6,119 matches
-
și pasional, a sticomitiilor sau a duelului verbal în versuri (schimburi alternante vers cu vers sau emistih cu emistih) din momentele intense ale tragediilor, a replicilor întrerupte sau a bâlbâielilor din comedia clasică, a împletiturilor de replici între mai mulți interlocutori care se întrerup și se continuă reciproc („polilogul”). Există și falsul dialog din tragedia clasică sau din drama romantică, în care vorbește, de fapt, un singur locutor, ascultat de un confident care îl aprobă și-l relansează din punct de
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
personajului, un conflict între vocile care vorbesc conform celor două sisteme de valori, cum se întâmplă în monologul lui Rodrigue din Le Cid de Corneille. De asemenea, monologul se poate adresa unui alocutor imaginar, un sine promovat la demnitatea de interlocutor imaginar, ființa iubită fantasmatic, o dreptate visată sau, în rugăciune, Dumnezeu. Totodată, prin dubla enunțare specifică limbajului teatral, spectatorul este destinatarul secund al oricărui enunț de pe scenă, deci al oricărui monolog. în sfârșit, „vorbim de soliloc atunci când discursul solitar pare
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
Cu acea ocazie, consemnată parcă de astre, am fost atât de electrizat de emoție, încât la plecare am uitat totul din clipa când s-a închis ușa în urma mea: am uitat ce am vorbit împreună, am uitat până și chipul interlocutorului meu, nu numai pe cel pe care tocmai îl părăsisem, dar și pe cel pe care-l văzusem pe stradă, chiar pe cel din fotografiile reproduse în presă. Că lucrurile erau însă aievea, mi-o dovedea dedicația pe volumul ce
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
puse în act de către stat, idee apărată de mișcarea solidaristă, se impunea ca principiu de acțiune mai eficient decât încrederea în generalizarea spiritului mutualist. În acord cu strategia parlamentară și "electoralistă" adoptată de mișcarea muncitorească în secolul XX, statul devine interlocutorul principal al revendicărilor sociale. Acesta impune un asemenea respect în acest sens, încât legea Cornudet va găsi cel mai activ sprijin parlamentar printre reprezentanții municipalităților de stânga, chiar dacă ea lărgește prerogativele statului asupra comunei. Decât să opunem statul comunei, pare
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
prerogativele comunale, ci și prin intermediul mijloacelor financiare. Recursul necesar la subvenții, la împrumuturi, conferă normelor naționale o forță aproape obligatorie"182. În sfârșit, Ministerul Echipamentului 183 apărea ca principalul beneficiar al politicii de amenajare teritorială. La nivel local, el devenea interlocutorul privilegiat al colectivităților locale și al altor administrații; în privința problemelor urbane, el se substituia parțial rolului tradițional al prefectului. În maniera unei însărcinări cu misiune, funcționarii Ministerului, aflați în postura de asiguratori ai sintezei problemelor administrației locale, iau locul aleșilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și conservatorii sociali; se incrimina normalizarea disimulată vizată de așezămintele colective; se visa la un model alternativ de dezvoltare urbană. Cu toate acestea, "o trăsătură fundamentală caracterizează luptele urbane de la începutul anilor 1970 notează Michel Wieviorka și [...] [ea] privește natura interlocutorului vizat: în marea majoritate a conflictelor, adversarul era statul. [...] Ar trebui, desigur, să diferențiem statul central de municipalitate, de administrațiile speciale, de direcțiile departamentale, de un minister sau altul; esențial este să reținem percepția că statul avea rolul fundamental în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
instituțională pentru a-și exprima revendicările 286". Mai mult, dezvoltarea asociațiilor părea să reflecte exercițiul clientelist al puterii. Formarea și consolidarea pozițiilor de influență în rețelele de relații ale asociațiilor permit șefilor acestora o anumită notorietate publică și îi fac interlocutori privilegiați ai municipalităților. În acest timp, clientela acestor asociații se reduce la un public pasiv, a cărui solidaritate nu este activată decât punctual, mai ales când este pusă în discuție însăși existența acestor asociații"287. Participarea nu mai e deloc
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
decât unei părți a serviciului, iar retribuția firmei provine de la comună, și nu de la cel care are drept de folosință, firmele au reușit să transforme regulile de organizare ale acestei piețe prin introducerea unei relații de lungă durată cu același interlocutor. Cum a luat naștere această formulă? Nu este cazul să o căutăm în dezbaterile din Parlament, în grupul de lucru al vreunei asociații a primarilor sau în cartea albă a vreunui minister. Inițiativa este a firmelor, a căror logică este
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
participării democratice instituționalizate: "Pentru participanți, ca și pentru organizatori, exercițiile participative nu se desfășoară niciodată la momentul oportun, niciodată plecând de la o adevărată problemă, niciodată de la o bună informare, într-o manieră adecvată, niciodată cu un scop precis, niciodată cu interlocutorii cei mai potriviți"479. Atunci când locuitorii sunt convocați să discute un proiect, aceștia se arată nemulțumiți de caracterul prea abstract al dezbaterilor și de distanța prea mare de la cuvânt la faptă. În schimb, atunci când sunt consultați în aval asupra unui
