțiilor educaționale existente. Cunoaștem că educația permanentă este un concept integrator, ce articulează toate formele de pregătire, atât formală, școlară, cât și non-formală și informală. Schimbarea paradigmatică ce vizează școlile se referă la mutarea accentului privind organizarea învățării: de la focalizarea pe eficiența predării, a curriculumului, a strategiilor didactice, la focalizarea pe valorificarea prerechizitelor învățării dobândite non-formal și informal, pe articularea diferitelor medii de învățare. Așadar

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
atât formală, școlară, cât și non-formală și informală. Schimbarea paradigmatică ce vizează școlile se referă la mutarea accentului privind organizarea învățării: de la focalizarea pe eficiența predării, a curriculumului, a strategiilor didactice, la focalizarea pe valorificarea prerechizitelor învățării dobândite non-formal și informal, pe articularea diferitelor medii de învățare. Așadar, problematica educațională-cheie nu se mai referă la modul în care un anumit material poate fi predat cât mai eficient posibil, ci la ce medii de învățare pot stimula cel mai bine învățarea autodeterminată

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
reiese că aproape 90% dintre europeni consideră educația permanentă ca o modalitate importantă de dezvoltare personală, chiar dacă lipsa timpului și a banilor sunt invocate ca barierele cele mai importante ale participării la educație de-a lungul întregii vieți, preferând contexte informale de învățare. Dar încurajator este că majoritatea au o atitudine pozitivă față de educația permanentă, considerând că „îi poate abilita să facă față schimbărilor, să se adapteze la cerințele pieței muncii, să-și asume responsabilitatea propriei vieți și să se dezvolte

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
a modelului de CV european, prin eliberarea de suplimente de diplome într-o limbă de circulație europeană, care să ateste competențele dobândite; dezvoltarea unui sistem de recunoaștere a competențelor și a calificărilor, dar și de validare a învățării non-formale și informale, - dezvoltarea serviciilor de informare și consiliere, pentru a facilita inserția pe piața muncii și accesul la educație, dar și o mai mare mobilitate, - asigurarea calității, prin dezvoltarea de criterii și principii detaliate în pregătire, prin schimbul de modele și de

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
colaborări de tip rețea între diferiții actori sociali (societatea civilă, autoritățile locale și regionale, investitorii privați etc.); - promovarea învățării la locul de muncă, încurajarea modalităților de validare a rezultatelor învățării, pentru a construi articularea între învățarea formală, non-formală și cea informală etc.; - aducerea ofertelor educaționale mai aproape de domiciliu, în proximitatea individului, dezvoltarea lor pentru a fi mai atractive, mai flexibile, introducerea modalităților alternative (de exemplu, prin educație la distanță). Toate aceste blocuri de acțiune presupun măsuri specifice de implementare, susținute și

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
împărtășire și valorificare a experienței. Vorbim, astfel,despre regiuni de învățare, despre comprimarea distanțelor spațio-temporale, fenomene posibile datorită utilizării tot mai largi a mijloacelor de comunicare și informare în dezvoltarea și promovarea ofertelor educaționale; - recunoașterea formală a învățării non-formale și informale, ca expresie a cererii crescute a adulților, mai ales în țările dezvoltate, pentru a-și facilita inserția pe piața muncii. Au fost elaborate, în diverse țări, cadre naționale de calificare și standarde ocupaționale, pentru a acredita experiența anterioară de învățare

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
etc; - al ofertei: structuri flexibile, modulare, cooperare interinstituțională, folosirea tehnologiilor de difuzare facilă a cursurilor, cadre didactice bine calificate etc.; - al acreditării: sisteme transparente și ușor transferabile de acreditare a calității calificării, de certificare și valorizare a experienței anterioare non/informale; - al serviciilor-suport: de consiliere, îndrumare și orientare, de cercetare ameliorativă, de creare a bazelor de date etc. În concluzie, sunt trăsături și provocări ce s-au conturat tot mai pregnant în societatea actuală, deopotrivă cu implicații asupra abordărilor educaționale. Societatea

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
câmp, în favoarea tendinței de a dezvolta tot mai multe parteneriate instituționale și rețele de pregătire, la toate nivelurile. O modalitate complementară pentru certificarea competențelor în vederea facilitării mobilității pe piața forței de muncă o constituie acreditarea și validarea competențelor non-formale și informale (APEL - Accreditation of Prior Experential Learning). În acest fel, experiența practică, dobândită în câmpul muncii sau pe diferite căi, poate fi documentată și certificată, iar dacă indivizii dovedesc că auanumite cunoștințe și competențe aferente unei calificări, ei pot beneficia de

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
contribuie la formarea, afirmarea și dezvoltarea deplină a personalității umane, toate formele de loisir având aspect educativ și constituind, de aceea, apanajul educației adulților. Educația adulților, fiind neobligatorie, se desfășoară mai ales în timpul liber, cu precădere în cadru non-formal și informal. Educația adulților a fost redusă multă vreme doar la petrecerea timpului liber în mod plăcut, mai ales pentru lărgirea culturii generale. Modul de folosire a timpului liber diferă de la o societate la alta, în funcție de gradul de dezvoltare economică, de habitusurile

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
teoretic, după cum multe teoretizări au fost făcute fără un suport empiric; or, realizarea de cercetări riguroase care să ducă la construcții teoretice presupune simbioza dintre aceste două planuri. În educația adulților, G. Foley (2004) distinge între teoriile formale și teoriile informale. Teoriile formale sunt corpusuri de cunoștințe organizate și codificate, pe baza cărora disciplinele își afirmă discursul academic. Teoriile informale sunt înțelesuri ce emerg din și ghidează practica. În educația adulților, continuă autorul,teoretizarea ar trebui să se facă pe baza

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
la construcții teoretice presupune simbioza dintre aceste două planuri. În educația adulților, G. Foley (2004) distinge între teoriile formale și teoriile informale. Teoriile formale sunt corpusuri de cunoștințe organizate și codificate, pe baza cărora disciplinele își afirmă discursul academic. Teoriile informale sunt înțelesuri ce emerg din și ghidează practica. În educația adulților, continuă autorul,teoretizarea ar trebui să se facă pe baza înțelegerii practicii și a modului în care practicienii îșigândesc propriile practici. Cu alte cuvinte, pornind de la teorii informale, trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
Teoriile informale sunt înțelesuri ce emerg din și ghidează practica. În educația adulților, continuă autorul,teoretizarea ar trebui să se facă pe baza înțelegerii practicii și a modului în care practicienii îșigândesc propriile practici. Cu alte cuvinte, pornind de la teorii informale, trebuie să le testăm și să le revizuim prin cercetări empirice, pentru a le transforma în teorii formale. În acest fel, teoriile formale pot contribui la aprofundarea înțelegerii cunoașterii comune și pot fi repere pentru practica de zi cu zi

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
pentru reflectarea asupra ei. Astfel, procesul de teoretizare poate fi văzut ca unul în spirală: avem cunoștințe tacite, pe care nici nu știm că le avem, dar, prin reflecția asupra lor și prin analiză, ele se pot transforma în teorii informale, care apoi pot fi puncte de pornire pentru discuții, documentări și alte reflecții, pot fi apoi testate (printr-un proces continuu de planificare - acțiune - reflecție) și transformate în teorii formale, ca baze pentru viitoare reflecții. Desigur că datele empirice colectate

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]