5,788 matches
-
să spună când se străduia să doarmă cât mai puțin, adăugând că vom dormi destul când vom muri. Peste tot văd urmele cuvintelor și chiar ale pașilor lui. Se pare că este cu mine și mă privește mereu din spațiul invizibil pentru mine. Toată lumea se miră de cruzimea de care sunt capabili copiii. În Anglia, doi copii l-au bătut pe un altul mai mic, de doi ani, până când l-au omorât. Cei doi vor fi judecați și condamnați pe viață
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
demnitate mi-a povestit visul ei, un coșmar: pereții micului apartament în care se află și pianul erau plini de sânge, avusese loc un masacru! Era îngrozită, dar ceva luminos a apărut deodată. Corp astral! Îngerul păzitor? Adevărata ei ființă invizibilă? S-a trezit speriată de apariția luminoasă care vroia parcă s-o asigure că nu era ceva atât de îngrozitor cum părea. În realitate, Ingrid a fost înlocuită în orchestra de la radio, unde a fost solistă atâția ani, cu un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
e în necunoscut. De aceea simt „rudenia mea” cu oameni necunoscuți, cu arbori, animale, pietre, cu tot ce există. Chiar și cu cei cu care mă întâlnesc mai des, cu care sunt sigură că mă întâlnesc și în „irealitate”, în invizibil, de aceea senzația certă că ne cunoaștem de o eternitate, că suntem în „expansiune” cu prietenia și iubirea noastră. Nu e „totul” aici, ci și „acolo” - de asta ar trebui să-mi aduc mereu aminte în clipe de „singurătate”, când
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
poate pune în lumină, în dreptul soarelui de preferință, citindu-se clar în ea. Hedi așteaptă telefonul celui de peste Ocean cu înfrigurare și palpitații, înțelege totul, iraționalitatea iubirii, dar nu poate face nimic și se complace în focul aprins de copilul invizibil, cu tolba de săgeți. Lagărul de concentrare nu i-a distrus inima, e deschisă mereu aventurii și nebuniei, ridicolului (cine mai ia în serios viața sentimentală a celor trecuți de cincizeci de ani?) și stării fără timp, atunci când devii caloric
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
prietenii mei. Modalitatea complicatei mele naturi este căldura care mă înalță, dar care mă consumă dureros. Am stat în pat până târziu, cu ochii deschiși, gândindu-mă la René și Lionel. O durere surdă mă apasă pe coaste. Greutatea iubirii invizibile care nu s-a îndepărtat de corpul meu încercat. August Consolarea mea vine acum numai prin vise - am visat că eram într-un palat al muzicii, René era acolo, cânta la pian unul din studiile lui Chopin. S-a oprit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ca la un colac de salvare. Da, ne naștem așteptați de mulți în jurul nostru, în cel mai rău caz de personalul spitalului sau de singurătatea lumii, dar când murim, se întâmplă des, murim singuri. Dar îmi place să cred că „invizibilii” se ocupă de trecerea noastră în altă lume. Că suntem așteptați ca la o a doua foarte importantă naștere. Ochii noștri lumești nu pot vedea de către cine și în ce fel suntem primiți în lumea fără corp. Am visat niște
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în acest caiet. Am ajuns cu bine, retrăind în avion acel sentiment că sunt iremediabil singură și că orice mi s-ar întâmpla, bine sau rău, nu poate decât să-mi întărească încrederea că sunt sub protecția unei ființe dragi, invizibile. Că am avut șansa unică de a lua formă umană și deci nu am dreptul de a-mi pierde timpul cu bagatele. „Forme și substanțe sunt ca roua, destinul asemănător unui fulger - stingându-se într-o clipă.” Așa a scris
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
infern. Astfel, eu însămi m-am liniștit, renunțând la disperare, imaginându-mă într-o poveste palpitantă din O mie și una de nopți, varianta Mardrus! Că irealul va irumpe în viața mea brusc, exact ca în povești, pentru că există o invizibilă protecție pentru cel care iubește. Scrisorile lui René erau acel „ireal”, scrisori care, deși adresate mie, erau citite întâi de securistul blocului nostru; el mi le dădea până la urmă, cu o lucire în ochi pe care nu știam cum s-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ureche: „Mergi la șeful de secție și cere-i o mașină care funcționează. Asta e defectă de câțiva ani”. Am 36 încercat de câteva ori să-i vorbesc maistrului, dar se făcea că nu mă vede, de parcă aș fi fost invizibilă. La sfârșitul programului lăsam mașina, pe care nu o pornisem, curată, iar când veneam a doua zi, tot șpanul celor din vecinătate era pus intenționat pe mașina abia curățată. Din nou curățam mașina, dar când mă întorceam din pauza de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pastilele, apoi am urcat în mașină. Din bucuria ce o avusem la plecarea de acasă nu a mai rămas nimic. Vremea era posomorâtă, și nu ne așteptau decât două zile de stat în casă. Teama de un dușman fioros și invizibil a pus stăpânire pe noi. O NOAPTE CUMPLITĂ Trecuse un an de când eram la țară, era în luna august a anului 1986. Primisem dispoziție de la Comitetul Județean să fac panouri în centrul comunei până la ieșirea din sat. Panourile trebuiau să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