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cărora comunele par să renunțe la o parte din autonomia lor teritorială. O asemenea colectivitate locală ar întări sensibil autonomia marilor orașe, făcându-le să-și exercite asupra propriilor teritorii competențe care altădată cădeau în sarcina comunelor, departamentului, chiar regiunii. Interlocutorii lor ar fi atât instituțiile europene, cât și statul, ale cărui servicii ar risca să pară diminuate în comparație cu serviciile tehnice ale acestei noi colectivități. Rămân însă fără răspuns mai multe întrebări cu privire la promisiunile legate de constituirea unei puteri a aglomerației
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
știe jar gonul femeilor, bun comesean, când trebuie nu vrea nimic anume, poate cât ai bate din palme să împrumute gusturile oriși cui; aceeași ușurință în a lăuda sau a blama același om sau același lucru, potrivindu-și vorba după interlocutor; mare meșter în măgulire, cu un aer de convingere și de adevăr care îl împiedică să exagereze și o ușurătate în a se preface con vins care îl face ca, dinadins, să pară că se lasă câștigat fără voia lui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
privea vorbind cu multă plăcere, dându-și capul înapoi și lărgindu-și umerii. Avea ticul acela al oamenilor vanitoși care aud cu plăcere sunetul numelui lor și cărora le place să-l repete ei înșiși: își imagina dialoguri în care interlocutorul era întotdeauna el: „Contele de Mirabeau vă va răspunde etc.“ Cel puțin la început, Mirabeau nu avea calitățile necesare unui șef de partid într-o adunare: îi plăcea prea mult să strălucească numai și numai el, să facă el tot
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
codată care asigură reversibilitatea perfectă a operațiilor de codificare și de decodificare, fiind axiomatizată, fapt inexistent în realitate". Cea de-a doua etapă marchează trecerea la fenomenul psihologic al comunicării care înlocuiește emițătorul și receptorul cu persoana locutorului și a interlocutorului, adică cu două individualități care au un anumit rol și statut social, anumite reprezentări, cunoștințe etc. similare sau total divergente. Altfel spus, capătă importanță majoră mecanismele psihologice implicate în actul comunicării. Ulterior și această perspectivă a fost considerată reducționistă ca
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
anumit tip de comportament și va stabili cu ceilalți relații diferite. Eu-l public (declarat) reprezintă imaginea de sine pe care individul o oferă celorlalți și care, uneori, poate fi total diferită de imaginea intimă. * Reprezentarea despre celălalt descrie imaginea interlocutorului și cuprinde caracteristicile psihologice (de personalitate), cognitive (competența) și sociale (statut) ale acestuia. Reprezentările noastre despre celălalt influențează relațiile cu interlocutorul, precum și finalitatea comunicării. * Reprezentarea despre sarcină (sau context). Aceasta impune individului adoptarea, conștientă sau nu, a unui demers cognitiv
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
individul o oferă celorlalți și care, uneori, poate fi total diferită de imaginea intimă. * Reprezentarea despre celălalt descrie imaginea interlocutorului și cuprinde caracteristicile psihologice (de personalitate), cognitive (competența) și sociale (statut) ale acestuia. Reprezentările noastre despre celălalt influențează relațiile cu interlocutorul, precum și finalitatea comunicării. * Reprezentarea despre sarcină (sau context). Aceasta impune individului adoptarea, conștientă sau nu, a unui demers cognitiv aparte, a unui tip de raționament sau un grad diferit al implicării personale. 3. Variabile sociale a) Rolurile și statutul social
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
poziția socială a acestuia. Statutul social oferă individului ocazia de a îndeplini anumite roluri sociale, mai exact comportamente și atitudini care să fie conforme statutului. În acest caz, pot apare două situații de blocaj: * Conflictul de roluri ce apare când interlocutorul adoptă un comportament care nu se pliază pe statutul său; Rigiditatea rolurilor ce apare în situațiile în care individul păstrează un rol (comportament) care se potrivește în alte situații (de ex. profesorul care continuă să fie profesor și în timpul liber
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
comunicării. În interpretarea constructivistă sunt vehiculate concepte precum contract de comunicare, contextualizare, competență, selecție, influențare, rol, proiect de comunicare, vizând relația dintre locutori și conținuturile comunicate. Orice comunicare socială este precedată de un contract de comunicare definind așteptările pe care interlocutorii le au unul în raport cu celălalt. În virtutea acestui contract, se instaurează o lume comună participanților la actul de comunicare, lume care presupune asumarea unor roluri particulare de comunicare, utilizarea aceluiași cod, abordarea unei problematici comune, respectarea unui set de norme, în vederea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