întâlnirea de zece ani de la terminarea liceului care avuse loc acum câțiva ani. Pe vremea aceea încă mai lucram în fabrică. Acești distinși colegi au stat la masă lângă mine fără a-mi adresa nici un cuvânt, de parcă aș fi fost invizibilă. Am 171 luat buchetul și am dat mâna cu fiecare dintre cei care erau în birou. Mulțumesc, onorată de vizită. Familia noastră, în fiecare toamnă, dă o petrecere a toamnei, cu pastramă de oaie și vin nou în curtea părinților
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în care venea, câteodată, vara. Eram vecini cu această casă astăzi, mi se pare, muzeu -, gardul grădinii noastre ne despărțea de livada lui. Casa, destul de mare, era închiriată familiei Pienescu, pe atunci președintele Tribunalului. Vecinul nostru, George Enescu, era însă, invizibil. Era mai mult o mare absență nevăzută. Știam ce nu se știe într-un mic oraș de provincie? că lucrează tot timpul. Ocupa o anexă a locuinței, de o modestie... era o fostă bucătărie. Avea pe lângă el un om de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
omul. Și pornim la treabă. Cât de interesanți sunt oamenii! Unde aș găsi, în mediul în care mă învârt, un domn căruia să i se fi furat paltonul la o nuntă?... Oftez, îmi vine să mă uit într-o oglindă invizibilă, să mă compătimesc. Nu o să mă satur de astfel de figuri ca domnul Cioacă... Îi propun să mă însoțească, mă roagă să ne oprim o clipă la colț, unde este un bar cu nume extraordinar ("Până la ultimul leu. Bar non-stop
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nici o prevestire... Sus, dincolo de lumea terestră, zborul continuă ferm, parcă spre alt univers. Dar măcelul va începe chiar azi. Mi se pare că se pune la cale uciderea lui Dumnezeu. A început marele măcel al păsărilor. Omenirea a detectat inamicul invizibil, granula din trupul păsării, virusul care are o denumire de litere și cifre. Așa începe urgia. Sensurile venirii și plecării păsărilor au devenit funeste, planurile lumii par a se inversa, dar zburătoarele nu aud decât imperiosul destin al vieții. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dispui", eventual, unii inși. În DEX, dicționar al limpezirii și ezitărilor semantice, bunul simț este definit: "Capacitate bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile și evenimentele". Definiția, astfel formulată, sugerează (indirect) că bunul simț, invizibil ca un atom, concentrează, tot ca un atom, o forță psihologică foarte mare, din moment ce permite o judecată "asupra oamenilor și o apreciere justă a acestor oameni, a lucrurilor și evenimentelor". Într-adevăr, această calitate ar fi o forță, o capacitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mea de copil nu învățase încă la nici o școală că între realitate și poveste există o frontieră interzisă, foarte bine păzită, imaginația mă fura transportându-mă deseori din universul cotidian într-un alt univers, al suprarealității; ajungeam acolo așa cum îngerii, invizibili, trec dintr-o parte în alta a lumii, din cer pe pământ și invers, călătorind pe nourii mătăsoși ai închipuirii. Este un privilegiu această capacitate de translare. Se înțelege, este metaforă. Realitatea este fixă, dură, respectată tocmai pentru această duritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trasa linia evoluției sociale, iar „atomul” n-avea decât să se așeze pe traiectorie; și b) Curriculum Vitae arată - cel puțin în perioada de trecere de la un „cosmos represiv” la un haos la capătul căruia lumea se recosmicizează potrivit „mâinii invizibile” - felul în care atomul, devenit persoană, răspunde provocărilor mediului și formează el însuși mediul. Am râs amar cu prietenii mei, comparându-ne autobiografiile din anii ’80 cu CV-urile din anii ’90. Ele par să nu aibă nimic în comun
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
inamici, nu grupuri. Inamicii pe față ai regimului Ceaușescu erau niște bieți indivizi marginali și demni, care, de teamă să nu afecteze în rău viețile altora, se reprezentau doar pe ei înșiși. Noi ceilalți eram doar inamicii din dos, cei invizibili, inamicii privați. Prizonierii rezistenței private. Marsupialii. Ne adunam aproape săptămânal să discutăm filosofie, literatură sau politică. Produceam manuscrise de sertar, satisfăcuți că avem un public alcătuit din alți nouă semeni. O lungă vreme instituisem un embargo pe discuțiile despre realitatea
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ne sperie, de regulă, la turnătorie este tocmai caracterul ei ascuns, faptul că nu știi cum să te ferești și cum să te aperi de cei care o practică. Turnătoria de acest tip are trăsături comune cu terorismul: dușmanul este invizibil și ubicuu, iar victimele ei sunt impredictibile. O persoană, adesea protejată de ignoranță sau de anonimat în privința identității proprii, furnizează informații private corecte sau calomnioase, opinii defavorabile despre o altă persoană, știind că acestea pot să îi facă rău celui
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
la fel, dacă măcar este mediatizat în scandaluri politice: Sorin Ovidiu Vântu. Același fenomen se petrece dacă ai o funcție într-o instituție de importanță publică bine mediatizată, cazul lui Mugur Isărescu sau al lui Sebastian Bodu. 2. Există miniștri invizibili, cel al Armatei (Athanasiu), de exemplu. 3. Prefecții sunt fie invizibili, fie „periferici”. 4. Oamenii nu trăiesc în trecut și nu le pasă nici de istoria recentă: personajele „istorice”: Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu sunt pe cale să dispară în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Vântu. Același fenomen se petrece dacă ai o funcție într-o instituție de importanță publică bine mediatizată, cazul lui Mugur Isărescu sau al lui Sebastian Bodu. 2. Există miniștri invizibili, cel al Armatei (Athanasiu), de exemplu. 3. Prefecții sunt fie invizibili, fie „periferici”. 4. Oamenii nu trăiesc în trecut și nu le pasă nici de istoria recentă: personajele „istorice”: Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu sunt pe cale să dispară în memoria publică. 5. „Perla coroanei” de altă dată, Externele, trece în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Ce pot să facă bărbații văduviți de comunitatea femeilor și copiilor, de percepția acestei relații cu viața? În paranteză fie spus, nici cei căsătoriți nu trăiesc în „comunitatea” femeilor, odată ce ele nu înseamnă mai nimic în plan spiritual (ele sunt „invizibile” și la propriu și la figurat, sunt private de educație, tocmai ca astfel de comunități să-și poată legitima disprețul intelectual față de opiniile femeilor). Acei bărbați trăiesc între ei, comunică între ei, ajung să își disprețuiască viața, că tot este
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
poate înfăptui în via Domnului, pentru lărgirea sfintei Împărății a lui Dumnezeu în suflete. Cu răbdarea, cu resemnarea, cu rugăciunea, cel bolnav are o trecere foarte eficace, un apostolat rodnic în folosul Bisericii și al sufletelor: Domnul îl pune alături, invizibil, de acel preot, de acel misionar, de acel Învățător, de acea Comunitate pentru ca suferințele sale să-l facă binecuvântat și truda sa rodnică». Când trata tema suferinței, don Calabria știa să atingă corzile sensibile ale inimii omenești pentru că și el
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lui don Calabria. Într-o altă scrisoare, din 24 iunie 1947, scrie: «Am simțit în sufletele noastre eficacitatea rugăciunilor dumneavoastră, ca pe o forță care cobora din înaltul cerului asupra noastră. Rugăciunile credincioșilor sunt ca niște picături într-un fluviu invizibil care curge prin Trupul Mistic al lui Cristos». Iar într-o altă scrisoare întâlnim această imagine frumoasă: «Ne rugăm zi și noapte pentru unire. Bisericile sunt separate de ziduri înalte, porumbelul rugăciunii poate zbura peste toate zidurile». Don Calabria, dându
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
corpul lovit, iar primele acorduri ale simfoniei se dezlănțuiră, sunînd ca niciodată în urechile publicului și cu o mare limpezime comentariu sonor al suferinței pe care o aveam sub ochi și care părea că trimite un apel îngrijorat către puterile invizibile... Sala întreagă, executanți și auditori, toată lumea avea ochii în lacrimi, și cred că nimeni, cu emoția în gît, nu a putut dejuna ca de obicei la ieșirea de la acest concert de neuitat*. Viena continua să-și justifice reputația de pepinieră
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]