În virtutea acestui contract, se instaurează o lume comună participanților la actul de comunicare, lume care presupune asumarea unor roluri particulare de comunicare, utilizarea aceluiași cod, abordarea unei problematici comune, respectarea unui set de norme, în vederea finalităților urmărite. Dimensiuni precum identitatea interlocutorilor, numărul participanților la actul de comunicare, background-ul comunicațional, mijloacele de comunicare sau finalitățile vizate impun ajustarea permanentă a manifestării discursive și redefinirea proiectului de comunicare, în funcție de poziția interlocutorului. Din perspectiva comunicării publice, actul comunicării politice se definește prin: intenționalitate
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
respectarea unui set de norme, în vederea finalităților urmărite. Dimensiuni precum identitatea interlocutorilor, numărul participanților la actul de comunicare, background-ul comunicațional, mijloacele de comunicare sau finalitățile vizate impun ajustarea permanentă a manifestării discursive și redefinirea proiectului de comunicare, în funcție de poziția interlocutorului. Din perspectiva comunicării publice, actul comunicării politice se definește prin: intenționalitate, problematică politică, de larg interes, folosirea mijloacelor tehnice de comunicare în masă și necesitatea adecvării la acestea, dimensiune persuasivă pregnantă, legitimitate a înscrierii la cuvânt ș.a. Pe această linie
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Mesaj politic Receptor Referențial politic Pe lângă reprezentarea parametrilor comunicării politice, modelele comunicaționale au meritul de a evidenția relațiile potențiale care se stabilesc între aceștia și natura interacțională a manifestărilor discursive din domeniul politic. Specificul comunicării politice este generat de statutul interlocutorilor, aflați pe poziții asimetrice: de o parte, politicienii și guvernanții, care recurg la limbaj în scopul legitimării puterii de care dispun, iar de cealaltă parte cetățenii, electoratul, care trebuie convins, sedus, determinat să gândească și să acționeze într-o anumită
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
corecte. Perspectiva semantică își propune să furnizeze mijlocul de a interpreta aceste formule și de a le pune în corespondență cu altceva, cu realitatea sau cu alte formule (aparținând aceluiași limbaj sau altuia). În sfârșit, pragmatica descrie utilizarea formulelor de către interlocutori care își propun să acționeze unii asupra altora"25. Parcurgerea definițiilor înregistrate de lucrările de lexicografie evidențiază că, de cele mai multe ori, circumscrierea semnificației termenului limbaj se realizează prin raportare la un alt concept limba. Din prisma raportului saussurian langue-parole, limbajul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
regimurile totalitare anulează alternativele și nivelează gândirea. Limbaj politic direct vs. limbaj politic mediat În funcție de tipul de comunicare instituit între emitent și receptor, distingem între limbaj politic direct și limbaj politic mediat, primul realizându-se în condițiile prezenței efective a interlocutorilor, iar cel de-al doilea fiind difuzat prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă. Plecând de la postulatul lui McLuhan potrivit căruia "mass-media e mesajul", considerăm că efectele limbajului politic mediat depind, în mare măsură, de adecvarea acestuia la mijloacele tehnice și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Utilizarea mijloacelor retorice și preferința pentru cuvântul cu încărcătură afectivă ridicată asigură un impact sporit la nivelul receptării, iar utilizarea miturilor politice facilitează asocierea unei dimensiuni evaluative. În strânsă legătură cu tendința de manipulare a limbajului politic, eufemismul urmărește menajarea interlocutorului, dar, mai ales, autoprotecția emitentului. În cadrul limbajului politic, eufemismul devine o tehnică de reconstrucție a referențialului politic, propunând o imagine în acord cu intențiile și aspirațiile locutorului 82. Asumarea unor inovații la nivelul expresiei verbale poate antrena pierderea de capital
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
proliferării enunțurilor performative, pentru că emitentul unui astfel de limbaj are autoritatea care face operaționale astfel de enunțuri. În domeniul comunicării juridice, "limba devine, dintr-un instrument pasiv de reflectare (sau de interpretare) a realității extralingvistice și, eventual, de influențare a interlocutorului, un instrument "activ" de transformare a realității (...). Prin acest stil (stilul juridic-administrativ, s.n.), limba provoacă transformări substanțiale în chiar planul ontologic al lumii obiective, în dimensiunile ei social-umane"101. Luc Silance concepe limbajul juridic ca parte a limbajului comun, aplicat
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
între limbajul poetic și limbajul comun își găsește rezolvarea prin conștientizarea transmutației în domeniul artei, în care, procesul de constituire a semnificației nu mai urmează regulile comune, având o structură și o funcționare proprii. Dacă pentru conștiința vorbitorului și a interlocutorului, semnul lingvistic preexistă procesul de comunicare, semnul poetic nu are o existență anterioară actului creației; el ia naștere prin negarea dialectică a semnului lingvistic. Anterior există numai posibilitatea și căile acestei negări"105. În cazul limbajului poetic, raportul dintre planul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]